AJUTOOOOOOOOOOOOOR!

Nadia1976 spune:

Cristina, cum sa fac planuri, cand planurile facute de el le anuleaza??? Mi-a promis ca in primul week-end in luna mai mergem in Niagara 2 zile... uite ca e mijlocul lui august si n-am fost, macar 2 ore, chiar daca e la jumatate de ora de condus... Am incercat orice: l-am rugat, am implorat, am plans... de toate; Nu vrea si pace! Dar are intodeauna timp si energie ptr. un golf cu prietenii; cand l-am rugat (si nu o data) sa ma ia cu el la golf mi-a spus: nu la golf, ca nu te pot invata cum sa joci. Desi i-am spus ca nu-mi pasa nici daca arunc bila cu mana si n-o lovesc cu club-ul, tot n-a vrut sa ma ia... Ii dau si lui timp singur, pentru el, ies la cumparaturi cand el vine acasa (doar sa aiba un pic de timp singur), incerc sa nu-l imbratisez prea des, incerc sa dorm pe partea mea de pat, ca el nu mai poate dormi daca prea aproape langa el, ca desi aerul conditionat e pornit, cica e prea cald... si multe, multe altele, care ma dor tare si el, pur si simplu, nu vrea sa inteleaga ce-mi face. Am inceput psihoterapoie... dar el tot nu se schimba... nu ma ajuta! Si, da, am iesit cu singura prietena ce o am aici si am intarziat cat de mult am putut, speram ca o sa-mi simta lipsa, dar... ce fericit a fost, macar a putut sa traga un pui de somn, fara sa-l deranjeze nimeni!

Nadia1976 spune:

Cand vine acasa de la servici, ii ies intotdeauna zambareata sa il astept pe terasa din fata casei... apoi, 5 minute mai tarziu e deja la tv... si uita ca sunt si eu pe acolo. Si, m-am cam saturat sa fiu doar eu cea care imbratiseaza si dragaleste si ma simt tare prost cand el nu ma imbratiseaza inapoi... cand mergem la culcare, la fel. Desi imi doresc atat de mult sa adorm in bratele lui... nu m-a mai tinut in brate de muuuuult timp... si am atata nevoie de asta... dar nici nu-l mai pot lua eu pe el in brate la culcare, ptr. ca, cum am mai spus, ma simt ca o miloaga! Stiu ce urat suna, dar asa simt...

casandra spune:

Din ce spui mai multe, de-asta sunt mai sigura ca nu e omul care sa te faca fericita, nici pe tine, nici pe oricare alta. Sfatul meu e sa-l lasi. Stiu ca ti-ar fi greu, dar mai bine plangi acum mai mult, decat sa plangi toata viata cate putin, sau sa ajungi sa te izolezi si tu, ca sa nu iti mai pese.

Nadia1976 spune:

Cum am mai spus, pe langa faptul ca il iubesc, mi-e si frica sa iau totul de la capat, din nou. Nu mai am putere nici sa lupt cu adevarat ptr. relatia noastra, dar nici s-o iau iar de la capat.

Sabina spune:

E o situatie f. delicata...poate catva timp separat v-ar face bine, nu doar una, ci mai multe seri cu prietenele.Timp in care poate isi va da seama ca-i lipsesti.

Sabina & Sofia Galagia

Veve spune:

quote:

---

Originally posted by Nadia1976

Nu mai am putere nici sa lupt cu adevarat ptr. relatia noastra, dar nici s-o iau iar de la capat.

---

Atunci ti-ai raspuns singura!Calea de mijloc e resemnarea!Mai dureroasa,cred eu,decat lupta continuua sau un nou inceput.Privind dinafara la relatia voastra eu as prefera-o pe cea din urma.Dar amanuntele tu le cunosti si deciziile tu le ei!La fel suporti si consecintele!
Succes!

Irina,veve & croko

Garofitza spune:

Nadia, in alt subiect spune-i ca sotul tau este complexat, pe 21 august este ziua lui de nastere, implineste 38 de ani. Acum spui ca si-a pierdut si interesul in relatie. Deci el este si complexat, nu mai are interes in relatie, ar fii bine sa consultati un mariage counseller. Inainte de-a trage o concluzie pripita, mai bine cauta radacina problemei. Poate trece printr-o perioda de depresie, poate ca ar trebui sa va luati putin timp liber si sa-l petreceti impreuna, intr-o mini-vacanta, sa va regasiti si sa va redescoperiti. Undeva neutru, departe de casa si rutina zilnica. "Fugiti" undeva si spune-i ce ai pe suflet, poate asa isi "deschide" si el framantarile.Numai bine!

iselin spune:

poate ca e varsta sau diferenta de varsta
poate ca tu esti mult mai activa decat el si de aceea ai impresia ca nu prea faceti multe impreuna!

poate un dus impreuna, un masaj il ajuta sa-si descarce sufletul.

AlinaPopa spune:

Eu nu cred ca timpul tau liber petrecut cu prietenele tale il va sensibiliza cumva! Cred ca o sa se bucure in continuare dormind sau pur si simplu uitandu-se la tv. Cred ca o discutie intre voi doi ar putea ajuta, dar daca ai incercat si asta, mai bine cauti in alta parte. Stiu ca e greu sa o iei de la inceput, dar decat sa te chinui o viata intreaga, mai bine lupti putintel acum sa te rupi de el si pe urma esti fericita!

Iti doresc multa putere sa faci ceea ce crezi tu ca e mai bine pt tine!

cici spune:

Doamne, parca esti sora geamana cu sora mea.Nascut-a in acelasi an ,iubitul in acelasi an ca si al tau, situatia exacta in decembrie 2003, simptomele iubitului ei identice cu ale sotului tau.
eu care vedeam din afara numai n-am implorat-o sa renunte pentru ca finalul va fi trist si si sigur.
ea era hotarata sa lute pentru iubirea vietii ei.
din fericire ,finalul a venit mai repede pentru ea ,deoarece acum realizeza si ea cat de nociva devenise relatia pentru amandoi, si cata suferinta a putut indura.Desi il astepta cu zambetul pe buze ca si tine,cand era singura plangea mereu.
Ii era frica sa ia viata in piept si uite ca el a fost cel care a pus capat relatiei intr-un mod foarte urat.Sfatul meu?
nu-ti prelungi suferinta, nu-i gasi scuze.eu am fost internata o luna de zile in spital la Tg Mures departe de casa si sotul meu a stat langa mine zi si noapte desi n-avea voie,dormea jos pe o patura langa mine ,ziua statea pe un scaun in sala de mese,doctorii il dadeau afara pe usa si vorba aia, el intra pe geam,.Daca am fost neputincioasa? si inca cum! dupa o operatie la ochi (accident de munca) trebuia sa ma duca de mana si la toaleta .si toate astea nu l-au facut sa ma iubeasca mai putin !
ai incredere intr-un nou inceput!!


cici