Psihologia copilului (vol 3)
Raspunsuri - Pagina 2
danis spune:
karmen,
cred ca am mai raspuns la asta, dar oricum, iata ce ma intereseaza pe mine: 1. cum poti sa-ti cunosti cat mai bine copilul 2. cum adaptezi educatia si relatia cu el la personalitatea lui (si la a ta, daca mai ramane loc :) ) 3. perioade si problemele specifice 4. raspunsuri la probleme si situatii concrete (pentru ca nici un copil nu seamana cu altul) - tu deja faci chestia asta cu raspunsurile - cred ca iti ocupa mult timp si mari eforturi, pentru care eu iti multumesc iar!
karmen spune:
Gianina Alina,
quote:
1)de ce nu reactioneaza cu ceilalti copii?adica prefera sa stea si sa-i priveasca cum se joaca.nu reactioneaza(in sensul ca se retrage si plinge) daca e impinsa,lovita sau alte alea.la gradi este foarte atenta ,prinde orice din zbor,ii plac mult poeziile,cartile ...
dar se joaca (doar daca particip si eu)etrem de rar cu altii copii!
Este poate un copil timid, (citeste in paginile anterioare despre copilul timid) sau acest comportament apare ca o reactie de adaptare la gradinita. Sa nu neglijam faptul ca acele evenimente neplacute din familie au o influenta asupra relationarii ei cu alte persoane. Fie se retrage uneori, se inchide in sine, fie se ataseaza excesiv de o anumita persoana (ex: educatoarea). Tu trebuie sa o ajuti sa depasesca aceasta faza, s-o faci sa se simta in siguranta dar in acelasi timp s-o lasi sa se obisnuiasca si cu mediul de gradinita.
Carmen Ghilescu
karmen spune:
Irina_Ina2000,
Baiatul tau traieste foarte intens plecarea tatalui, asta pentru ca il iubeste mult si pentru faptul ca dupa 2 ani copiii sunt atasati de tata in mod deosebit, asa cum pana la aceasta varsta, mama era in primul plan. Vorbeste-i despre el, arata-i poze, spune-i sotului sa sune seara pentru a vorbi cu Alexandru. Asa poate adoarme mai linistit, gandindu-se la ce i-a spus tatal. Nu ai o alata prezenta masculina prin preajma? Vreun bunic, sau unchi, etc. Asta l-ar ajuta, implicandu-l in diferite activitati barbatesti.
Carmen Ghilescu
gianina-alina spune:
draga Karmen!in primul rind multumesc ca ti-ai gasit timp sa imi raspunzi!eu una sint tare dezorganizata si nu am timp nici de ale mele...ai toata admiratia mea pentru felul in care te pui in pielea fiecarui parinte si incerci sa intelegi copilul respectiv ca apoi sa mai si 'compilezi' cu cunostintele tale!
inca o data ,multumesc!
daca e un copil timid si eu m-am intrebat!se prea poate :in general are nevoie de 'un pic mic' cum zice ea pina se 'apropie' de persoane!
problema mea era legata de gradi:acolo ea a fost din martie pina in iulie, ii placea, se juca ,a invata un pic de germana....
deci cred ca adaptarea la gradi cade ca si varianta!
o sa mai vad saptamina viitoare cind o sa fie mai multi copii(colegii de inainte de vacanta)si dupa ce trece saptamina asta cu trezitul mai devreme decit in vacanta!
multumesc mult!
cu drag, Andreea si eu
carmen77 spune:
Am si eu o intrebare: care e varsta la care copilashii incep sa aiba anxietatea despartirii de parinti? Matei al meu are 10 luni jumate si face un circ groaznic daca nu ma vede jumate de minut 
... de exemplu daca il las in sufragerie si eu merg in bucatarie sa ii fac mancarea. Eu as vrea sa merg la servici de luna viitoare si nu stiu zau cum sa fac, daca il las cu altcineva o sa fie un scandal maaare de tot! Care ar fi varsta optima ca sa il las cu soacra/babysitter? Mai precizez ca se trezeste o data pe noapte si atunci ma duc si ii dau putin ceai si se culca la loc, dar trebuie sa fac balet la el in camera, ca daca ma simte ca am iesit de la el din camera, incepe sa planga de scoala tot palierul! Deci aceleasi simptome!
Help!
http://community.webshots.com/user/carmen77102
http://community.webshots.com/user/carmen77104
Carmen si 
Matei Gabriel - 27.10.2003
sorana spune:
Armic - pana iti raspunde karmen zic si eu din experienta ... acum vreo 2 luni Monica (face 2 ani la sfarsitul lunii) s-a speriat de baie/dus. A fost un circ intreg vreo 3 saptamani. Ei ii placea foarte mult sa faca baie - radea cu toata gura - si brusc urlete. Eu nu intelegeam nimic, a fost un adevarat chin. Pana cand intr-o zi sotul meu cu foarte mult calm si foarte lent a convins-o sa intre in cadita vorbindu-i frumos si aratandu-i incet si jucandu-se el cu jucariile din cada (Monica statea in spatele lui si mai arunca cate o privire). Adica in loc sa o bagam in baita au intrat in baie (camera), apa era deja in cadita, jucariile idem si sotul meu se juca cu ele, aratandu-i si ei pana cand a vrut in cadita sa se joace. A durat vreo ora, am schimbat apa din cadita de vreo 2 ori ca se racise - dar a meritat - acum e din nou Monica, cea care nu mai vrea sa iasa din cadita si se joaca si cu dusul (asta nu chiar din prima, dupa cateva zile).
In cazul nostru rabdarea si calmul au dat roade.
Monica si Sorana
sorana spune:
As avea si eu o intrebare pentru karmen - cu multe multumiri si aprecieri pentru efort.
Care sunt jucariile adecvate varstei de 2 ani. Ma refer la cele "logice" care sa ii dezvolte inteligenta/atentia/indemanarea. Eu chiar par sa am o problema cu chestia asta - de ex. i-am cumparat un puzzle din 6 piese si nu a fost intersata deloc (l-am pus pe sifonier, i-l mai dau peste vreo 3 luni si tot asa), cu cuburile nu se mai joaca deloc - acum vreo 3 luni a facut (dupa parerea ei) tot ce se putea face, le-a asezat in toate felurile si acum sunt uitate pe undeva, cu lego mai face cate o "masina" dar rar, si de asta s-a plictisit si eu cam sunt in impas. Ah, bagatul de forme (atat geometrice cat si animale) in gaurile potrivite nu e nici o problema. Si jucariile cu telecomanda nu o atrag deloc (pur si simplu nu-i pasa de entuziasmul nostru).
Multumesc
Monica si Sorana
karmen spune:
Armik,
quote:
Te rog poate ma poti ajuta si pe mine cu un sfat.
Fetita mea este de 2 ani si jumatate ,este un copil vesel si cuminte dar de cind am fost cu ea la mare(ne-am intors de 3 saptamini,la mare s-a speriat de dus desi nu a fost nici prea rece sau prea cald,si ce imi este de neinteles ,dupa ce am ajuns acasa a facut o saptamina baie in liniste iar apoi a inceput sa-i fie frica de dus.)Acum plinge si urla la baie,dar adevarata problema este ca de duminica plinge si peste zi,asa din senin isi aduce aminte de dus si plinge .Luni si marti a plins in fiecare dupamasa si cu greu am reusit sa o linistesc.Am incercat aproape tot,tot ce-i facea inainte placere acum le refuza,nu mai vrea afara la joaca chiar nu mai vrea nici sa manince ,vrea doar la mine in brate si plinge,plinge.Azi dimineata de cind s-a trezit a inceput iar sa plinga spune ca are frica de dus,dar binenteles ca ii tot spunem ca nu facem dus ,chiar am demontat dusul ,a adormit plingind,acum nu mai stiu cum sa o fac sa uite de frica,nici nu ma mai pot gindi cum o sa-i mai fac din nou baie.
Iti multumesc anticipat ,Ariana.
Multumesc Sorana, sper sa ajute sugestiile tale si sincer mi-ai atras atentia ca nu am raspuns lui Ariana. Mai uit si eu.
Copiii au temeri diverse, de multe ori nejustificate in aceasta perioada. Intr-adevar copilul are nevoie de sustinere din partea adultilor pentru a capata incredere in situatia respectiva. Cu cat introduci in situatia de care ii este teama, elemente care ii fac placere (jucarii preferata, persoane apropiate)si care ii ofera siguranta, cu atat mai mult cresc sansele sa accepte incet incet confruntarea cu situatia respectiva. Cum alegi sa procedezi, asta depinde de tine. Tu cunosti cel mai bine copilul, stii ce ii face placere si ce o face sa se simta in siguranta. Totul trebuie sa se desfasoare treptat, cu evitarea elementelor imprevizibile (ex: zgomot puternic, apa prea rece sau prea calda, o jucarie noua fata decare nu stii cum reactioneaza, o persoana necunoscuta, etc). Poate incerci sa aduci cadita in alta incapere decat baia, sa eviti adaugarea de apa in prezenta ei, poate nu-i face placere zgomotul facut la caderea apei. Va trece cu siguranta aceasta teama, dar cu rabdare si intelegere din partea voastra.
Carmen Ghilescu
karmen spune:
Carmen77,
Anxietatea de separare poate apare oricand pana la varsta de 3 ani, cu momente mai accentuate intre 7-10 luni si apoi mai este o perioada in jurul varstei de 1 an jumatate. Atitudinea ta trebuie sa se centreze pe ideea ca copilul va trebui sa se obisnuiasca si cu prezenta altor persoane chiar daca ii este greu. Va trebui sa-l lasi putin cate putin in fiecare zi cu persoana cu care urmeazasa sa stea, sa-l antreneze aceasta persoana in diferite activitati care-i fac lui placere. Nu va descurajati la fiecare plans al copilului. Are si el nevoie de o perioada de adaptare. Tu trebuie sa-ti mentii calmul si sa-i oferi incredere ca totul va fi bine. Sa nu-i lasi impresia ca si tu te temi de aceasta separare ca atunci ii accentuezi teama. Sa pastrezi un ritual la plecarea ta din casa, sa nu te strecori pe furis. Ii spui "La revedere" il saruti, ii spui cand te intorci. Vezi cum decurge problema si te mai astept cu vesti.
Carmen Ghilescu
karmen spune:
Sorana,
Te-ai uitat aici?: www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=24899&whichpage=1" target="_blank">http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=24899&whichpage=1. Pe langa asta iti sugerez confectionarea unei casute din carton, sunt tare incantati sa aiba un spatiu al lor.
Jocuri logice care sa stimuleze gandirea (altele decat cele enumerate) sunt relativ putine la aceasta varsta, deoarece copilul inca nu are capacitatea de concentrare necesara. Potrivirea unor forme, aprecierea marimii unor obiecte, jocurile de miscare, invatarea unor cuvinte pe baza unor imaginii, sunt cateva dintre jocuri care stimuleaza gandirea. Abia dupa 3 ani interesul creste pentru jocurile logice mai complicate si cele de constructie.
Carmen Ghilescu