Psihologia copilului (vol 3)

sebitza spune:

In primul rand mii de multumiri pentru "psihologii nostri de servici" care isi consuma timpul si energia pentru a ne ajuta pe noi, parintii, sa intelegem ce se petrece in mintea micutilor nostri!
"Dilema" mea este urmatoarea: Sebi al meu, 1 an si 9 luni, a devenit cam fricos de ceva vreme incoace(cam 2 luni)
Mai exact,de unde pana atunci nu il speria aproape nimic, acum, de exemplu cand suntem pe strada si porneste o masina de pe loc spune:"teme!" (adica : ma tem), sau in situatii pur si simplu normale: sotul se imbraca duminica cu haina de piele si acelasi lucru: "teme!". Si asta se repeta de cateva ori pe zi, dar ce ma surprinde e ca o spune destul de calm, asa, un pic scancit, dar nu cu disperarea pe care ti-o imprima de obicei teama in glas.
Noi, in situatiile in care chiar nu are nici un motiv sa se teama, ii spunem razand:"da, sigur!de ce sa te temi, mami?" Daca este ceva cat de cat mai serios, il asiguram ca suntem langa el si nu e nici un pericol.
Nu stiu daca are vreo legatura, dar mie mi se pare ca totul a inceput intr-o dupa-masa cand eram cu el in baie, eu spalam ceva la chiuveta, iar el fiind foooooaaarte mamos, imi tinea companie. In acelasi timp era in functie si masina de spalat(care era pe atunci una din pasiunile sale) si dintr-o data s-a auzit o pocnitura la ea si el s-a speriat atunci foarte tare. Si o buna bucata de vreme i-a fost frica sa se mai apropie de masina in timp ce spala.
Poate ca aveti nevoie de mai multe date despre Sebi pentru a ma ajuta: este un copil linistit, dar foarte istet: la varsta lui reproduce aprope toate cuvintele, stie toate culorile , stie cateva poeziore(ajutat, pentru ca propozitii inca nu face). In acelasi timp este destul de retras cand e vorba de alti copii, aproape ca nu suporta sa fie atins de ei, in schimb cu oamenii mari nu are probleme(cu unele exceptii: de exemplu cand mergem la doctor e deajuns doar sa intram in cladire si incepe sa planga cat il tine gura, cu toate ca doctorita respectiva nu i-a facut niciodata injectii si este foarte draguta cu el.) De asemenea in ultimul timp nu s-au podus schimbari majore in modul de viata, in sensul ca eu lucrez si el sta pana la ora 17 cu socrii care vin la noi acasa, si care il iubesc nespus de mult si au grija de el ca de ochii din cap, dar asta se intampla deja de un an de zile.
Care credeti ca sunt cauzele si cum ar trebui sa procedez sa ii alung starea aceasta de teama?

Multumesc inca odata si scuze ca m-am intins atat, dar am vrut sa ma fac cat mai bine inteleasa, nu stiu daca am si reusit!


ne vedeti aici:
http://photos.yahoo.com/angi_sava77

any si stefi spune:

Buna Karmen!
Am si eu o intrebare daca ma poti ajuta.Am o fetita de 4,6ani care s-a nascut cu DSV, aluat tratament de la trei luni,iar la trei ani am reusit sa o operam la Timisoara.Sunt nopti in care dormind plange si ma roaga sa nu ii las sa o taie ca o doare,si are mereu tendinta de a lua medicamente.In august cand am mers la mare ma tot intreba daca se uita cineva la operatia ei.Am uitat sa-ti spun ca dupa operatie a avut complicatii si a stat aproape trei zile la reanimare cu perfuzii,somnifere si morfina.Intrebarea mea este "crezi ca este nevoie sa merg cu ea la un psiholog sau psihiatru?"

Any si Stefi

acs spune:

Fetita mea mai mare (2 ani si 4 luni) e cam bazaita. Se smiorcaie pentru orice-si doreste (o carte din biblioteca, sa dezbrac/imbrac o papusa etc.). Cum sa o fac sa vorbeasca normal, fara "pisiceli"? Si mai ales, cum sa nu ma enervez? Precizez ca parerea mea e ca incearca sa ne atraga cumva atentia asupra ei, nu ca nu i-as acorda importanta, dar surioara ei e langa noi doar de 8 luni si probabil e putin geloasa.

Multumesc,
Manuela

karmen spune:

Sebitza,
temerile copilariei sunt destul de frecvente. Pot apare fara un motiv clar dar trec de la sine cu timpul. Trebuie sa fii alaturi de el , sa nu-l ironizezi, dar nici sa exagerezi acea teama. Fii tu insati un exemplu de curaj, in situatiile de care se teme. NU-l forta sa-si invinga teama, lasa-l pe el sa analizeze bine situatia respectiva si sa accepte de buna voie sa se confrunte cu teama respectiva.

Carmen Ghilescu

karmen spune:

Any si Stefi,
Ce este DSV?

Carmen Ghilescu

karmen spune:

Acs,
fetita ta se alinta, isi doreste mai multa afectiune (cum bine ai intuit). Ii este greu sa accepte un alt copilas in casa, este dificil pentru copilul pana atunci unic sa realizeze ca atentia asupra sa ii este impartita. Este firesc sa se comporte asa, cand va ajunge la o maturizare afectiva mai ridicata va dori sa se exprime clar. Tu trebuie sa-ti mentii calmul, daca e doar tonul care te deranjeaza nu e asa de rau, gandeste-te la alte reactii vehemente care ar putea sa apara la un copil gelos.

Carmen Ghilescu

craluca spune:

DSV este cumva operatie la inima? (dual switch valve)

Mama Raluca, baiat Alex si copilita Ioana
http://community.webshots.com/user/craluca100

acs spune:

Multumesc mult karmen!

Mai indraznesc o intrebare: Maria plange foarte mult cand plec la servici (am reinceput serviciul de o saptamana). Plange si cand ii spun ca a doua zi sau luni trebuie sa merg iar la servici. N-am vrut sa o mint, sa-i spun ca nu ma duc si sa plec, dar sotul meu spune ca e mai bine, ca nu mai plange decat in momentul in care plec. La fel si cu spalatul pe cap. Am incercat o multime de metode: cu dusul, fara dus, tinut mainile la ochi, pe spate... Problema e ca plange foarte mult. Chiar si cate o jumatate de ora (cu intreruperi, caci incerc sa-i distrag atentia).
Ce sa fac sa nu mai planga atat?
Sunt ingrijorata ca vrea mereu sa fie cu mine. Pentru orice lucru ma striga. Nu vrea cu altcineva decat daca sunt prin preajma. E-adevarat ca-mi place sa fim impreuna (e un copil extraordinar), dar cred ca nu e bine pentru ea sa fie atat de dependenta de mine. Gresesc?

Multumesc,
Manuela

any si stefi spune:

Karmen imi cer scuze ca nu am raspuns pana acum dar nu am internet decat la servici.DSV este Defect Septal Interventricular.Alti copii care au fost operati in acelas timp cu ea nu au astfel de probleme.
Imi fac griji pentru ca nu stiu cum sa reactionez.Uneori cand o trezesc plange mai tare,alteori nu.De multe ori o las sa doarma in continuare,dar se trezeste foarte obosita.
Iti multumesc pentru ajutor.

Any si Stefi

sebitza spune:

Karmen, multumesc mult pentru raspuns, voi incerca sa tin cont de sfatul tau.Este ceea ce imi spunea si intuitia mea de mamica, dar acum, sfatul venind din partea unui unui specialist, pot fi
mai sigura ca procedez corect .

quote:

---

Originally posted by karmen


Sebitza,
temerile copilariei sunt destul de frecvente. Pot apare fara un motiv clar dar trec de la sine cu timpul. Trebuie sa fii alaturi de el , sa nu-l ironizezi, dar nici sa exagerezi acea teama. Fii tu insati un exemplu de curaj, in situatiile de care se teme. NU-l forta sa-si invinga teama, lasa-l pe el sa analizeze bine situatia respectiva si sa accepte de buna voie sa se confrunte cu teama respectiva.

Carmen Ghilescu

---

ne vedeti aici:
http://photos.yahoo.com/angi_sava77