Psihologia copilului (II)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 6

karmen spune:

Cum recunoastem copilul hiperactiv?
3 elemente sunt esentiale:
Agitatia exagerata si neliniste permanenta.
Copilul manifesta in mod repetat nesupunere atunci i se cere sa stea linistit (in banca se agita continuu, isi misca mainile si picioarele, alearga sau se catara fara a fi capabil sa se joace in liniste)
Neatentia- dificultatea de concentrare a atentiei.
Copilul hiperactiv nu poate sa desfasoare o activitate mai mult timp, se lasa distrat de cel mai mic zgomot. Abandoneaza usor orice forma de activitate, chiar daca initial a manifestat interes fata de ea. Nu finalizeaza sarcinile care presupun un efort intelectual. Intampina dificultati in rezolvarea temelor, in a finaliza un desen, a invata o poezie. Desi hiperactivitatea nu indica o intarziere in dezvoltarea intelectuala, copilul intampina serioase dificultati in a finaliza un demers mintal. Cand i se adreseaza cineva, copilul este neatent, priveste in alta parte.
ImpulsivitateaDe cele mai multe ori se lasa condus de propriul impuls, actioneaza fara a se gandi la consecintele actelor sale. Copilul doreste sa-i fie satisfacute imediat dorintele prin orice mjloace. Deaceea este brutal in comportament, uneori agresiv. Se adapteaza greu in grup, nu-si face prieteni de durata, relationeaza greu in grup. Ceilalti nu pot avea incredere in el pentru ca nici el nu poate oferi incredere.Cand este intrebat respunde inainte de a se termina intrebarea, nu-si poate astepta randul la intarea in clasa sau la magazin.

Carmen Ghilescu

karmen spune:

Nora,
Citeste mai sus si vezi daca recunoasti copilul tau in aceasta descriere.
Oricum baiatul tau are dificultati de concentrarea atentiei si trebuie ajutat. Aceste probleme pot persista, nu se prea rezolva de la sine si poate avea consecinte neplacute in realizarea temelor la scoala, deci performante scolare slabe. Cel mai bine este sa consulti un psiholog care sa lucreze cu copilul cateva sedinte. Exista si cateva medicamente care pot sa-l ajute dar intreaba medicul.
Tu il poti ajuta acasa prin impartirea unei activitati care trebuie s-o faca in pasi mai mici. Cu realizarea fiecarui pas trebuie sa vina si incurajarile din partea ta. Aloca un timp special numai pentru el pe zi (1 ora) in care desenati, invatati o poezie, o poveste, etc. Ajuta-l sa realizeze pas cu pas activitatea respectiva. Fa o pauza scurta intre secventele activitatii. Starneste-i interesul si motiveaza-l sa continue. Pentru a finaliza o activitate mai usor este cel mai indicat sa existe motivatie interna (sa-i placa ce face, sa-l intereseze) nu sa termine ca i s-a promis o plimbare la Zoo sau o inghetata, de exemplu. Important este sa controlezi si mediul in care realizeaza activitatea, sa eviti factorii perturbatori: interventia altui copil, zgomote diverse, plecarea ta, etc).

Carmen Ghilescu

Nora spune:

Neatentia- dificultatea de concentrare a atentiei.
Copilul hiperactiv nu poate sa desfasoare o activitate mai mult timp, se lasa distrat de cel mai mic zgomot. Abandoneaza usor orice forma de activitate, chiar daca initial a manifestat interes fata de ea. Nu finalizeaza sarcinile care presupun un efort intelectual. Intampina dificultati in rezolvarea temelor, in a finaliza un desen, a invata o poezie. Desi hiperactivitatea nu indica o intarziere in dezvoltarea intelectuala, copilul intampina serioase dificultati in a finaliza un demers mintal. Cand i se adreseaza cineva, copilul este neatent, priveste in alta parte.

Carmen, iti multumesc pentru raspunsul prompt si profesional! Il recunosc partial pe Andrei in pasajul de mai sus, cu precizarea ca nu e tot timpul asa, dar i se intampla destul de des ca sa incep a-mi pune intrebari. Este, fara nici o indoiala, perspicace, intelege repede ce i se spune si are memorie uimitoare( eu ma minunez de memoria lui, dar inteleg ca pentru copii e normal sa aiba uneori o memorie mai buna ca a adultilor) si face niste corelatii intre evenimente, locuri si obiecte care ma lasa masca. De exemplu, cu 2-3 luni in urma, vazand un telefon mic de jucarie, si-a amintit cum a primit niste bomboane in forma de telefon cand a fost la tati la serviciu. Am fost o singura data in locul respectiv, cand Andrei avea 1 an! Deci in urma cu 4 ani! Mi s-a parut neverosimil sa-si aminteasca asa ceva, si l-am pus sa-mi povesteasca mai multe. Descrierile lui mi-au confirmat ca povestea cu bomboanele-telefon nu erau o intamplare.

Eu nu vreau acum sa-l laud, nici vorba de asa ceva, vreau sa descriu situatia lui in ansamblu pentru a putea fi identificat cat mai corect.

Oricum, multumesc mult de tot pentru sfaturi, am sa incerc sa stau mai mult doar cu el, in activitati ce presupun concentrare si rabdare,sa vedem ce iese. Merci mult de tot,

Nora, mamica lui Andrei(20aprilie 1999) si a lui Victor(12 iulie 2001)
http://community.webshots.com/user/NoraCosmin

Nora spune:

Il recunosc partial pe Andrei in pasajul de mai sus, cu precizarea ca nu e tot timpul asa

Fraza asta e pleonastica, scuze, nu am fost atenta!

Ce mai vroiam sa spun: in dupa amiaza asta, de parca ar fi stiut ca l-am vorbit "de rau", s-a apucat sa faca un puzzle mai mare si , pentru prima oara l-a terminat, repede si fara sa ma cheme! Avea 3 puzzle-uri similare si, mandru de laudele mele, le-a facut repede si pe celelalte. Mai sa fie...Oricum, tot ce am spus ramane valabil si actual, nu sunt naiva.

Multumesc inca o data,

Nora, mamica lui Andrei(20aprilie 1999) si a lui Victor(12 iulie 2001)
http://community.webshots.com/user/NoraCosmin

gabrielat spune:

Karmen,
Am un baitel de 6 ani care a fost diagnosticat ca hiperactiv de la varsta de 3 ani.
Ca si Nora il recunosc partial pe Adrian in cele scrise de tine.
Adi nu era mai activi ca alti copii de varsta lui, era si este foarte incapatanat, dar motivul principal pentru care l-am dus la medic a fost faptul ca nu vorbea.
As vrea sa te intreb daca exista vreo legatura intre vorbire si hiperactivitate. Desi am pus deseori acesta intrebare la tot felul de specialisti nimeni nu m-a lamurit, unii au zis ca da altii ca nu si asa sunt intr-o ceata totala.
Vreau sa spun ca Adi a inceput sa vorbeasca de la 4,5 ani, acum vb dar nu corect, stie alfabetul, numere, culori, forme geometrice, cantece poezii (chiar am avut surpriza sa-mi zica poezii pe care nu eu l-am invatat). Face diferite activitati, se concentreaza bine, nu se lasa pana nu le termina, problema ar mai fi ca nu-mi raspunde totdeauna cand il intreb, dar daca vrea ceva imediat imi spune. Deci exista o cooperare din partea lui dar eu nu sunt total multumita, poate ca vreau prea mult, stiu ca nu exista acelasi grafic de dezvoltare pentru toti copiii, fiecare are ritmul lui.

gabi

karmen spune:

Gabrielat,
Nu exista o legatura directa intre hiperctivitate si dezvoltarea vorbirii. Chiar daca acesti copii sunt agitati, se concentreaza mai greu pot avea un nivel intelectual normal sau ridicat. Progresele in vorbire sunt mai lente la unii copii si o interventie logopedica dupa varsta de 4 ani este necesara. Parerea mea este ca diagnosticul de hiperactivitate se pune corect dupa 5-6 ani, cand copilul a urmat 1 an sau 2 la gradinita, chiar a inceput scoala si prezinta dificultati serioase de atentie, de impulsivitate si agitatie. In aceste conditii se observa cel mai usor aceste probleme, de aceea se asteapta pana mai tarziu pentru a stabili clar acest diagnostic. Nu contest parerea psihologului/medicului care a pus acest diagnostic dar cert este pus prea devreme.

Carmen Ghilescu

gabrielat spune:

Karmen multumesc foarte mult pentru raspuns.
Adrian merge la gradinita de 3 ani. Educatoarea spune ca se comporta bine si se integreaza in colectiv chiar daca nu vorbeste ca alti copiii. Mai este bineinteles neascultator uneori ca orice copil, dar educatoarea este foarte multumita de el si spune ca a facut mari progrese.
Adi nu se concentreaza greu si nu este agitat, vrea sa se joace cu copiii, marea majoritate a copiilor il accepta si se joaca frumos cu ei.
Am fost cu baiatul si la logoped vreo 3 luni dupa ce a implinit varsta de 3 ani si i s-a pus acest diagnostic, dar nu prea avea ce sa lucreze cu el, ca nu voia sa coopereze in nici un fel si medicul care l-a tratat m-a sfatuit sa-l dau la gradinita nu sa-l duc la logoped.
Imi dau seama ca este un copil inteligent, retine usor ce il invat nu trebuie sa-i spun de multe ori, are spirit de orientare si asta inca de micut, retinea locatia chiar daca mergeam o singura data intr-un loc. Nu-l laud ca e copilul meu, dar am observat ca face unele lucruri la care nu ma astept deloc ca ar fi in stare sa le faca iar altele care sunt mai usor de facut nu le face sau nu vrea.
Iti multumesc inca odata si am toata stima pentru o persoana care s-a hotarat sa ajute niste parinti ingrijorati!

gabi

danis spune:

iar dati de mine pe aici...
nu sunt prea lamurita cu o problema: as vrea sa stiu in ce masura se considera ca un copil este ramas in urma cu vorbirea (si este necesara interventia unui specialist) sau numai copilul are un ritm propriu de dezvoltare, urmand a recupera mai apoi? sunt oarecum ingrijorata pentru fetita mea (2 ani si trei luni), care, prin comparatie cu alti copii, vorbeste mai putin, desi intelege tot ce se spune in jurul ei si reactioneaza la ceea ce aude?
multumesc inca o data,
daniela

Sobo spune:

Am gasit o pagina cu informatii utile in psihologia copilului:
http://www.copiiinostri.go.ro/ poate va ajuta.
Nu este tocmai bine realizata grafic insa informatiile sunt OK.

Nora spune:

quote:
Originally posted by danis

iar dati de mine pe aici...
nu sunt prea lamurita cu o problema: as vrea sa stiu in ce masura se considera ca un copil este ramas in urma cu vorbirea (si este necesara interventia unui specialist) sau numai copilul are un ritm propriu de dezvoltare, urmand a recupera mai apoi? sunt oarecum ingrijorata pentru fetita mea (2 ani si trei luni), care, prin comparatie cu alti copii, vorbeste mai putin, desi intelege tot ce se spune in jurul ei si reactioneaza la ceea ce aude?
multumesc inca o data,
daniela

Daniela, nu stiu daca raspunsul meu e suficient de competent, vorbesc doar din punctul de vedere al unei mame cu o problema similara

!

Si Victor vorbeste mai putin decat alti copii de varsta lui. Acum are 3 ani si si-a mai dat drumul, dar tot poceste teribil cuvintele. Dar fetita ta e inca foarte mica pentru asta, eu te-as sfatui sa stai linistita. Noi am intrebat doctorul pediatru de aici despre limbajul lui Victor si ne-a zis ca de la varsta de 3 ani putem sa incepem sa ne facem probleme, in rest fiecare copil cu ritmul lui. Asa ca, mai e timp