Psihologia copilului (vol 3)

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns sinzi_ana spune:

Karmen, te intreb si eu ceva...baiatul unei prietene, are 20 de luni, e foarte agresiv, musca, impinge si ciupeste. Chiar azi, l-am luat in brate sa il schimb si m-a muscat cu o viteza si o forta!!!! Nu prea am stiut cum sa reactionez, asa ca nu am facut nimic...Si pe mama lui o musca destul de rau, ea il cearta, chiar de cateva ori ii mai trage si una, il pedepseste (sa stea departe de alti copii, sau il pune in carut) dar nu si-a schimbat cu nimic comportamentul. A inceput sa muste cam in jurul varstei de un an, si la inceput am dat vina pe dinti, dar apoi ne-am dat seama ca o face sa se razbune, si nu conteaza pe cine musca...daca il deranjeaza din treaba lui. Noi suntem mereu impreuna, si nu o data David a fost muscat (de ceva timp nu il mai musca, doar pe noi se razbuna) si nu mai stim ce masuri sa luam, sau de ce musca...
Cum poti sa determini un copil asa mic sa nu mai muste?
Sinzi si DAvid
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns armic spune:

Va multumesc mult Sorana si Karmen pentru sfaturi,din fericire am trecut de perioda cu plinsete ,acum isi mai aminteste de dus dar fara sa plinga.Saptamina trecuta am fost la bazin,unde a fost doar un zimbet,acasa am incercat din nou sa facem baie dar nici nu a vrut sa intre intre in camera de baie,atunci am dus in bucatarie cadita ei de cind era mica,a plins ,a protestat si asa ,dar totusi este mult mai bine.
Ariana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

Draga Carmen,
Am descoperit acum subiectul asta si mi se pare foarte util. As avea si eu cateva intrebari, daca ai timp, si voi incerca sa fiu cat mai scurta.
Baietelul meu are 6 ani, este un copil deschis si vioi, dar peste vara am observat ca si-a modificat comportamentul, este mult mai neastamparat si mai obraznicut decat de obicei si are tendinta (mai mult decat in trecut) sa ignore total ceea ce i se spune. Problemele sunt urmatoarele:
1. copilul este supus unor influente multiple si discordante, in sensul ca merge destul de des la bunici (parintii mei) si la tatal lui (eu sunt recasatorita), care sunt mult mai ingaduitori cu el decat suntem noi acasa. Nu cred ca noi exageram, dar suntem de parere ca nu este permis chiar orice, in timp ce acolo cam asa sta situatia. Urmarea este ca copilul se intoarce de fiecare data de acolo cu comportamentul modificat, nu mai asculta, etc. Am incercat sa vorbesc atat cu parintii mei cat si cu tatal lui, insa nu am ajuns la nici un rezultat. Ai vreo idee, cum ar fi mai bine sa procedez? (Am ajuns la replici de genul: "Nu ma lasi sa fac asta, nu-i nimic, lasa ca ma duc la bunica/tati si fac tot ce nu-mi dati voi voie!!")
2. de cand a reluat gradinita in toamna asta (de 2 saptamani) s-a "imprietenit" cu un baietel care am inteles ca este un fel de copil problema al grupei, foarte violent si care are tot felul de apucaturi nelalocul lor. Bineinteles ca efectele nu au intarziat sa apara, educatoarele mi s-au plans ca Vladut (asta-i al meu!) e mai agresiv si ca de cand se joaca cu Mihai s-a schimbat in rau. Intrebarea e, cum sa-l fac pe copil sa se fereasca de aceste influente "nefaste"? Noi incercam tare mult sa-l educam intr-un spirit calm si armonios si ma deranjeaza aceste tendinte agresive, mai ales venite din exterior.
3. avem o mare problema cu desenele animate, foarte multe din cele care se dau acum pe canalele pt copii sunt tot asa, extrem de violente, uneori cu cuvinte nepotrivite pt un copil, etc. Am incercat sa i le interzicem dar s-a lasat cu circuri mari de tot. Ai vreo sugestie? In plus, copilul tinde sa reproduca in comportamentul lui ceea ce vede la desene, totul "asezonat" cu diverse sunete si gesturi care nu-i stau prea bine.
Imi pare rau ca m-am intins atat de mult, dupa cum vezi problemele probabil sunt intricate, insa rezultatul este ca mie nu imi place cum evolueaza copilul meu, si el era un copil tare bun inainte.
In completare vreau sa-ti spun (caci presupun ca e important) ca eu sunt casatorita cu sotul meu de aproape 3 ani, timp in care copilul a fost mereu la noi si ei doi au o relatie buna, sotul meu il trateaza dupa parerea mea ca si cum ar fi copilul lui, in sensul ca se poarta bine cu el, se implica mult in educatia si cresterea lui, dar nu ezita sa fie ferm sau sa-l pedepseasca cand este cazul.

Multumesc mult si numai bine,

Catalina.

This is the first day of the rest of my life!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sorana spune:

Multumesc mult Karmen pentru raspunsuri. Intr-adevar nu vazusem partea cu jucariile in subiectul vechi - mi-a fost de folos.



Monica si Sorana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Sanzi_ana,
Acest comportament agresiv al copilului face parte din reactiile mai extinse de intoleranta la frustrare ale copilului din jurul varstei de 2 ani. Acesta intoleranta este prezenta in diferite grade la majoritatea copiilor, doar ca unii se manfesta mai violent, altii sunt mai putin revendicativi. In situatia descrisa de tine, educatia joaca rolul cel mai important, daca excludem o posibila cauza in interiorul familiei (tensiune intre soti, violenta fizica, nepriceperea parintilor in a-l intelege pe copil, nesatisfacerea unor nevoi de baza, o trauma, etc). Copilul trebuie atentionat de fiecare data cand este agresiv, pedepsit prin metode acceptabile (in nici un caz prin pedepse corporale pentru ca mai ales in acest caz, copilul se "razbuna" folosind aceeasi metoda, adica agresivitatea). In rest, consecventa, rabdare, fermitate in impunerea restrictiilor legate de comportament, intelegerea intre adultii care se ocupa de educatia lui in ce priveste masurile aplicate (adica, nu bunica ii trece cu vederea iesirile agresive, iar mama il cearta) , recompensarea pozitiva cand relationeaza pozitiv. Procedand in acest fel, va invata pana la urma ca aceste comportamente sunt inacceptabile si va intelege ca corectarea lor ii va aduce beneficii.

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Cataghe,
Iti voi raspunde bineinteles, dar te rog spune-mi, ce varsta avea copilul cand ai divortat de tatal lui?

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

Carmen, Vladut avea un an si vreo 2 luni cand eu m-am despartit de tatal lui. Nu-si aminteste absolut nimic (cel putin la modul constient) din perioada cand locuiam impreuna cu tatal lui. Incepand de atunci, s-a vazut cu tatal lui o data la doua saptamani, cate o jumatate de zi, uneori pana seara (rar), intotdeauna la bunicii din partea tatalui pt ca el acolo locuieste. Eu insa am fost la 100 de km de orasul unde locuiesc parintii mei si copilul a stat la ei pana la 4 ani si jumatate, iar eu puteam sa vin numai in we la el (ceea ce am facut aproape fara exceptie). Adaptarea lui cu sotul meu a fost destul de "lina", pentru ca asa stand lucrurile noi am locuit intai la Cluj si veneam la copil impreuna in we, apoi dupa ce ne-am mutat si noi aici am luat copilul la noi (acum un an si jumatate). De atunci pana acum cateva luni nu au fost probleme deosebite, doar intrebari de genul de ce tati nu sta cu noi, de ce m-am despartit eu de tati, de ce trebuie el sa asculte de sotul meu care nu e tatal lui adevarat. Am incercat sa-i raspund cu multa rabdare si cu tot tactul de care am fost in stare. Inca o data, eu as califica drept destul de buna relatia lui cu sotul meu, se ocupa mult de el, se joaca impreuna, il duce la plimbare, de multe ori cand nu pot eu il duce sau il ia de la gradinita, se uita la TV impreuna, etc.
Iti multumesc anticipat pt raspuns,
Catalina.

This is the first day of the rest of my life!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Cataghe,
1. Baietelul tau a trecut prin multe schimbari familiale, a fost intai plecarea tatalui, apoi a locuit la bunici, s-a confruntat si cu plecarea ta in timpul saptamanii(chiar daca reveneai periodic), apoi a trebuit sa se obisnuiasca cu un alt barbat in rolul de tata. De fapt toate aceste schimbari l-au cam "ametit" pe copil si evadarea lui de la comportamentul obisnuit constituie o reactie de adaptare. Pe langa asta vizitele dese la bunici si intalnirile cu tatal lui produc copilului o regresie, o intoarcere in timp, la vremea cand era mic si intalnea mai putine restrictii. Este ca o intoarcere la statutul de "copil mic", cum vrea sa se alinte, sa-i faca cineva toate voile, etc. De aceea atrage-l pe copil in familia actuala (tu si sotul tau) fa-l sa se simta bine aici, incearca sa-l intelegi si sa-l asculti, creeaza o legatura afectiva puternica. O alta cauza ar putea fi o problema de identificare (baiatul se identificacu tatal in mod normal), venita din situatia ca el are 2 figuri masculine si atunci este nesigur pe care s-o aleaga.
2. Asocierea cu copii, nu tocmai cuminti, are legatura cu ce am scris mai sus, copilul isi exprima starea afectiva (furia pe situatia actuala, incertitudinea, poate teama ca se va intampla iarasi o schimbare) prin agresivitate. E clar ca ceva il framanta, e nemultumit. Incerca sa-l implici in practicarea unui sport (ce presupune efort fizic), sa-i ocupi timpul astfel incat sa consume din energia negativa.
3. Nu cred ca ai succes sa-i interzici desenele animate cu tenta agresiva. Mai degraba stai cu el in timp ce se uita, fii atent la ce se intampla pe ecran, discutati despre ce crede el, spune-i si tu parerea ta, ca nu-i tocmai bine sa impusti mereu sau sa te bati, ca exista alte metode de a-ti arata puterea.
Daca problemele comportamentale se agraveaza e timpul sa mergi cu copilul la un psiholog.
Cu drag,


Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

Carmen, multumesc frumos, cam asta am incercat si eu instinctiv sa fac, sa stau mai mult de vorba cu el, sa incerc sa-l fac sa se simta in siguranta, si de cateva zile parca s-a mai linistit putin, insa sfaturile si explicatiile tale imi prind foarte bine.
Multumesc inca o data,
Catalina.

This is the first day of the rest of my life!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmen77 spune:

Am si eu cateva intrebari: ce ar trebui sa faca/inteleaga un copil la 11 luni? Intreb asta pentru ca Matei al meu nu pare sa inteleaga mare lucru, sau daca o intelege, nu o arata. Daca ii spun ca nu e voie sa traga ceva din priza, si ii repet asta de 20 de ori, el merge si a 21 a oara acolo si face exact acelasi lucru. Daca il iau in brate si il indepartez de locul cu pricina, incepe sa urle ... eu am pus asta pe seama rasfatului, dar deja parca .... are aproape un an si el nu da semne ca te poti intelege cu el . I-am luat o gramada de jocuri care se presupune ca ar trebui sa il stimuleze (de exemplu o galetusa cu capacul taiat in mai multe forme, in care introduci cuburi de diferite forme ... pe jucarie scrie ca e pentru copii de la 6 luni in sus ...) dar el nu pare interesat, cu jucaria cu cuburi am exersat (adica i-am aratat) pana nu am mai putut, el nimic, le baga in gura si atat. In schimb ii plac masinutele si alte kkturi. Poate ne sugerati anumite jocuri potrivite varstei, care sa stimuleze cretivitatea ... eu nu mai stiu cu ce sa ma joc cu el, se plictiseste super repede ... sotul meu propune sa il dam la gradinita, ca va invata mult mai multe. E oare solutia optima?
Multumesc mult


http://community.webshots.com/user/carmen77102
http://community.webshots.com/user/carmen77104

Carmen si Matei Gabriel - 27.10.2003

Mergi la inceput