De-as mai trai doar 1 luna...
Raspunsuri - Pagina 3
Emilia B. spune:
Conchita, jos palaria!
unii au zis: deprimant, sinistru, brrrr, oribil...
Cred de fapt, ca in spate se ascunde teama de moarte.
Motivul pentru care am lansat subiectul asta, este pentru a ne da o pauza de reflexie, cum zicea conchita, si sa vedem ce credem de fapt, despre ce se intampla cu noi dupa ce murim.
Continuam sa existam? Sau ne dispersam in neant? Oare asta sa fi fost tot? Si care sa fi fost sensul la toata povestea asta cu viata omeneasca?
De ce? La ce a folosit sa traiesc? De ce am avut un corp, o minte, emotii, vointa, un suflet?
Ce sunt eu de fapt? Ceea ce vad in oglinda cu ochii de carne, situati in partea superioara, rotunda, numita cap? sau ma aflu inauntrul acestei carcase de materie? Sunt o voce din capul meu?
Unde ma duc cand visez? De ce corpul ramane pe pat in timp ce eu zbor printre piscuri de multi? CINE SUNT EU?
Daca esenta mea e distincta de fizicul meu, ce se intampla dupa ce mi se incheie viata biologica?
Suntem oare vesnici, cum spune Biblia, sau... praf si pulbere?
Eu una am descoperit ca BIBLIA ARE RASPUNSURI la toate aceste intrebari.
Donia spune:
Emilia, ce-ai zice daca te-as provoca sa raspunzi la intrebarile pe care (ti, ni) le-ai pus? 
Sa nu ma intelegi gresit, tu spui ca Biblia are raspuns la aceste intrebari. Sa inteleg ca si tu ai gasit raspunsurile?
Adica sunt intrebari pe care mi le pun si eu cateodata si la multe dintre ele mi se pare ca trec din abis in abis. As fi fericita sa imi dea cineva un raspuns, dar nu as vrea sa te rapesc din sanul familiei pentru cateva zile, doar pentru a-mi raspunde mie.
quote:
Ce sunt eu de fapt? Ceea ce vad in oglinda cu ochii de carne, situati in partea superioara, rotunda, numita cap? sau ma aflu inauntrul acestei carcase de materie? Sunt o voce din capul meu?
Unde ma duc cand visez? De ce corpul ramane pe pat in timp ce eu zbor printre piscuri de multi? CINE SUNT EU?
???
conchita spune:
quote:
Originally posted by Emilia B.
Motivul pentru care am lansat subiectul asta, este pentru a ne da o pauza de reflexie, cum zicea conchita, si sa vedem ce credem de fapt, despre ce se intampla cu noi dupa ce murim.
inseamna ca ne-ai luat prin invaluire, iar titlul trebuia sa sune, de fapt, Exista Viata Dupa Moarte?
mi se pare logic cursul discutiei, dar putin ne-onest ca aici voiai sa ne aduci. normal ca , asa cum imi vad viata dupa micul-marele final, asa imi vad si viata prezenta, una o conditioneaza pe alta, in mod sigur ca ai dreptate aici. dar daca asta era scopul discutiei tale, vezi ca mai e un topic , zis si Buhuhu, acolo se dezbat pe larg probleme paranormale, ar fi ciudat sa ne dublam cu subiectele. mai e ceva usor suspect in mesajul tau, citez: "De ce corpul ramane pe pat in timp ce eu zbor printre piscuri de multi?" si ti-as sugera sa te intrebi daca nu cumva amesteci credintele, asta suna a yoga. fenomenul cu pricina se numeste decorporalizare, l-ai experimentat vreodata? sau era doar o figura de stil, si-atunci e cazul sa imi retrag comentariul?
Authority Zero
camiT spune:
Raspunsul meu la intrebarea pusa de conchita este urmatorul:
deoarece sunt departe de parintii si fratii mei gasesc cu cale ca ar fi cel mai bine sa merg si sa stau cu ei, in ultimele clipe ce mi-au mai ramas de trait pe acest pamant. Eu aleg sa procedez asa pentru ca ii iubesc mult si ii am in inima si-n sufletul meu.
Aceasta este ce asi vrea eu sa fac dar exista posibilitatea ca sa nu reusesc sa fac ce imi doresc. Si spunand aceasta ma refer la faptul ca daca il avem inaintea ochilor pe D-zeu atunci cand luam decizii cu privire la diferitele aspecte ale vietii noastre, atunci vom face ceea ce vrea Domnul ca noi sa facem si nu ceea ce vrem noi.
Am afirmat mai sus ca mi-ar place sa-mi petrec ultimele clipe din viata mea alaturi de familia mea din tara dar daca D-zeu ar vrea ca eu sa fac cu totul altceva atunci nu voi mai face ce asi fi dorit eu sa fac.
Ce usor ne este sa spunem ca sigur asi face cutare si cutare lucru, si sigur m-asi duce acolo...
Ziua de azi ne apartine dar ziua de maine este in mainile Domnului, sau mai bine spus momentul acesta imi apartine dar momentele urmatoare sunt in mainile Domnului.
Cred ca ceea ce este important este sa traim cuvantul Domnului in fiecare zi si semenii nostri sa-L vada pe D-zeu prezent in viata noastra.
Va pup
.
Cami si bebeul David
camiT spune:
Emilia draga, in ceea ce priveste sufletul omului eu cred cu toata fiinta mea ca exista viata vesnica pentru sufletul nostru. Avem un corp, casa sufletului nostru, si acest corp la un moment dat, hotarat de D-zeu, se va intoarce in tarana dar sufletul este cel care va merge la D-zeu. Asa cum afirma Domnul in Geneza3:19.
Vreau sa va scriu ce spune apostolul Pavel in 2Corinteni5:1
< Stim, in adevar,ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer de la D-zeu, o casa, care nu este facuta de mana ci este vesnica.>
Sufletul nostru va merge inaintea Domnului si doar trupul nostru moare.
Cei care cred si cunosc acest adevar nu se tem de moarte ci au nadejde caci ei il cunosc pe D-zeu.
In ceea ce priveste afirmatia Emiliei legat de faptul ca trupul nostru e pe pamant si doar gandul nostru se inalta sau mai bine zis sufletul nostru se ridica tot mai sus nu cred ca este vorba de Yoga.
Inima noastra se inalta catre Domnul, incercam se ne apropiem de El fie ca suntem intinsi pe pat, sau facem curatenie in casa, sau suntem in oras.
Va pup
Cami si bebeul David
Emilia B. spune:
Conchita, da, era doar o figura de stil.
Yoga mi se pare o intreaga filosofie de distragere de la Adevar, un mix de lucruri bune (in proportie mica insa) si de o multime de asa-zise principii iluminante, fondate pe umanism, care pun accentul pe Om, pe puterea din Interiorul lui, pe centralitatea lui in Univers. Hmmm, sunt cu totul impotriva la asa ceva, pentru ca nu e decat o incercare de eliminare a lui Dumnezeu din ecuatia Vietii.
Haide, de ce vezi neonesta curgerea logica a discutiei pana la punctul asta?
Ai spus si tu ca sunt legate una de alta.
Si o sa mai scriu si eu cat de bine e conditionata atitudinea mea cu privire la restul vietii pe pamant cand am SIGURANTA cu privire la destinul meu vesnic.
Adela99 spune:
quote:
Originally posted by Adela99
Si cred ca ai vrut sa mai spui ceva ...
asta, ca sa ma citez pe mine insumi, am banuit ca vei ajunge la discutii despre viata de apoi ... dar sa trecem peste asta ...
discutiile mi se par interesante si instructive, oricum
citisem undeva, odata...citez din memorie "gandeste-te ce ai vrea sa fie scris pe epitaful tau, ce ai vrea ca cei apropiati sa spuna despre tine la inmormantare si dupa ... si traieste-ti viata in asa fel incat sa se implineasca"
conchita spune:
Emilia, scuza-ma daca te-am suparat, nu e nici o problema ca vrei sa vorbim despre asta. credeam totusi ca va fi mai mult o discutie despre viata si mai putin despre viata dupa moarte, cel putin asa anunta titlul. ai schimbat centrul de greutate al convorbirii, dar nu e nici o problema, si asta e interesanta. desi, ti-am spus, ne dublam cu un alt topic tot de la arte. chiar daca perspectiva, aici, este cea biblica, se putea incadra acolo. recunosc ca m-a atras subiectul tau tocmai pentru ca propunea sa ne amintim din cand in cand ca suntem trecatori si ma gandeam ca ne puteam incuraja/sfatui reciproc cum sa le traim la maximum pe cele bune si sa le evitam pe cele rele. mai ales ca au fost fete care au povestit situatia lor concreta. de exemplu lilanda cu visul ei de a calatori, ilustreaza perfect conditionarile contingentului. sau situatia descrisa de CamiT, departe de cei dragi. caci intrebarea e tulburatoare, cel putin in povestea lui CamiT: asteptam ultima luna de viata sa facem ceea ce ne dorim mai mult? pana unde trebuie sa ne supunem contingentului, chiar si stiind ca "dupa" ne vom intalni cu cei dragi pentru totdeauna, mai devreme sau mai tarziu? apoi, aspectul cu educatia copiiilor din aceasta perspectiva mi se pare extrem de important, as avea ce sa invat de la voi, mamicile. dar, nu ma lua in seama, am recunoscut mai demult ca sunt o persoana mai solara asa, viata mi se pare responsabilitatea mea de capatai, ceea ce e dupa aceea sta numai in mainile lui Dumnezeu si nu pot sa speculez despre asta.
Authority Zero
lilanda spune:
Profit de generozitatea titlului si pun si eu o intrebare: citi/cite dintre noi ar dori sa stie cind si cum vor trece "dincolo"? Ma gindeam, atunci cind am vazut subiectul, ca cei care sint informati de deadline sint, de obicei, bolnavii. Ei bine, cu mici exceptii, aproape toti acestia lupta pentru viata, lupta pentru a amina clipa, fie doar cu numai o secunda!! De ce oare? Ca vorba lui Sorescu, "ne-am imbolnavit de moartea in clipa-n care ne-am nascut!"
conchita spune:
quote:
Originally posted by lilanda
Profit de generozitatea titlului si pun si eu o intrebare: citi/cite dintre noi ar dori sa stie cind si cum vor trece "dincolo"?
eu,nu. si stii de ce? ca inevitabil incepi sa faci unele lucruri automat. una e sa arati celor dragi cat ii iubesti pentru ca ii iubesti acum si totul vine din inima, fara nici o contrangere de timp, alta sa stii ca ar trebui sa le arati, pentru ca peste o luna n-ai mai avea prilejul. apoi, cred ca asta e marea provocare a vietii, o traim dupa sufletul nostru si intru cel de sus, nu pentru ca suna stingerea si stim ce riscam de la toa'asa pedagoaga de internat daca nu ne spunem rugaciunea dinainte, pentru mantuire. se vede ca am o obsesie despre libertate si constrangeri? :))
Authority Zero