AJUTOOOOOOOOOOOOOR!

Sabina spune:

quote:

---

Originally posted by Veve

quote:

---

Originally posted by Nadia1976

Nu mai am putere nici sa lupt cu adevarat ptr. relatia noastra, dar nici s-o iau iar de la capat.

---

Atunci ti-ai raspuns singura!Calea de mijloc e resemnarea!Mai dureroasa,cred eu,decat lupta continuua sau un nou inceput.Privind dinafara la relatia voastra eu as prefera-o pe cea din urma.Dar amanuntele tu le cunosti si deciziile tu le ei!La fel suporti si consecintele!
Succes!

Irina,veve & croko

---

A nu avea putere e cel mai rau, pt. ca dorinta e mare.Eu cred ca Nadia vrea sa-si refaca relatia, altfel n-ar fi postat.

Sabina & Sofia Galagia

ana-oana spune:

inainte de a face urmatorul pas (oricare ar fi el) intreaba-te CE VREI CU ADEVARAT: vrei sa ramai cu el??? Foarte bine, atunci faci tot ce iti sta in puteri sa realizezi acest obiectiv (fii fara grija, nici nu stii ce putere ai, chiar daca acum viitorul nu pare prea roz)
nu vrei sa ramai cu el?? foarte bine, stabileste-ti actiunile viitoare.
in momentul in care te decizi ce cale alegi, vei sti si ce sa faci.
pune in balanta toate variantele, cu bune si rele
tu stii ce e mai bine pt viata ta.
eu asa am facut: din momentul in care am stiut ca baiatul pe care il placeam este bun pentru viata mea (ca o sa am o viata fericita alaturi de el) mi-am zis: ma voi marita cu el, si asa a fost, cu toate ca la un mom dat ne despartisem, dar am stiut ce vreau si am fost convinsa ca ne va fi bine impreuna si am facut totul pentru asta. nu pot sa-ti dau " reteta " pt ca tu stii mai bine cum sa faci.
Dar inainte de asta pune-ti ordine in ganduri: ce vrei tu pentru tine si daca asta se poate indeplini alaturi de barbatul langa care esti acum ....
Bafta multa si viata frumoasa!
Oana

ROXIBOXI spune:

Buna!
Eu zic sa-l lasi putin sa se regaseasca, sa respire. In tot acest timp nu te neglija. Aranjeaza-te, sa areti mereu frumoasa, sa-i atragi atentia. Eu sunt sigura ca e doar o faza trecatoare.
Te pup si nu te da batuta!

infofun spune:

Doamne cat ma intristeaza astfel de situatii, caci de fiecare data ma pun in locul persoanei ce povesteste si parca ma doare si pe mine!!!
Te inteleg, caci si eu il iubesc la nebunie pe sotul meu si nu stiu ce as face daca s-ar purta astfel la un momentdat.
Vreau sa te intreb asa era de la inceput? Asa e firea lui? Caci daca e asa nu se va schimba, insa daca nu, inseamna ca mai poti face ceva.
Eu zic sa lupti, iti vei gasi puterea sa o faci,eu una nu as renunta macar as avea constiinta impacat ca am luptat pana la ultimul strop de speranta. I-ati un moment de respiro, mergi si te plimba singura, fa-te frumoasa, parfumeaza-te si mai ignora-l si tu putin, nu mult!!!
Nu-l mai astepta in prag, ba chiar sa fii plecata de acasa cand vine el, si sa revii frumoasa si scliptoare dupa ce ajunge el acasa!
Fa asta de cateva ori, sau o perioada, va observa schimbarea, si chiar daca nu-ti va spune, atrage-i tu atentia. Spune-i daca ii convine asa mai mult sau prefera sa aiba acasa o sotie iubitoare si nerabdatoare sa-l vada si sa-l sarute?!
Daca raspunsul e afirmativ, nu plange nu tipa, incerca sa-i spui ca nu asa traieste o famile normala ci un burlac ce are doar o colega de camera, si daca prefera asta, atunci sa-ti spuna, ca sa stii ce ai de facut. Adica sa-ti cauti un umar pe care sa adormi noaptea sau pe cineva care sa isi doreasca sa te imbratiseze seara la culcare. Spune-i ca ai facut tot posibilul ca sa ii arati cat il iubesti, chiar si asa rece, insa cand dai ceva, astepti macar un mic raspuns din partea persoanei care primeste.
Si totusi eu zic sa te interesezi mai bine, daca chiar nu are timp pentru alta, sa stii ca barbatii isi fac timp, chiar daca noi credem ca nu au!!! Nu te speria insa trebuie sa stii sigur cum stai!!!
Iti doresc din suflet sa-ti salvezi casnicia, caci imi imaginez cat doare!!! Nu renunta la lupta, nu inca, inainte de a stii sigur care e problema si daca poate fi rezolvata in vreun fel! Multa bafta!!!

GabrielaHope si bebitza din burtica!!!
"Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!"

gianna_r spune:

Infofun, sa mai stai pe aici- pe forum- ca dai sfaturi minunate!
Si eu ma gândisem sa-l trateze asa cum el o trateaza pe ea. Sa vedem: lui îi convine? Stiu ca este imposibil pt cea care iubeste atât de mult, sa se comporte RECE cu persoana pe care o adora, dar trebuie sa faca un ultim efort, si daca nici atunci nu "se trezeste", alta solutie mai buna decât despartirea, din pacate, nu exista!

Multa bafta si pupici multi!

SIMONABB spune:

Sotul tau e intr-o depresie. Suna-l pe Dr Andrei Cristian 0788 303 488, lunea intre 10 si 11 pt programare.


Simona & bb Eugen
http://community.webshots.com/user/simonabb

casandra spune:

Simona, Nadia e in Canada...

ralucah spune:

Nadia, cred ca de fapt tu ar fi trebuit sa scrii la titlu "cum sa imi salvez casnicia?" pentru ca eu una am impresia ca tu de fapt asta intrebi. Nimeni de aici nu iti poate da un tratament de urgenta sau o reteta minune..din pacate. citind si subiectul tau cu varsta sotului ma gandesc ca poate este pur si simplu un barbat care se apropie de vestita criza de 40 de ani si poate aici este "buba". Poate are impresia ca imbatraneste deja (au si ei cochetariile lor), te vede si mai tinerica putin ca el, poate incearca niste sentimente contradictorii legate de varsta si nu stie cum sa reactioneze. Si atunci ca o manevra de aparare a propiului ego te chinuie si pe tine. Poate isi doreste o schimbare majora care sa ii certifice intr-un fel faptul ca nu este batran, ca dimpotriva este un barbat atragator si tanar. Poate un copil , stiu si eu?
Ideea de a apela la consiliere mi se pare cea mai buna. Mergi intai tu singurica si vezi ce ai putea face mai departe.

Nadia1976 spune:

Va multumesc pentru raspunsuri. Totul a inceput dupa operatia mea, apoi, la o luna jumate tatal lui, "sufletul lui", a murit de necrutatorul cancer... A pierdut un bb, apoi tatal, imi imaginez ca nu e usor, dar... nici nu stiu daca e "doar" asta motivul sau mai sunt si altele... Eu, DA! o sa lupt din toate puterile pentru el si noi, caci ne iubim si ne respectam, chiar daca acum trecem prin aceasta criza; infofun, nu! el nu asa a fost si la inceput, era intotdeauna fff atent, imi aducea flori, cel putin o data pe saptamana, era atent la nevoile si dorintele mele, ieseam impreuna mereu... doar ca acum, dupa toate ce v-am spus mai sus (bb si tatal lui) parca e alta persoana; stiu ca sufara si nu stiu cum sa-l ajut; nu stiu cum sa ne ajut, ca suferinta lui ma afecteaza si pe mine, relatia noastra. Sper sa fie "doar" durerea dupa pierderea bb-ului si a tatalui si curand lucrurile sa intre in normal... Va pup, Nadia!

ancuta06 spune:

Nadia, probabil ca intr-adevar l-au afectat prea mult toate cele intamplate.
Imi amintesc, cand a murit bunica mea, eu nu prea am mai vazut pe nimeni langa mine o perioada. Si era bunica, nu unul din parinti. Probabil ca tocmai a constientizat realitatea, moartea, isi analizeaza viata, sau poate ca pur si simplu nu poate sa-si revina. Parerea mea este sa ramai in continuare cu el, dar fara sa te mai plangi. Stiu ca doare, dar desprinde-te de el, creeaza-ti putina independenta, fa lucruri care iti fac placere. Nu neaparat pentru a imbunatati relatia, ci ca sa ajungi la un stadiu de satisfactie vis-a-vis de viata ta. Trebuie sa devii activa, plina de viata (daca nu esti deja), sa nu te mai plangi, sa nu ii mai arati dragostea ta prin cuvinte frumoase, asteptat in prag, cereri de imbratisari. Dragostea se simte, se vede in ochi, dintr-o privire. Fa-ti planuri pentru week-end, iesiri, si spune-i ceva de genul "Sambata eu ma duc acolo....vrei sa vii cu mine?" Poate ca o sa zica mai des ca nu vrea, nu te arata dezamagita. Ci vezi-ti mai degraba de planurile tale. Fii draguta, dar nu exagera. Doar separa-te un pic de el. Lasa-i timp sa isi puna ordine in ganduri, in sentimente. S-ar putea ca pierderea suferita sa il fi marcat mai mult decat lasa sa se vada. S-ar putea sa ii treaca mai greu, sau chiar foarte greu. Dar exista si posibilitatea de a realiza ca el n-a murit si ca trebuie sa traiasca.

Sper sa te ajute sfaturile mele.

Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family