Psihologia copilului (vol 3)
Raspunsuri - Pagina 12
mcrmiki spune:
Draga Karmen, as avea si eu cateva nelamuriri si poate reusesti sa ma luminezi. Am doi baieti Vlad(1 an) si Bogdan(4 ani), iar Bogdan de cand s-a nascut fratele lui este destul de rau. Mentionez ca este foarte agitat, cauta sa se joace tot timpul si mai nou il tot loveste (usor) pe Vlad, tot ce are Vlad vrea el. De cand eram insarcinata cu al doilea i-am tot povestit lui Bogdan ca o sa mai aiba un frate sau o sora si era tare incantat. Cand s-a nascut Vlad l-am implicat si pe Bogdan in toate activitatile legate de Vlad, eu una zic ca nu l-am neglijat deloc, doar atat ca nu mai era doar el, ci mai era unul si nu mai putem sa-i acordam lui toata atentia. Bogdan nu a fost tot timul singur, avand si o verisoara care venea des pe la noi. Este destul de negativist, nu prea vrea sa manance si nu are deloc stare sa stea, sare pe canapele si cand ii spunem ceva se face ca nu aude, pana in momentul in care strigam la el sau il amenintam cu ceva; mai are momente in care il apuca sa strige, sa tipe ca si Tarzan si nu stim cum sa-l dezobisnuim. Mai avem o problema cu Bogdan: de vreo 2 ani se trezeste aproape in fiecare noapte si vine la noi in dormitor; daca il duc inapoi revine mai tarziu. El doarme in camera cu Vlad si cu toate aceste vine la noi in fiecare noapte. Nu stiu cum sa procedez si cateodata riposteaza cand il duc inapoi si spune ca nu ii place la el in pat. Intrebarile mele ar fi:
1. Cum sa procedam cu Bogdan? Eu nu as mai vrea sa-i dam nici macar o palma la fund sau sa mai tipam la el(faze care nu prea s-au mai intamplat de ceva timp).
2. Este buna pedeapsa, ce fel de pedepse?
3. Aveti vreo solutie legata de dormit?
4. Vlad la 1 an este foarte incapatanat si daca nu i se da ceva isi da cu fundul si cu capul de pamant. Este normal? Ce sa-i fac?
Va multumesc frumos si astept un raspuns.
Miha&Bogdan&Vlad
ohaulica spune:
Buna Carmen, si tine-o tot asa!
Ca majoritatea mamicilor de pe aici am si eu ceva probleme cu Vladut (2 ani si 3 luni) si poate ma ajutati spunandu-mi cum sa procedez.
De cand a inceput sa mearga (11 luni), de atunci pot sa zic ca nu mai are stare. Este un copil activ, vesel ,comunicativ, vorbeste de toate, intelege orice, dar face prostioare cat incape.
Tatal nostru munceste f .mult si ajunge numai seara acasa si Vladut il asteapta cu mare nerabdare. Dupa ce ajunge el acasa pe mine nu mai da doi bani. Atunci nu mai pot sa-l stapanesc si face numai ce vrea. Parca isi cauta un aliat in el.
Inainte sa se nasca Cristina(6luni) aproape reusisem sa scapam de pampers dar acum nici macar nu vrea sa stea pe olita, o ia si o duce la loc , daca insist tipa si face circ. Sotul meu cum si asa vine obosit mai zice “lasa-l nu-l forta”. Cum sa procedez ?
Am incercat sa nu il neglijez in nici un fel, pot sa zic ca si acum mai mult ma ocup de el decat de Cristina .Asta a fost posibil pana acum dar cand va incepe si ea sa mearga ,ce voi face?
O iubeste , nu ii place sa auda ca plange deci nu pot sa zic ca ar fi gelos dar mereu, mereu face ceva sa ne atraga atentia.
In cazul cand vede ca sunt ocupata cu o treaba pe care nu o pot lasa si vede ca nu mai e in atentia mea profita si merge in locul in care stie ca i-am interzis mai inainte.
Si dupa cum spun si statisticile ca e perioada lui NU , el devine din ce in ce mai indaratnic.
El incerca sa o imite pe Cristina :daca ea are pampers si lui ii trebuie, daca ea are suzeta si el, daca ea doarme in carucior si el. E normal asa?
Noaptea vrea sa doarma cu noi in pat desi suriora doarme in patut .
La amiaza face nazuri la culcare si nu doarme singur trebuie sa stau in pat cu el, daca nu, nu doarme de fel. Si mai nou imi da ordine “imbraca-ma, spala-ma, schimba-ma………”.
Daca eu ii zic-acum mancam, hai la masa, el zice eu mai stau putin sa ma joc , sau -acum trebuie sa ne culcam el zice acum eu mai stau un pic sa ma uit la televizor. Cateodata cedez si il mai las dar este cand trebuie sa fiu mai dura cu el . Nu stiu cum e mai bine oare?
Bunicul vine zilnic la noi si il scoate la plimbare, la inceput protesteaza apoi e f.cuminte . Bunicii ar vrea sa il mai duca sa stea la ei dar eu am zis ca e mai bine ca fratii sa stea impreuna sa se obisnuiasca. Cum e mai bine pentru el in aceasta perioada?
Jocul la noi in casa ocupa majoritatea timpului, se joaca frumos, construieste si ne explica ce a construit, cu masinile se joaca de-a concursul, animalele le aseaza in ordine, stie si doua poezii, in zilele bune aseaza jucariile la loc. Face diferenta intre jucariile lui si ale Cristinei , sunt momente in care tocmai jucaria care e la ea in mana aceea o doreste cu orice pret. Daca ar merge la cresa ar fi mai linistit oare?
Mi-as dori sa stiu cum sa fac astfel incat sa le dau copiilor mei o educatie cat mai buna , sa nu-i scap din mana, sa traim intr-o adevarata armonie.
Oana si piticii
http://pg.photos.yahoo.com/ph/ohaulica/my_photos
ohaulica spune:
Sunt grave problemele pe care le pun eu in discutie, ar trebui sa apelez la un specialist?
Multumesc.
karmen spune:
Ohaulica,
aceste manifestari ale baiatului tau sunt oarecum comune acelor copii care se confrunta cu problema geloziei fata de fratele/surioara mai mica. E clar ca el constientizeaza ca nu mai este singurul copil si ca atentia ta este impartita. Chiar daca nu are motive sa se simta nejlijat totusi se manifesta ca si cum ar fi. Asta dureaza pana se obisnuieste el cu ideea. Ar fi o solutie buna cred ca in aceasta perioada sa relationeze cu copii de varsta lui (sa-l duci la cresa) sau chiarla bunici, unde acolo s-ar simti el unic beneficiar al atentiei, sa-l antreneze tatal in diverse activitati "barbatesti", sa-i dai niste sarcini simple de care sa fie mandru ca le face, etc. Poti incerca asta o perioada, pana se mai maturizeaza si el si intelege altfel situatia. Daca optezi pentru a ramane in situatia in care te afli acum va trebui sa astepti si sa induri aceste manifestari negativiste ale lui pana se decide el sa se potoleasca.
Cu bine.
Carmen Ghilescu
Tink spune:
Scumpe doamne, in primul rand va urez ca in 2005 sa fiti voiase, implinite si fericite!
Am o mica problema si sper ca doamna Carmen sa imi dea un sfat.
Cezar, baitzelul meu de 4 ani si 8 luni, are o mica promblema. Are momente (care se prelungesc uneori zile in sir) in care ma inteleg mai greu cu el. In sensul ca se supara din orice indiferent ce i-am spune noi. Si, in plus, da vina pe noi sau pe altii (bunici, matusi,colegi de gradinita,etc) din orice. De exemplu, la ultima "faza" s-a suparat pe noi (eu si sotzul meu) si, "din cauza noastra", el nu o sa se mai casatoreasca cu Alba ca Zapada! Trecand peste partea extrem de amuzanta a situatiei, acesta este doar un exemplu. Uneori ne spune ca nu vrea sa ne mai vada niciodata pentru ca nu il lasam sa faca ce vrea el. Exemple in sensul asta: am fost la un concert cu muzica gregoriana si i-a placut atat de mult incat nu vroia sa plece desi toata lumea plecase, la patinoar aceeasi poveste...Daca sparge un pahar si eu sunt langa el spune ca din cauza mea a spart el paharul...Eu si sotul meu consideram toanele lui ca simple mofturi.
Asadar, intrebarea mea este:
Cum sa il determin sa isi asume responsabilitatea propriilor fapte?
Mentionez ca este un copil superrasfatat si foarte foarte iubit. Eu si sotul meu ne intelegem de minune, nu am avut niciodata conflicte, discutam absolut orice fluctuatie a personalitatii copilului (in absenta copilului, evident) deci, mediul lui este unul sanatos in casa! In rest, Cezar este un copil extraordinar, in afara acestor "faze" ne intelegem foarte bine cu el pentru ca ii explicam absolut fiecare lucru si ii raspundem la absolut orice intrebare cu argumente.
Multumesc anticipat
ENYA spune:
quote:
Originally posted by any si stefi
Buna Karmen!
Am si eu o intrebare daca ma poti ajuta.Am o fetita de 4,6ani care s-a nascut cu DSV, aluat tratament de la trei luni,iar la trei ani am reusit sa o operam la Timisoara.Sunt nopti in care dormind plange si ma roaga sa nu ii las sa o taie ca o doare,si are mereu tendinta de a lua medicamente.In august cand am mers la mare ma tot intreba daca se uita cineva la operatia ei.Am uitat sa-ti spun ca dupa operatie a avut complicatii si a stat aproape trei zile la reanimare cu perfuzii,somnifere si morfina.Intrebarea mea este "crezi ca este nevoie sa merg cu ea la un psiholog sau psihiatru?"
Any si Stefi
Eu abia acum am citit acest mesaj si indraznesc sa raspund, din postura de parinte ce a trecut printr-o experienta similara cu a ta,any si stefi.
Si baiatul meu (acum are 4 ani si 6 luni), s-a nascut cu o malformatie congenitala de cord (DSV), care a fost corectata definitiv chirurgical, tot la Timisoara, pe cand Vladi avea 1,3 ani.
Sunt convinsa ca fetita ta, care avea 3 ani la data operatiei, a constientizat mult mai bine (fiind mai mare decat Vladi, atunci cand a fost operata)trauma fizica si psihica.
Si Vladi, multe luni dupa operatie, a avut cosmaruri si plangea noaptea...nu am avut ce face altceva decat sa-l mangai, sa-l sarut, sa-l linistesc cu vorba. Eu cred ca trebuie sa mai ai rabdare putin, va trece perioada asta de somn zbuciumat.Parerea mea este ca nu este nevoie sa apelezi nici la psihiatru, nici la un psiholog.
Ceea ce nu inteleg din mesajul tau este : "are mereu tendinta de a lua medicamente"...cum adica ?
Cu privire la "ma tot intreba daca se uita cineva la operatia ei"...aici problema este putin mai delicata, dar sigur o vei depasi, cu tact si multa rabdare. Scopul tau trebuie sa fie acela de a avea grija sa nu devina complexata de cicatricea lasata de operatie, e urata, stiu asta...dar nu trebuie sa o faca pe ea "mai altfel" decat ceilalti copii, in sensul negativ. Vladi m-a intrebat inca de acum un an, ce are pe piept, si i-am spus adevarul, nu stiu cat o fi inteles el la vremea respectiva. I-am aratat ca si mami are o cicatrice (cezariana)...La mare am fost si noi, dar se pare ca nu-l preocupa daca se uita sau nu lumea la operatia lui, nu e o problema sa se dezbrace, dar e f.interesant ca il deranjeaza cand poarta un tricou mai decoltat din care se "zareste" si o parte din operatie.
Incerc sa-i spun ca asa, cu semnul de pe piept, este un baietel mai interesant, mai puternic (ca Rambo, de ex., ma straduiesc sa fac o asociere cu un personaj care-i place, sau pe care-l admira).
Nu stiu ce ai putea sa-i spui in sensul asta fetitei tale, poate e mai greu, dar sigur o sa nascocesti tu ceva, poate ne mai ajuta si karmen sau craluca.
In speranta ca ti-am fost de folos cat de cat,
Amalia si Vladi ( 4 ani si 6 luni)
TBEla spune:
Draga Karmen,
Am si eu o problema cu baiatl meu de 2 ani si 10 luni.
De aprox 3 saptamani din ce in ce mai des vorbeste despre stricat: povesteste amuzat cum vrea sa strice jucarii, obiecte din casa, ochii mei, dar si ochii si capul lui. Am incercat sa nu-i dau atentie ca sa nu-l incurajez, apoi am incercat sa construim mai des cu lego, si sa vorbim despre construire. Nu am obtinut nici un rezultat Jucariile lui chiar le strica, izbeste cu ele pana le strica, iar de curand am obsrvat ca foloseste la desenat/colorat numai culoarea negru. Cum sa procedez? Oare se intampla ceva grav cu el?
Clara Maria spune:
Buna ziua,
Va rog mult sa ma ajutati si pe mine intr-o problema care s-a mai pus pe acest forum insa nu s-au dat solutii ci s-au mentionat numai experientele similare ale mai multor mame cu copii lor.
Este vorba despre trezitul des in timpul noptii.
Baietelul meu are 7 luni si se trezeste in unele nopti si din ora in ora, cateodata, dar rar se mai trezeste si la 3 ore. Am incercat tot ce stiu si am citit, i-am dat sa manance mai consistent inainte de culcare, l-am obosit respectiv l-am lasat mai linistit inainte de culcare, i-am facut baita mai tarziu, l-am scos la aer mai tarziu, nu i-am mai dat sa manance ci numai i-am dat ceai sau suzeta. Nu am avut nici un rezultat deosebit decat poate vreo doua nopti care cred ca au fost doar o coincidenta. El ziua este foarte vioi,rade mereu si se joaca si singur si cu noi, doarme ziua in doua sau trei reprize intre o ora si trei ore. L-am tinut treaz acum vreo doua zile de la ora 16 pana la 21:30 in idea ca poate doarme prea mult ziua insa tot s-a trezit des noaptea. Am inceput sa-i dau din nou ceai Babycalm si nici un rezultat.
Mentionez ca el doarme de la inceput in patutul lui in camera lui insa in timp l-am culcat si cu noi in camera si cu mine in pat, doar-doar s-o mai linisti dar nu a fost nici asta problema.
Se trezeste, ii pun suzeta sau ii dau putin ceai si se culca la loc. Deci, logic, nu se merita sa se trezeasca si totusi se trezeste.
Imi puteti spune de ce si cum l-as putea ajuta sa doarma mai linistit. Sau pur si simplu asa este felul lui si trebuie sa-l las in pace?
Ma scuzati pentru mesajul foarte lung si va rog mult sa ma ajutati.
Multumesc.
Cristina si Alex
Clara Maria spune:
Buna ziua,
Va rog mult sa ma ajutati si pe mine intr-o problema care s-a mai pus pe acest forum insa nu s-au dat solutii ci s-au mentionat numai experientele similare ale mai multor mame cu copii lor.
Este vorba despre trezitul des in timpul noptii.
Baietelul meu are 7 luni si se trezeste in unele nopti si din ora in ora, cateodata, dar rar se mai trezeste si la 3 ore. Am incercat tot ce stiu si am citit, i-am dat sa manance mai consistent inainte de culcare, l-am obosit respectiv l-am lasat mai linistit inainte de culcare, i-am facut baita mai tarziu, l-am scos la aer mai tarziu, nu i-am mai dat sa manance ci numai i-am dat ceai sau suzeta. Nu am avut nici un rezultat deosebit decat poate vreo doua nopti care cred ca au fost doar o coincidenta. El ziua este foarte vioi,rade mereu si se joaca si singur si cu noi, doarme ziua in doua sau trei reprize intre o ora si trei ore. L-am tinut treaz acum vreo doua zile de la ora 16 pana la 21:30 in idea ca poate doarme prea mult ziua insa tot s-a trezit des noaptea. Am inceput sa-i dau din nou ceai Babycalm si nici un rezultat.
Mentionez ca el doarme de la inceput in patutul lui in camera lui insa in timp l-am culcat si cu noi in camera si cu mine in pat, doar-doar s-o mai linisti dar nu a fost nici asta problema.
Se trezeste, ii pun suzeta sau ii dau putin ceai si se culca la loc. Deci, logic, nu se merita sa se trezeasca si totusi se trezeste.
Imi puteti spune de ce si cum l-as putea ajuta sa doarma mai linistit. Sau pur si simplu asa este felul lui si trebuie sa-l las in pace?
Ma scuzati pentru mesajul foarte lung si va rog mult sa ma ajutati.
Multumesc.
Cristina si Alex
Clara Maria spune:
Buna ziua,
Va rog mult sa ma ajutati si pe mine intr-o problema care s-a mai pus pe acest forum insa nu s-au dat solutii ci s-au mentionat numai experientele similare ale mai multor mame cu copii lor.
Este vorba despre trezitul des in timpul noptii.
Baietelul meu are 7 luni si se trezeste in unele nopti si din ora in ora, cateodata, dar rar se mai trezeste si la 3 ore. Am incercat tot ce stiu si am citit, i-am dat sa manance mai consistent inainte de culcare, l-am obosit respectiv l-am lasat mai linistit inainte de culcare, i-am facut baita mai tarziu, l-am scos la aer mai tarziu, nu i-am mai dat sa manance ci numai i-am dat ceai sau suzeta. Nu am avut nici un rezultat deosebit decat poate vreo doua nopti care cred ca au fost doar o coincidenta. El ziua este foarte vioi,rade mereu si se joaca si singur si cu noi, doarme ziua in doua sau trei reprize intre o ora si trei ore. L-am tinut treaz acum vreo doua zile de la ora 16 pana la 21:30 in idea ca poate doarme prea mult ziua insa tot s-a trezit des noaptea. Am inceput sa-i dau din nou ceai Babycalm si nici un rezultat.
Mentionez ca el doarme de la inceput in patutul lui in camera lui insa in timp l-am culcat si cu noi in camera si cu mine in pat, doar-doar s-o mai linisti dar nu a fost nici asta problema.
Se trezeste, ii pun suzeta sau ii dau putin ceai si se culca la loc. Deci, logic, nu se merita sa se trezeasca si totusi se trezeste.
Imi puteti spune de ce si cum l-as putea ajuta sa doarma mai linistit. Sau pur si simplu asa este felul lui si trebuie sa-l las in pace?
Ma scuzati pentru mesajul foarte lung si va rog mult sa ma ajutati.
Multumesc.
Cristina si Alex