Psihologia copilului (II)
Raspunsuri - Pagina 8
karmen spune:
Buli,
Mama trebuie sa-i indeparteze cu blandete mana care o loveste. Chiar daca se arata suparat copilul pana la urma va intelege ca nu este un gest tocmai potrivit. Nu trebuie sa ne transformam in "victime" ale copiilor nostri chiar daca stim ca e oarecum normal si ii intelegem comportamentul. Povestea cineva pe forum la un subiect asemanator ca baiatul ei la fel lovea cu un sadism evident. Tatal n-a permis aceasta atitudine si "l-a muscat" pe flacau. De atunci copilutul nu se mai atinge de el, in schimb pe mama care era mai permisiva o "snopea din bataie" 
Nu e asta o solutie dar e un exemplu poate elocvent.
Carmen Ghilescu
buli spune:
gata, m-am edificat complet. 
multumesc.
Anca si 
Matei (1 ianuarie 2004)
http://community.webshots.com/user/ancutza124
karmen spune:
Despre copilul timid
Studiile indica ca o treime din adultii timizi au o predispozitie innascuta pentru aceasta stare. Paricularitati ale sistemului nervos vegetativ (accelerarea ritmului cardiac in prezenta unor stimul necunoscuti) predispun la timiditate. Dat find stuctura lor nervoasa sensibila la orice schimbare de mediu, chiar de la 3-4 luni se pot observa semne ale timiditatii copiilor. Plang, se agita continuu, in situatii necunoscute. Nu se obisnuiesc usor cu strainii, inceteaza a se juca si devin atenti, circumspecti la vederea unei persoane straine.
Copilul timid este incarcat si de anxietate, el manifesta mai evident temerile copilariei. Acest copil are nevoie de o grija si o abordare speciala din partea parintilor. Sunt sanse destul de ridicate ca sa-si manifeste timiditatea si ca adult, dar cu o educatie potrivita personalitatii sale comportamentul lui poate fi influentat si poate reusi o adaptare sociala mai buna, chiar daca timiditatea ramane undeva ascunsa. Putini vor observa asta. Si personalitatea parintilor incarcata de inhibitie si timiditate isi va pune amprenta asupra felului de a fi al copilului. De aceea de multe ori insasi parintii au nevoie sa-si corecteze timiditatea si apoi sa-si educe copilul in spiritul increderii si curajului.
Nu este cazul sa consideram acest copil condamnat la timiditate. Cu o educatie adecvata din partea parintilor se poate adapta bine la viata sociala, la scoala, va avea prieteni (chiar daca putini), va duce o viata normala. Etichetarea de catre parinti ca fiind “copil problema” si protejarea lui exagerata de pericole sunt atitudini daunatoare copilului care nu va reusi niciodata sa-si depaseasca timiditatea, va trai senzatia de frica la orice pas si va avea probleme de adaptare in viata adulta.
Semne ale unui copil timid(observate in mod constant in comportamentul copilului mai ales dupa varsta de 3 ani)
- Copilul timid se agata de parinti cand sunt persoane necunoscute prin preajma. Dupa cateva minute, daca copilul nu e presat , incepe sa se obisnuiasca cu acele persoane si sa se joace.
- Evita sa priveasca direct in ochi persoana care ii vorbeste
- Se teme sa intre in contact cu cineva prin intermediul obiectelor (refuza sa ia un creion atunci cand o persoana necunoscuta il ofera).
- In parc, copilul prefera sa stea retras in timp ce alti copii se joaca intre ei. Dupa o vreme, poate spune ca i-a placut distractia desi tot ce a facut a fost sa priveasca.
- Copilul timid refuza sa mearga la scoala sau la gradinita. Va trebui sa asteptati cateva minute pina devine familiarizat cu situatia. Apoi cel mai bine e sa va luati ramas bun fara prea multa zarva.
- Copilul timid refuza sa vorbeasca cand se afla in afara casei . Nu raspunde la intrebari simple chiar daca cunoaste foarte bine raspunsul, se inhiba in fata publicului aflandu-se pe scena pentru a-si spune poezia. Tace si priveste speriat in jur desi acasa a recitat foarte frumos.
- Copilul timid alege sa se joace singur de cele mai multe ori. Are nevoie de timp pentru a accepta in jocul lui pe alt copil.
- Simte uneori ca nu are incredere in el. II este teama sa se joace cu alti copii pentru ca se teme ca pierde acel joc si va starni batjocora celorlalti copiii.
- Manifesta teama fata de intuneric, animale, necunoscut, straini, mai intens decat alti copii. Ei au un simt mai dezvoltat al sesizarii pericolului si in consecinta activeaza mecanisme de aparare la tot pasul
Cum ajutam un copil timid?Referiti-va la copilul Dvs ca si "linistit".
- Nu il etichetati niciodata ca si timid, devreme ce acest termen are o conotatie negativa in societatea noastra.
- Fiti alaturi de el dar nu exagerat de protectivi. Copilul trebuie sa stie ca beneficiaza de increderea dumneavoastra in orice situatie, dar asta nu inseamna ca sariti sa-l aparati imediat ce manifesta teama sau neincredere fata de ceva sau cineva. El va capata o capacitate de adaptare si toleranta la stres daca se va confrunta cu situatii stresante. Prezentati-l anumitor persoane si apoi lasati-l sa se descurce singur. Nu vorbiti sau salutati in locul lui.
- Explicati-i inainte situatia in care urmeaza sa se implice (Exemplu: ca vor veni niste prieteni la cina, ca el se va juca sau poate va vrea sa stea cu voi. E alegerea lui).
Implicati-l in discutii daca observati ca e atent. Incurajati-l sa puna intrebari si sa-si exprime parerea.
- Incurajeaza succesele copilului in relatiile cu ceilalti. Stimuleaza-i increderea in sine. Incurajati-l sa participe in mod activ la activitatile grupului, sa ia si el initiativa in joc, sa ofere solutii la o problema, sa povesteasca o intamplare prietenilor sai, etc.
- Pregatiti copilul si pentru insuccesele care pot apare intr-o relatie sociala (refuz, tradare, batjocora).
- Obisnuiti-l treptat cu o anumita situatie (de exemplu daca stiti ca aveti un copil timid poate refuza sa mearga la gradinita; atunci va preocupati in mod deosebit sa cunoasca bine spatiul de joaca, clasele, unii dintre colegi, sala de mese, inainte de a urma cursurile).
- Chiar daca la inceput nu se arata incantat de prezenta altor copii nu renuntati la ideea de a-l integra intr-un grup de copii de varsta lui. Duceti copilul in preajma acelor copii si lasati-l sa-i urmareasca de la distanta. Incet, incet va dori el singur sa se apropie si sa se joace. Sau invitati copii acasa, la aniversarea lui sau cu alte ocazii.
- Incercati sa nu-i spuneti mereu “Esti timid.” mai ales fata de alte persoane. Nu folositi timiditatea copilului ca o scuza pentru faptul ca nu vorbeste cu ceilalti si e retras. Poate interpreta acest lucru ca o deficienta si se va comporta ca atare in continuare.
- Exersati acasa roluri diferite cu ajutorul unor papusi inspirandu-va din situatiile reale in care copilul manifesta timiditate. De exemplu: “ Sa ne imaginam ca eu sunt d-na educatoare si tu esti la gradinita. Avem serbare maine. Haide sa repetam poezia. Urca-te pe acel scaun, sa zicem ca este scena”. Apoi inversati rolurile, mama jucand rolul baiatului timid. Astfel copilul se va putea privi din afara.
Carmen Ghilescu
sinzi_ana spune:
quote:
Originally posted by karmen
Despre copilul timid
Semne ale unui copil timid
- Copilul timid se agata de parinti cand sunt persoane necunoscute prin preajma. Dupa cateva minute, daca copilul nu e presat , incepe sa se obisnuiasca cu acele persoane si sa se joace.
- Evita sa priveasca direct in ochi persoana care ii vorbeste
- Se teme sa intre in contact cu cineva prin intermediul obiectelor (refuza sa ia un creion atunci cand o persoana necunoscuta il ofera).
- In parc, copilul prefera sa stea retras in timp ce alti copii se joaca intre ei. Dupa o vreme, poate spune ca i-a placut distractia desi tot ce a facut a fost sa priveasca.
- Copilul timid refuza sa mearga la scoala sau la gradinita. Va trebui sa asteptati cateva minute pina devine familiarizat cu situatia. Apoi cel mai bine e sa va luati ramas bun fara prea multa zarva.
- Copilul timid refuza sa vorbeasca cand se afla in afara casei . Nu raspunde la intrebari simple chiar daca cunoaste foarte bine raspunsul, se inhiba in fata publicului aflandu-se pe scena pentru a-si spune poezia. Tace si priveste speriat in jur desi acasa a recitat foarte frumos.
- Copilul timid alege sa se joace singur de cele mai multe ori. Are nevoie de timp pentru a accepta in jocul lui pe alt copil.
- Simte uneori ca nu are incredere in el. II este teama sa se joace cu alti copii pentru ca se teme ca pierde acel joc si va starni batjocora celorlalti copiii.
- Manifesta teama fata de intuneric, animale, necunoscut, straini, mai intens decat alti copii. Ei au un simt mai dezvoltat al sesizarii pericolului si in consecinta activeaza mecanisme de aparare la tot pasul
[
Carmen Ghilescu
CArmen dar semnele de mai sus sunt caracteristice copiilor de la ce varsta? Pentru ca eu stiu ca pana la 3 ani e normal ca un copil sa nu se joace cu altii copii sa aiba o oarecare retinere fata de straini...
Cineva mi-a sugerat ca nici nu trebuie incurajati sa interactioneze pana in jurul varstei de 3 ani, daca ei nu isi doresc asta.
Dar asta este un semn de timiditate?
Sinzi
karmen spune:
Precizez acum. Multumesc pentru atentionare.
Carmen Ghilescu
Theodora spune:
Draga Karmen,
Vreau sa te intreb despre masturbare!!!
Nu stiu daca e corect folosit cuvintul,dar vreau sa-ti spun ca ai mei baieti au o placere deosebita sa se joace cu putulica si li se lumineaza fata ori de cite ori au o erectie!!!
Eu sint mandra de ei dar sotul meu zice ca nu trebuie sa-i las ...Tu ce zici,e bine sau rau!!!
Avem 2 ani si 4 luni!
Sorry ca nu scriu mai amnuntit,dar nu sint acasa!!!
Multumesc!
Theodora,
Alexandros, Yannis
POZELE NOASTRE: web 
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=4480" target="_blank">Povestea-nasterii
Sunati-ma:003 6978693887
karmen spune:
Theodora,
Manipularea organelor genitale este foarte frecventa mai ales la baieti dupa varsta de 2-3 ani. Inca din primul an de viata ei isi descopera corpul si descopera placerea prin atingerea organelor genitale. Este o faza normala in dezvoltare si cu o corecta abordare din partea voastra va trece. Ce e de facut?
- Arata-te indiferenta atunci cand observi ca se joaca cu organele genitale. Nu face prea mare caz din asta, deci nu-i certa
astfel incat ei sa se simta vinovati dar nici nu incuraja acest comportament
- Atrage-le atentia asupra altor lucruri interesante atunci cand vezi ca isi ating organele sexuale
- Implica-i in multe activitati care sa le consume energia
- Asigura-te ca nu au vreo iritatie in zona genitala care sa le provoace mancarimi
- Elimina vreo cauza de stres, ei pot alege acest comportament ca o descarcare a starii de tensiune, se calmeaza producandu-si singuri placere.
Carmen Ghilescu
aalexia spune:
Carmen, nu crezi ca exista pericolul sa faca un obicei din asta.Sincera sa fiu nu-mi face placere sa-mi vad copilul jucandu-se cu putzulica si de obocei ii fac observatie spunandu-i ca se poate imbolnavi daca sta cu manuta pe acolo.Crezi ca procedez gresit?
aalexia spune:
Apropos de asta si lambliaza da manacarime in zona organelor genitale si funduletz.Dar ma repet, nu cred ca trebuie lasati sa faca asta.
karmen spune:
Aalexia,
Stiu ca nu e placut pentru parinti sa-si vada copilul jucandu-se cu organele genitale, dar cum am mai spus nu trebuie incurajat sa faca asta dar nici sa fie certat. Calea de abordare a acestei probleme e undeva la mijloc, depinde de fiecare parinte cum gaseste potrivit sa procedeze. Stiu cazuri cand copiilor le-a fost interzis sa-si atinga partile intime, au fost certati si li s-a spus mereu ca fac ceva rau si acesti copii au dezvoltat puternice sentimente de vinovatie, au aparut probleme de enurezis nocturn, tulburari de comportament insotite de continuarea masturbarii. Repet inca o data, copilul apeleaza la masturbare in prima faza cand descopera placerea cauzata de atingerea zonelor sexuale si apoi numai in unele cazuri poate practica acest comportament in mod repetat si obsesiv pentru descarcarea tensiunii produsa de o situatie stresanta (cauzata chiar de interzicerea acestui comportament).
Carmen Ghilescu