"Copii de bani gata".......explicatii

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns energy spune:

"copii de bani gata" nu denota deloc invidie.
(nu stii cum te duce viatza, azi ai, maine nu, sau vitzavercea, potzi sa mori singura si saraca intr-un azil de mizerie si daca ai fost mare cucoana cu pension la Paris)
Indiferent daca parintzii sunt parvenitzi sau cu pedigree, copil de bani gata e ala care la 27-30 de ani n-a muncit o zi la viatza lui de exemplu, s-astia sunt destui, multzi cu parintzi nu neaparat din categoria super-lux, chiar mai aproape de clasa medie a societatzii. Am vazut copii cu bani care-si incep ziua de munca la 7 si o termina seara pe intuneric.. ce conteaza de unde au parintzii banii.. plodul cunoaste valoarea banului si are bun simtz.

"Copiii au mai multa nevoie de modele decat de critici"
poze la http://community.webshots.com/user/energy1602

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

quote:
Originally posted by maribia
Am remarcat si raspunsul unora....care suna cam asa" copii de bani gata ajung departe, mult mai departe decat cei care nu sunt asa...".Ma indoiesc



Ma mira aceste randuri, in conditiile in care vad fluturand ub nickul tau drapelul Romanicii!...
In privinta importantei educatiei, de acord cu tine.



To escape criticism: say nothing; do nothing; be nothing!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns energy spune:

peste tot se poarta, nu numai in Ro....ce, facultatea n-are nevoie de o aula noua, o biblioteca, un laborator, ceva computere (chiar si la Oxford), nu-i bai, vine tata si "sponsorizeaza", se cheama donatzie. Si loaza neghioaba intra, ce-i trebuie examen, (si mai si iese cu diploma, ca trebuie sa duca afacerea mai departe) daca Sir X a donat bani de-o biblioteca sau o aripa noua la camin?

"Copiii au mai multa nevoie de modele decat de critici"
poze la http://community.webshots.com/user/energy1602

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Parerea mea este un pic mai altfel.

Toata lumea are dreptate in felul sau. De ce? Pentru simplul motiv ca suntem foarte eterogeni ca si conditie ca si pregatire ca si aptitudini ca si rezultate, ca si repere ca si mentalitate, ca si curaj sau frica. Granita dintre saracie si bogatie nu a fost niciodata gasita sau a existat dintotdeauna. Granita dintre uman si concurenta inumana de asemenea. Norocul bunului biologic sau nenorocul saraciei individuale (materiale si nu numai) nu tine de noi. Ca cei mai multi cu stare au putut sa dea o sansa copiilor lor mai mare decat cei fara de stare este doar o statistica. Ca umnai fiind ne dorim e de asemenea natural. Ca umani fiind invidiem nu este o noutate. Unii mai putin. Cine are drepate? Unde sta adevarul?

Daca vorbim rece, matematic, statistic sunt multi copii a caror educatie este atat de precara incat valorile individuale nu exista sau sunt depreciate fie ca parintii lor sunt sau nu mai instariti. Nici nivelul acceptabilului (e bun sau nu, corect sau gresit, moral sau imoral) nu are o linie definita cu precizie prin insasi valorile relative ale societatii, ale celorlalti, a mediei de toleranta. Incident sau accident?

Sunt cazuri destule in care copii proveniti din medii mai saracae material dar bogate spiritual au reusit sa fafa atat cat a fost batuta nesansa saraciei materiale de sansa bogatie spirituale. Poti sa fii sarac lipit pamantului, poti sa mori de foame poti sa plangi sau sa fii plans nimic nu duci cu tine din toate acestea.
Daca sunt copiii de bani gata mai altfel? Da sunt si nu trebuie sa ne mire. Unii dintre ei bogati spiritual, care au venit sau vin cu principii nu vor pierde niciodata mai mult decat au, altii pierduti pe drum de insasi parintii lor nu vor castiga niciodata pentru ca nu au avut norocul sa aiba ceea ce au altii fie ei bogati fie mai saraci. E buna remarca cuiva de mai sus ca de multe ori aceste persoane inspira cel mult mila. Dar tot eu spun ca bogatia morala nu tine de foame.
Dupa mine cel mai important lucru nu este sa vezi la altul sau sa spui ce si cum ci mult mai degraba sa te intrebi si sa iti raspunzi tie insuti:

EU unde sunt? Eu ce daruiesc?

Citeam in alt topic despre profesori dragi (eu completez parinti) gandurile pline de duiosie uneori acum dupa atatia si atatia ani probabil adresate ca o rabfunire sufleteasca aici pentru cei de atunci. Ei bine citeam si despre gandurile adresate propriilor parinti, cata gingasie, cata sensibilitate, cata dragoste curata, ei adultii de aici, parintii sau viitorii parinti de aici, ei majorii dar vesnic copiii lor... a parintilor lor...a invatatorilor lor sau a profesorilor lor, ei copiii de aici.

Ma intreb atunci cine esti tu? Sa fi un copil de bani gata sau sa nu fi? Sa fi un copil din resurse materiale mai restranse sau pur si simplu esti doar un copil ce a avut norocul de a avea parinti, sau sau invatatori, sau profesori sau...sau ...sau. Cine esti tu?


Parere personala.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns energy spune:

hai sa construim scenarii: foarte bine, copilul meu creste, baiatul e bun, cult, bogat sufleteste si plin de bune-maniere si tot ce vrei, dintr-o familie simpla, sa zicem familie de autoporeclitzi intelectuali saracutzi financiar. Da la facultate (una care-i place foarte mult, da?), pica cu brio in primii 10 pe lista respinsilor, desi stim ca a invatzat si a facut eforturi. Oare la ce-i mai foloseste totul din jur si ce-a acumulat, cand cel putzin 25 dintre miile de admisi au intrat necitind nimic pentru ca la etajul 2 al institutziei ar trebui niste termopane?? eu am o problema cu donatziile parintzilor si cu copiii buni carora li se inchid usile in viatza, reusesc sa deschida cu capul doar foarte putzine (desi n-a fost cazul meu, dar nu e nimeni orb)

"Copiii au mai multa nevoie de modele decat de critici"
poze la http://community.webshots.com/user/energy1602

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anca Vlad spune:

Interesant subiect!
Am vazut recent (prin primavara) o emisiune la televizor care m-a impresionat. Invitatul (nu stiu cine era, nu am prins inceputul) dar evident o persoana cu foarte multi bani, proprietar, printre altele, a unui hotel de 5 stele printr-o statiune montana, povestea despre fiica sa. Aceasta, la 16 ani, lucra, cu program redus, la un hotel ca menajera (nu la cel proprietate a taticului). Omul era constient ca, la cati bani are si deoarece, asa cum e si normal, ii oferea fiicei tot ce are nevoie, aceasta nu va mai reusi sa apreceize valoarea banului si nu va sti sa munceasca pentru ei. Drept pentru care el ii gasea loc de munca in vacante!Din pacate nu toti cei cu bani gandesc asa si fac un mare deserviciu copiilor lor.
Mai cunosc situatia elevilor dintr-o fosta clasa a XII de liceu la care notele de bacalaureat erau invers proportionale cu veniturile parintilor.
Asa ca e foarte greu sa faci generalizari. Si aici parintii au rol hotarator. Multi dau copiilor mai multi bani pentru a mai compensa din lipsa de timp pe care li-l aloca, deoarece sunt foarte ocupati cu serviciul. Si le fac de doua ori rau. Cred ca sunt mute de spus pe tema aceasta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anca Wish spune:

Pareri si pro si contra.
Eu zic: nu stiu altii cum sunt dar mie mi-ar place la nebunie sa fiu "copil de ban gata"

Zambeste ...maine poate fi mai rau!
anca...poate intr-o zi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns liris spune:

eu cred ca-s importante si mediul, si educatia si caracterul copilului (ceva gene mostenite, sau ceva gene recombinate frumos sau urit, dupa caz)si parintii sunt importanti...
sa ma esplic: poti trai intr-o casa de Gigi Becali, sau de Madonna (care chipurile nu-si lasa odoarele sa vada TV ca e numai junk ...uita ca ea este in parte providerul lui), poti sa cresti in casa lui Bill Gates sau a lui George Bush sau in casa lui Nastase (ma rog una dintre ele) sau a lui Constantin Balaceanu Stolnici.
probabil ca in oricare din cazurile de mai sus ai primi o educatie impecabila. ceea ce mareste sansele sa devii CEO la nu'sh ce corporation , dar nu le asigura...mai depinde si de tine , si apoi hai sa zicem ca ai fost ambitios si te-a dus si capul , tot nu vei fi cu siguranta un OM , chiar daca ai terminat Yale. cred ca la valoarea umana contribuie mult mediul . dar e foarte greu sa vedem fiecare din astea in ce masura....in functie de situatie probabil
imi aduc acum aminte de oscarizatul : Scense of a Woman cu Pacino

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns annie_xtreme spune:

Ca sa nu fiu off-topic - am o parere foarte proasta . M-a amuzat foarte tare felul in care cei care "au avut" se justifica de parca vezi doamne ar fi vre-un pacat faptul ca au avut parinti muncitori. Qui s'excuse s'accuse, nu-i asha? Si parintii mei bugetari au muncit ingrozitor (si inca o mai fac) pentru ca mie sa nu imi lipseasca nimic. Am profitat de lucrul acesta in liceu, cand nu aveam alte posibilitati, dar acum zic eu ca sunt independenta financiar si e ok. cum au mai spus si altii, nu e nimic gresit in atitudinea parintilor care vor tot ce este mai bun pentru puiul lor.
"Copii de bani gata" inseamna fix ce spun aceste cuvinte. NU exista mai multe categorii. Sunt cei care nu au muncit, nu muncesc si nu au de gand sa munceasca. Pot fi de "bani gata" copii unor (acum) pensionari care stau ca lipitorile pe banii putini ai parintilor lor (si care isi obliga parintii sa faca imprumuturi la banca pentru studiile "plozilor" care plozi freaca discotecile si barurile) si tot copii de bani gata sunt si aceia ai oamenilor bogati, care se dau mari in cercul de prieteni "eu am bani, mah" (adica tata are bani)
eu nu mi-as fi dorit sa fi fost copil de bani gata. As fi vrut numai sa am posibilitatea sa lucrez part-time legal in tzara asta, sa am mai multi bani decat pensia mamei

Don't get mad, get even!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Danelutza spune:

quote:
Originally posted by nikomiko

"copii de bani gata" inseamna ceva rau, adica cei care nu muncesc, doar cheltuie, indiferent de cati bani au parintii, multi, putini, singura conditiie fiind ca acestia (parintii) sa-si tina copiii pe palme, sa nu le lipseasca nimic si nici sa nu se prea preocupe de ce se intampla mai departe cu ei (cu copiii).


Sint de acord.
Ce-i mai rau e ca nu-i invatza cum sa munceasca, cum sa cistige banii si cum sa-i pretzuiasca (banii). In acest caz, parintzii gresesc.
Stiu ca in facultate sora mea avea o colega, parintzii acesteia avind destui bani. Fara s-a maritat, parintzii ii aduceau la sfirsit de saptamina oalele cu mincare, insa dupa ceva timp mama ei s-a dus saraca in lumea celor care nu cuvinta. Tinerii casatoritzi, nefiind invatzatzi cu munca, s-au despartzit pentru ca nici unul nu facea nimic.

Daniela

Mergi la inceput