Psihologia copilului (vol 3)
Psihologia copilului (vol 3) | Autor: Marina
Vol I: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=24899&whichpage=1
Vol II: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638
Raspunsuri
karmen spune:
Vio20,
quote:
Multumesc, sunt idei interesante
dar nu iti sunt de folos, asa-i?
Se pare ca fetita ta este dependenta de prezenta ta, ai si tu o parte de vina in acest sens. Daca o obisnuiai de mica, putin cate putin cu prezenta altor persoane poate ar fi fost sanse sa fie mai receptiva la schimbari. In acest caz, bunica n-are nici o vina, trebuie sa-i lase timp fetitei sa se obisnuiasca. Atitudinile de refuz al mancarii, jucarilor, etc sunt reactii de protest fata de situatia in cauza. Trebuie s-o lasi un timp (chiar daca mai lung) sa se adapteze. Nu vei putea sa fii mereu langa ea in orice clipa. Acesta separare de tine trebuie sa inceapa undeva.
Carmen Ghilescu
Andrada spune:
Karmen,
te rog spune-mi si mie exista o virsta anume la care copiii renuntza la ursuletzul preferat? Si care e de fapt insemnatatea lui.
Multumesc,
Andrada
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele
gianina-alina spune:
in primul rind MULTE,MULTE MULTUMIRI SI FELICTARI KARMEN!
mie personal mi-ai fost de un real ajutor si mi-ai dat(chiar daca nu direct)o granada de sfaturi bune!
indraznesc sa te rog ceva!daca poti, te rog, ajuta-ma!
fetita mea are trei ani si trei luni,este un copil destept,frumos,sensibil(toate spunem asa,nu?).Noi am trecut printr-o perioada un pic cam grea:separari,reveniri si in cele din urma un divort!i-am facut o evaluare psihologica(imi era necesara la tribunal)din care rezulta ca este un copil cu o dezvotare peste medie dpdv intelectual(ce formulare)si emotional dar ca manufesta in acelasi timp o prea mare emotivitate!
ea merge la gradi din martie anul trecut,ziua(cit sint eu la servici)sta cu parintii mei.
acum intrebarile mele sint doua:
1)de ce nu reactioneaza cu ceilalti copii?adica prefera sa stea si sa-i priveasca cum se joaca.nu reactioneaza(in sensul ca se retrage si plinge) daca e impinsa,lovita sau alte alea.la gradi este foarte atenta ,prinde orice din zbor,ii plac mult poeziile,cartile ...
dar se joaca (doar daca particip si eu)etrem de rar cu altii copii!
2)dupa ce ne-am obisnuit cu gradinita cu cei de acolo si am trecut de faza cu ...despartirea ,acum am luat-o de la capat dar cu mult mai multa 'verva'!adica plinge de crezi ca s-a sfirsit lumea!
sincer nu mai stiu ce sa fac!in fiecare dimineata m-i se rupe sufletul !
dupa ce plec se pare ca se linisteste... dar la masa daca nu sta cu ea Ildi(educatoarea preferata)este ...circ!si iarasi plins si ...
poti sa-mi dai niste sfaturi?si niste 'explicatii'?pot sa o ajut cumva?
iti multumesc foarte frumos!
te pupacim Andreea si eu!
VIO20 spune:
[quote]Originally posted by karmen
Se pare ca suntem pe calea ce buna! Bunica a fost mai ferma si a spus "Mergem afara, nu se poate altfel!" si ea a raspuns "Da bunica!" Se pare ca a simtit autoritatea si a cedat (e leut, greu se lasa dominata). Ieri a fost mult mai bine, a mincat, a mers afara, a dormit! Poate asta e calea! Daca ati vedea-o cum face din minuta dimineata cind o las si zice "Pa mamica, pa tatica!"
Noi pina acum citeva luni am stat cu soacra-mea, la noi vin musafiri cu care se impaca foarte bine. Nu a trait izolata, dar... Nici cu tatal ei nu vroia sa stea, nici la baie nu ma puteam duce, de mica, "din fasa", nu a vrut sa stea cu altcineva si nici nu am vrut sa chinui pe cineva daca nu era strict necesar.
Sigur ca m-au ajutat sfaturile. Si povestea mea sper ca va ajuta pe cineva. Multumesc!
armic spune:
Te rog poate ma poti ajuta si pe mine cu un sfat.
Fetita mea este de 2 ani si jumatate ,este un copil vesel si cuminte dar de cind am fost cu ea la mare(ne-am intors de 3 saptamini,la mare s-a speriat de dus desi nu a fost nici prea rece sau prea cald,si ce imi este de neinteles ,dupa ce am ajuns acasa a facut o saptamina baie in liniste iar apoi a inceput sa-i fie frica de dus.)Acum plinge si urla la baie,dar adevarata problema este ca de duminica plinge si peste zi,asa din senin isi aduce aminte de dus si plinge .Luni si marti a plins in fiecare dupamasa si cu greu am reusit sa o linistesc.Am incercat aproape tot,tot ce-i facea inainte placere acum le refuza,nu mai vrea afara la joaca chiar nu mai vrea nici sa manince ,vrea doar la mine in brate si plinge,plinge.Azi dimineata de cind s-a trezit a inceput iar sa plinga spune ca are frica de dus,dar binenteles ca ii tot spunem ca nu facem dus ,chiar am demontat dusul ,a adormit plingind,acum nu mai stiu cum sa o fac sa uite de frica,nici nu ma mai pot gindi cum o sa-i mai fac din nou baie.
Iti multumesc anticipat ,Ariana.
karmen spune:
Andrada,
Siuatiile gen "ursuletul preferat" face parte din dependenta afectiva a copilului fata de un obiect, care capata semnficatii importante pentru copil. Acest obiect poate fi un substitut pentru lipsa unei persoane dragi, sau se linisteste in prezenta lui. Nu toti copiii apeleaza la acest mijloc, depinde de gradul de dependenta afectiva pe care il are in structura personalitatii. Si adultii se folosesc de anumite obiecte pentru a se simti in siguranta (situatii de genul: tinutul unei perne in brate inainte de a adormi). Apare acest comportament la persoanele cu o sensibilitate mai crescuta, cu capacitate mare de a se exprima afectiv, au o nevoie de dragoste mai acuta decat alte persoane. Deci, nu exista o varsta la care e timpul sa renunte la un astfel de obiect. Va renunta cand se va simti in siguranta fara prezenta acestuia sau nu va renunta deloc la acest obicei cand pastrand preferinta pentru acel obiect sau va inlocui acel obiect cu altul.
Carmen Ghilescu
karmen spune:
Emak,
quote:
Cu vreo doua saptamani in urma, am fost cu piticu'(1 an si 3 luni) la piscina. Eu credeam, ca instinctiv va avea o retinere sau o frica fata de apa...e, m-am inselat amarnic! Din prima clipa a fost innebunit sa intre si sa se balaceasca in apa rece de 2 m adancime!!! Daca eu sunt in apa, el SARE de pe marginea bazinului in apa si incearca sa-mi smulga mainile de pe corpul lui, toate acestea fiind insotite de niste chiote de bucurie acute, de ras hohotit si o stare de euforie de nedescris.(intre timp am devenit spectacolul nr 1 al strandului...). Intrebarea este, cum sa procedez, sa limitez copilul in avantului lui care este de fapt foarte periculos, dar fara sa-i creez fobie, fara sa-l sperii? Cred ca e bine ca nu-i e frica de apa, dar eu stau tot timpul in sah, cu ochii intepeniti pe el, pentru ca nu stiu in care secunda se va repezi spre bazin sa sara! (in ultimul timp este foarte imprevizibil!)
E prea mic sa inteleaga ca i se poate intampla ceva rau, el e fascinat de apa si atat. Nu-l intereseaza altceva. Singurul lucru care il poti face este sa ii atasezi niste mijloace de siguranta cand se afla in apa (vesta, colac, aripiore goflabile, etc). Poate asta il va ajuta sa se tina cat de cat deasupra apei. Dar oricum nu-l poti lasa de capul lui si tot cu ochii pe el trebuie sa fii. Cat despre saritul in apa, nu stiu ce sa zic, copilasii mici testeaza orice gest, daca nu i s-a intamplat ceva rau sau nu s-a speriat ci dimpotriva s-a distrat ei continua sa faca acel lucru, chiar cand nu te astepti.Daca iti este dificil cu el la piscina, mai bine mai astepti sa mai creasca putin si sa inteleaga ca e periculos sa sara direct in apa.
Carmen Ghilescu
irina_ina2000 spune:
Buna Carmen,
am din nou probleme cu Alexandru.De luni merge la cresa si acolo se pare ca s-a acomodat corespunzator,mananca , doarme si nu a plans decat fff putin in prima zi.In schimb de dumineca este plecat tata de acasa pentru 2 saptamani si ii simte fff mult lipsa .Totul culmineaza la culcare cand efectiv plange in hohote dupa tati.Sincer ii aloc numai lui timpul dupa amiaza dupa cresa , mergem la plimbare , ii spun povesti, vorbeste cu tati la telefon si ii spune ce a mai facut dar totul e dat deoparte cand urca seara in pat, chiar se mai trezeseste si peste noapte si-l cheama in somn.Ce as putea sa fac ca sa-l ajut sa treaca peste aceasta perioada?El stie ca este plecat cu serviciul,ca trebuie sa munceasca , dar seara lasa tot ce stie deoparte si o tine numai pe a lui .Crezi ca asa va face pana va veni inapoi sotul acasa?
Multumesc anticipat si astept un raspuns.
karmen spune:
Am nevoie de sustinerea voastra, propuneri, sugestii pentru realizarea unei sectiuni separate destinata psihologiei. Daca considerati utila sau nu o astfel de initiativa, cum v-ar putea ajuta. Sau ar fi mai bine sa ramana aici, pe forum,locul de discutie asupra problemelor psihologice? Ce credeti? Exprimati-va parerea aici: www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31511" target="_blank">http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31511.
Carmen Ghilescu
filofteia spune:
Din experienta proprie:
Andrada
Eu am si acum patura pe care ai mei o carau peste tot. Nu mai sunt asa de dependenta de ea, dar cand imi vine ma invelesc sau o iau in brate.... si este ca vai de ea, ca are 20 de ani. Baietelul meu (3,8 ani) are o fata de perna. Stiindu-ma pe mine nu am incercat sa-l dezvat. Este ca o evadare din stresul pe care il da viata... Pentru ca si ei au stresurile lor... ca se duc in prima zi la gradinita... ca il certi... ca e frustrat... etc...
Sotul meu rade de mine si spune ca o sa ne intarce pe amandoi... pe mine de la patura... pe Adi de la perna. Nu as arunca nici in ruptul capului patura, desi este rupta si jerpelita... imi face tare bine cand sunt obosita sau stresata.