Psihologia copilului (II)

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Sobo spune:

Varsta dificila - 2 ani si 7 luni.
Dragos are aceasta varsta, stiu ca este una cu probleme insa fiind depasita apelez la sfatul vostru.
Pana acum a fost un copil destul de ascultator, avea si el mici ambitii insa reuseam sa-l determin sa ma asculte.
La noi 'nu' era 'nu'.
Acum, o data cu intrarea lui pe taramul varstei nesupunerii au mai avut loc si alte evenimente: cca 6 saptamani a stat la parintii mei ( care ii satisfaceau poftele, cam prea mult dupa parerea mea ) plus mutarea noastra intr-o noua locuinta.
Principala nostra problema din care deriva si celelalte este faptul ca nu mai vrea sa doarma la pranz. Cred ca am incercat totul posibil. In 50% din cazuri ne reuseste, in celelalte cazuri nu. Chiar si cand ne functioneaza o metoda, a doua zi nu mai merge tot asa.
Bine inteles cand este obosit nu te mai poti intelege cu el: refuza orice propunere si incepe circul: "lasa-ma!! lasa-ma!". In acest moment orice argument al meu se loveste parca de un zid. Am senzatia ca nici nu ma baga in seama.
Ce sa fac? Voi cum ati procedat in situatii similare?


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Danis,
o intarziere in achizitionarea limbajului este atunci cand copilul nu are achizitiile verbale corespunzatoare varstei (vezi dezvoltarea copilului din Vol.I. Psih.copilului)si are o intarziere de minim 6 luni in achizitionarea acestora. Chiar daca ai identificat o intarziere in limbaj aceasta se poate rezolva cu interventia unui logoped dupa varsta de 3-4 ani cand copilul da semne clare ca nu poate pronunta anumite sunete sau este incapabil sa-si corecteze singur limbajul. Atunci interventia unui logoped este obligatorie nu trebuie lasate lucrurile la intamplare. Pana atunci, vorbeste mult cu copilul, motiveaza-l sa vorbeasca (nu sari ca arsa cand intinde un deget, lasa-l sa faca un efort sa spuna ce vrea).
Numai bine!

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Sobo,
copilul la aceasta varsta are nevoie de somnul de pranz si cum ai precizat si tu nereusind sa adoarma este obosit si agitat. Poate imi dai mai multe detalii privind modul cum doarme el, programul lui zilnic, metodele care le-ai incercat, doarme singur sau nu, in camera lui s-a schimbat ceva, etc. Aceasta problema de cand a aparut? De cand v-ati mutat sau de cand s-a intors de la bunici?

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sobo spune:

Carmen, Dragos pana acum 3 saptamani avea urmatorul program: trezit dimineata la 8.30,micul dejun, plimbare cateva ore( cand nu era asa canicula), mancat gustare de pranz, somn de pranz de la 14.00 pana la 16.30 (17.00),mancat masa principala(ciorbica sau felul doi) pe la 18.00, cina, adormit seara la 22.00. De la acest program nu ne abateam mai mult de 10-15 minute.
Pana acum o luna noi am stat in aceelasi cartier, dar la casa. Deoarece nu aveam cu cine sa-l lasam in mai si inceputul lui iunie a stat cam 6 saptamani la bunici, tot la casa, noi mergand la el doar in weekend-uri. Cu bunicii e obisnuit(a mai stat acolo) si chiar e destul de atasat de ei si de sora, cumnatul si nepotul meu(13 ani). Acasa avea patut, la bunici tarc mare cu saltea exact cat patutul, numai ca nu are picioare.
Cu o saptamana inainte de a ne muta l-am adus acasa cu gandul de a-l obisnui treptat cu noua locuinta, sa nu aterizeze direct de la bunici intr-o noua casa. In apartamentul in care ne-am mutat are acelasi patut de dinainte. Problemele nu au aparut imediat dupa mutare si prin urmare nici imediat dupa venirea de la bunici ci la vre-o 2-3 saptamani. El acum sta cu sotul meu, care ce-i drept a cedat in general mult mai usor la pretentiile lui.
Pana acum el adormea singur, nu trebuia sa-i fac nimic deoasebit. Pur si simplu pus in patut cu jucaria favorita si el mai statea si mai povestea o vreme ( la pranz ma refer) dupa care adormea, nu trageam draperiile ci asa la lumina normala. Si inainte putea sa iasa din patut insa nu prea iesea. Cand au inceput problemele, era pus la culcare si el tup din patut si isi gasea de lucru prin camera(eventual se urca pe o masa si se uita pe geam, ceea ce la casa nu a facut niciodata, ce e drept ca nici nu aveam un peisaj foarte animat acolo). Daca intram la el ma auzea de la usa si o zbughea si sarea in patut cu o viteza incredibila (desi are inca gratiile laterale si era imbracat cu un sac de dormit ). Tot asa timp indelungat. Am incercat cu ton ferm, promisiunea ca mergem la Mc'Donalds, mici amenintari, povesti. Nimic!. A doua zi am stat cu el in camera, si atunci nu a mai coborat din patut astfel incat in cele din urma a adormit. Nu as fi facut aceasta concesie insa din toamna merge la gradinita si m-am gandit ca acolo oricum o sa doarma la pranz supravegheat. Insa incepusem sa avem probleme si noaptea ca pretindea sa stea cineva cu el pana adoarme. In ziua urmatoare nu a mai mers figura. A stat in picioare in patut si a comentat o ora si ceva, din cand in cand incercand sa iasa din patut. Daca am vazut ca iese si intra atat de usor din patut, am incercat sa-l pun sa doarma in patul mare ( are o lenjerie noua de care e tare mandru). A functionat o singura zi insa am stat cu el in camera pana a adormit. De atunci nu am mai avut succese notabile. In zilele cand am avut succese am iesit seara undeva drept 'recompensa' spunandu-i ca uite daca suntem cu totii mai odihniti putem sa facem iesiri. Insa, in general am senzatia ca orice argument al meu se loveste de pereti. Cand nu-i convine ceva( mai nou orice, ca-l imbrac/dezbrac, ca-l pun la oala/WC, ca-i dau mancare sau ca-l pun la culcare)el zice "lasa-ma!" macar asa din spirit de contradictie. Ieri de ex: la ora de somn a stat in patul nostru in cealalta camera si s-a uitat la televizor la desene animate. Desi nu a dormit a parut mult mai odihnit si ne-am inteles mai bien. Ce e drept ca nici nu am mai stat atat dupa el sa-i corectam deciziile, l-am lasat un pic de capul lui si noi ieseam din camera.Sunt sigura ca stie ca anumite chestii starnesc reactii din partea noastra si atunci le tot incearca. La somnul de seara e mai conciliant, desi si aici au aparut mici pretentii.
Sper ca nu am intrat prea mult in detalii. Multumesc pentru orice sfat primit.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Sobo,
Lasa-i putin timp sa se acomodeze cu noua locuinta. Nu-l obliga sa doarma daca el nu vrea. El acum e foarte sensibil la orice cerinta formulata de tine in mod direct. Chiar tu ai sesizat bine asta. Deci, parerea mea, lasa-i putina libertate. Lasa-l un timp (asa de test) vreo 2-3 saptamani in camera lui (dar fara televizor ar fi de preferat)in timpul cand ar fi ora lui de culcare. Ii spui ca este timpul sa ne odihnim. Il supraveghezi constant, poate te intinzi si tu putin sa te vada ca esti obosita si ca atmosfera este monotona in casa, nu pierde nimic interesant daca ar adormi. Pana la urma trebuie sa dea semne de oboseala si sa adoarma. Somnul vine in mod firesc dupa o perioada de relaxare, cand organismul cere acest lucru. De aceea nu trebuie sa stresam copii cu dormitul ca atunci copilul impotrivindu-se se creeaza o stare de tensiune care alunga somnul.
Cand copilul meu este agitat inainte de culcare si refuza sa adoarma, desi da semne mai mult sau mai putin ca ii este somn, atunci ma joc cu el in patutul lui, il alerg, ii atrag atentia cu diverse mimici si trante, si-l motivez sa stea in pat, adica il fac sa se relaxeze. Pana la urma il legan putin si adoarme.Ca e rupt de oboseala. Poate reusesti situ, si gasesti vreo metoda care merge.
Numai bine!

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danis spune:

karmen, iti multumesc pentru raspuns, iata mai multe detalii:

La 2 ani si trei luni, Anda spune destul de multe cuvinte, unele mai simple (mama, tata, mamaie,tataie, nenea, neata pentru tanti, apa, papa, caca, pipi, câh, pi'pic - pentru medicamentele sub forma de picaturi, ati pentru crema - de unde si pana unde, baie, puiu, miau, hamham, 'uitz pentru guitz, iiitz caci asa chitaie soricelul, coco pentru cocosh, ou, muuu caci asa face vaca, ate pentru lapte, bau, uff, au!, da, nu, bebe etc.), dar spune si cuvinte care mie mi se par grele (u'chiu' pentru unchiul). Insa in nici un caz nu spune propozitii simple (asa am citit la volumul 1, ca la varsta asta copiii pot spune propozitii simple...). Si ma vei critica pentru ca zic asa ceva, dar mai toti copiii de varsta ei pe care i-am vazut par sa spuna mai multe si sa lege deja cuvintele. Singurul lucru care ma "consoleaza" este ca ea demonstreaza tot timpul ca intelege si reactioneaza la tot ce se spune in jurul ei. Cam asta este "problema"...

Iar asa, ca peisaj general, cred ca este un copil normal, dorit si iubit de intreaga familie, singurul copil (cel putin pana acum), care a crescut intr-un mediu calm si armonios, s-a bucurat de iubirea, atentia si implicarea ambilor parinti. Am stat cu ea acasa pana la 6 luni, apoi am revenit la serviciu, timp in care a stat cu mama mea (la noi acasa, in Bucuresti), care s-a ocupat minunat de ea si, lucru mai rar pentru o bunica, fara sa o rasfete. Vara trecuta si in vara asta a stat la Buzau, la ai mei, pentru a trece mai usor peste caldurile verii, in curte si la aer. In timpul cat sta acolo, ne vedem in weekend-uri (asta am mai povestit deja...). Am alaptat-o pana la 9 luni si jumatate, nu am avut probleme mari, nici socuri de vreun fel, dintii i-au iesit mai tarziu, dar nu anormal. Este un copil foarte sanatos, vesel si vioi, a fost intotdeauna foarte cuminte si foarte vesela. Este calma, sociabila, nu este "bagacioasa", dar se bucura de companie. Este generoasa cu alti copii si niciodata nu a manifestat violenta fata de ei. Singurele manifestari mai "tari" sunt fata de noi, parintii, fata de care are o deosebita "placere" sa manifeste opozitie, caracteristica varstei pe care o are) si sa spuna NU (cuvantul preferat in aceasta perioada). Ne-am straduit foarte tare sa nu o pedepsim prin bataie, dar recunosc ca m-am mai facut ca ii dau cate una peste poponet sau am amenintat-o cu nuia.

nu-mi dau seama daca este o problema reala sau nu... nu mi s-a parut incapabila sa pronunte sunetele, ci mai degraba comoda, in sensul ca se poate "descurca" foarte bine fara a face "efortul" de a vorbi :)) si atunci, nu-i pare sa aiba rost vorbirea ... intr-adevar, cred ca trebuie s-o las sa se "chinuie" cand imi arata ceva cu degetul si zice "I^hh, I^hh", ca s-o determin sa spuna ce doreste..

am intrat si pe link-ul recomandat de sobo, de unde am primit un raspuns foarte prompt, si sperand ca nu gresesc, cred ca voi mai astepta o vreme, asa cum ai spus si tu, pana spre 3 ani, inainte de a consulta un specialist... dar oricum, pana atunci, te tin la curent ... :))

si iti multumesc din nou!

p.s. am uitat sa spun ca anda stie si 2 "verbe": pupa (forma de imperativ, cu care ne cere si iertare) si p'oua! (ploua!)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

buna ziua

eu am o intrebare din partea unei prietene ce nu are acces la internet.

are un baiat de un an si trei luni, normal dezvoltat pentru virsta lui, cuminte cit poate fi un copil, jucaus, ce mai un copil ca toti copiii, ba chiar foarte dragutz.
problema ar fi ca baietelul o plesneste pe mama lui. dimineata la trezire sau intimpul zilei cind ii vine lui. fara vreun motiv aparent. precizez ca face asta numai cu mama.
prietena mea a stat mereu cu el, nu l-a rasfatat exagerat, dar nici nu l-a ignorat, nu il lasa sa plinga, e mereu linga el. relatiile cu sotul ei sint bune.
cind mama il cearta si ii spune ca o doare si nu e bine ce face, baiatul se supara si pune botic. uneori, daca mai are si alta "problema" plinge.

prietena mea ar vrea sa stie ce sa faca in astfel de situatii si care sint motivele acestor gesturi

multumesc frumos

Anca si bebitza Matei (data nasterii - 1 ianuarie 2004)

http://community.webshots.com/user/ancutza124

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Buli,
Nu e nimic in neregula cu baietelul. Asa isi manifesta copiii la aceasta varsta afectiunea (fata de persoanele apropiate) uneori brutal. Copilul este uneori agresiv in gesturi, nu are inca puterea de a se controla. Nu de putine ori sunt relatate cazuri in care copilul musca, ciupeste, loveste in mod intentionat. Chiar se arata incantat cand persoana "agresata" tipa sau isi arata supararea. Copilul nu intelege reactia adultului, el crede ca facand aceste gesturi se joaca si initiaza contact fizic fara nici o intentie rea. Pe masura ce mai creste, copilul invata sa se controleze si sa inteleaga ca actele sale provoaca durere si neplacere si atunci va fi mai sensibil la reactiile adultului.

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

multumesc mult

cred ca mamica va fi incintata de cit de mult o iubeste fiu-su

Anca si bebitza Matei (data nasterii - 1 ianuarie 2004)

http://community.webshots.com/user/ancutza124

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

aaa ... inca ceva?

cum sa reactioneze mamica???



Anca si bebitza Matei (data nasterii - 1 ianuarie 2004)

http://community.webshots.com/user/ancutza124

Mergi la inceput