Ce putem ierta si ce nu, sotilor nostri?
Raspunsuri - Pagina 4
spic de grau spune:
Ma bag si eu..ptr ca..Ptr ca aseara ptr a 2-a oara in 3 ani de casnicie (impliniti in urma cu 8zile), si ptr a 2 a oara in decurs de 2 luni (sau mai bine spus 80zile..aproximativ)..sotul meu a reactionat asa cum nu credeam vreodata ca va reactiona! Ura si furia din ochii lui in momentul in care a urlat efectiv la mine
..Setea cu care mi-a spus ca snt "o proasta"..ptr un lucru pe care eu il consider de nimic! Am ramas paralizata!
Prima data l-am iertat..ca am zis ca o fi fst stresat...aseara imi venea sa imi iau copilu in brate si sa plec la ora aia..dar unde?...A 3a oara insa nu voi mai trece peste..
Azi dimineata a venit la mine si m-a rugat sa il iert..asa a facut si prima data.. I-am spus: daca te-ai saturat de casnicia asta, spune-o direct; nu e nevoie sa ajungem la urlete (nu i-as ierta-o in veci daca ar apuca sa ridice mana la mine!! asta niciodata!!)..Mi-a spus ca e stresat din cauza serviciului, din cauza ca bebe plange noaptea..dar eu nu snt??
Si atunci imi pun problema..oare ma mai respecta..iubeste? Ptr el mi-am lasat familie, prieteni si servici
Si nu as vrea ca bebe sa creasca fara tata..ca imi amintesc cat am suferit cnd eram mica, atunci cnd ai mei au fst la un pas de divort..
elara spune:
Offfffffff, ce mult as vrea sa te pot ajuta cu ceva.
Imi pare rau ca treci prin asa ceva, acum cand esti o proaspata mamaica si ai neevoie de liniste sa te refaci si sufleteste dar si trupeste dupa ce ai purtata sarcina ais nascut.
As vrea sa cunosc ce te-ar putea ajuta, ca sa-ti spun, insa numai de tine depinde ce vei face si cum veti rezolva situatia. Fiindca tu il cunosti cel mai bine: cum este in restul timpului, daca te sprijina, te ajuta, te mangaie, te imbratiseaza, te alinta.... Poate chiar a gresit si mai merita inca o sansa ( cam multe ce-i drept).
Dar daca e nepasator si egoist si ii pasa in primul rand de stresul pe care il indura el?
Fii mai categorica. Eu i-as aplica o pedeapsa. De exemplu nu i-as vorbi deloc cateva zile. Si l-as si anunta inainte ca e o forma de protest fata de felul in care m-a tratat si fata de incapacitatea lui de A SE STAPANI chiar daca E STRESAT!!! Daca recunoste singur ca a gresit trebuie sa accepte si pedeapsa fara comentarii ca sa simta pe pielea lui ce mult doare sa fii RANIT, PRIVAT DE AFECTIUNEA OMULUI IUBIT.
As continua sa-l ascult (adica nu l-as ignora total), as incerca sa ma port normal, cu singura exceptie ca nu as comunica cu el decat STRICTUL NECESAT ( 3-4 vorbe pe zi - lucruri foarte importante).
Si dupa aceasta daca nici asa nu ar da rezultate macara sa avea certitudinea ca e vorba de NEPASARE din partea lui, ca sa nu mai zic prosta crestere, egoism, rautate sau mai stiu eu ce.
Dara astea sunt doar parerile mele, nu stiu daca sunt bune sau rele. Numai bine iti doresc si sa se rezolve situatia in favoarea intregii familii. 
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca
Adela spune:
quote:
Originally posted by elara
Foarte sincer, imi este nu frica ci groaza sa ma gandesc. Imi e groaza si doar sa-mi imaginez. Numai citind ce a scris Eliza m-au trecut fiori pe sira spinarii.(Eliza, te rog sa ma scuzi ca probabil te intristeaz cu ce am simtit eu punandu-ma in locul tau).
Nu pot da un raspuns fiindca viata mi-a dovedit, nu doar o data, ca multe din lucrurile in care credeam cu strasnicie si care imi pareau batute in cuie s-au schimbat in timp. Sau...mai limpede EU mi-am schimbat viziunea si conceptiile. M-am mai inteleptit si am invatat sa nu spun niciodata "niciodata".
Asa ca indiferent de greseala (tradare, violenta, vreo infractiune comisa) prefer sa ma abtin cu raspunsul. Iubirea este un sentiment foarte complex si cu certitudine ca ne va impiedica, pe noi cele care iubim,odata puse in fata faptului implinit, sa actionam asa cum am putea rationa acum, la rece.
Pot sa spun insa cu certitudine ca ea, iubirea, va fi distorsionata daca nu cumva chiar deteriorata iremediabil.
Dar daca l-as ierta? Ce este de neiertat si ce nu? Este mult prea greu sa spun acum.
Numai bine va doresc tuturor si sa ne fereasca, Bunul Dumnezeu, de orice suferinta.
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca
Frumos...
~~Adela &
Julia
infofun spune:
Marius dar tu? Tu ce ai fi instare sa ierti? Am vazut ca ai fost prezent, spune-ne tu cum vezi lucrurile din punctul tau de vedere?
Elara ai dreptate (in ultimul mesaj)poate ca nu stiu insa nu vreau sa aflu nuciodata!
Eliza poate ca tu ai sa ai noroc de acum incolo, poate ca acum sotul tau a realizat ce poate sa piarda, pentru doar 10min. de ratacire. Iti doresc numai bine si sa dea Dumnezeu sa te trateze ca pe o adevarata Printesa, caci mai rar asa iubire! El stie ca tu inca mai esti chinuita de acea "greseala" a lui?
Am pus in ghilimele pt. ca pentru mine asta nu este o greseala, insa, nu conteaza parerea mea sau a altora, eu sunt surprinsa de puterea ta de a ierta. Mie cred ca mi-ar seca si ultima picatura de iubire sau poate nu... nu-mi doresc sa aflu niciodata...
Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!
spic de grau spune:
Intotdeauna a fst tandru cu mine.. tocmai de aceea snt si asa de nefericita! Cnd eram insarcinata, nu ma lasa sa fac nimic prin casa, ca sa fie bine bebelusului..nu ma lasa sa ma inchei nici la pantofi.. Apoi a avut prima reactie ciudata (se intampla in momentul in care trebuia sa ajungem de urgenta la maternitate ca aveam contractii false..)..si am plans 3 zile din cauza asta, si in final am nascut la 35 saptamani..
Aseara iar s-a enervat..eram amandoi stresati ca era bebe bolnav...Ma gandesc..poate ca nu face fata cnd e vorba de un stres mare..Ptr ca alta explicatie nu am. SI stiu ca ma iubeste..adica cred ca ma mai iubeste..Ma gandesc ca altfel nu ar fi venit dimineata sa isi ceara iertare. Dar mi-e teama sa nu intram intr-un cerc vicios - el sa se invete ca poate sa urle cnd nu ii convine cate ceva, sa arunce cu lucruri prin casa..si apoi sa isi ceara iertare..Ptr ca acum mai e si copilu, si el nu ar intelege ce se intampla, si ar fi cel mai afectat!
Of! As vrea sa existe o posibilitate de a sterge cu buretele ce s-a intamplat. Ptr ca il iubesc..
Idora spune:
Cred ca nu as putea ierta infidelitatea.De restul am cam avut parte in trecut si am iertat dar nu stiu cum as reactiona in cazul infidelitatii.
infofun spune:
PENTRU SPIC DE GRAU imi pare nespus de rau si subscriu si eu la tot ce a scris Elara. Si mai adaog: de ce nu incerci sa vorbesti cu el atunci cand il vezi mai bine dispus? Spune-i clar ca nu esti dispusa sa fii tu zidul de care isi tranteste el capul la nervi.
Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!
chatonel spune:
quote:
Originally posted by elara
Infofun,Chatonel, ganditi-va ca nu discutam aici despre o legatura adulterina, despre o relatie de durata, de repetarea faptei ci despre un caz izolat: O GRESEALA.
Si ... cand timpul, lacrimile, remuscarile lui sincere si staruinta cu care se agata de tine te vor convinge ca "A GRESIT" nu fi atat de sigura ca IUBINDU-L nu vei gasi in tine puterea de a ierta.
Te-a inselat. Cu siguranta furia va fi mare, durerea sfasietoare si rana nu se va inchide definitiv niciodata cand ai iubit cu toata fiinta ta. Insa nu ar trebui sa uitam ca iubim un om pentru tot ceea ce este el. Si bunatatea, grija, atentia, tandretea, dragostea cu care ne inconjoara nu vor pieri doar fiindca s-a intamplat O DATA SA GRESEASCA. Repet ca eu vorbesc doar despre situatia in carea r fi vorba de un caz izolat. Acelasi om era si inainte si acelasi om este si dupa.
Elara, sint greseli care se pot trece cu vederea si altele nu. Din pacate eu nu pot- asa e firea mea- sa iert o gresala majora. Pt mine nu exista slabiciune, pierderea capului, a masurii etc. Daca a putut sa uite timp de ore intregi aceste notiuni, ori a fost beat turta- si poate asta ar fi singura circumstanta atenuanta- ori a facut acest gol in mintea lui voluntar. Deci, daca imaginea mea nu i-a trecut prin fata ochilor in timp ce se dezbraca linga alta, inseamna ca nu contez pt el. Punct.
quote:
Chatonel din ce am inteles eu tu te-ai confruntat cu multa minciuna ceea ce deja presupune rationamentul, intentia , "greseli" repetate....ceea ce nu mai pot fi numite "greseli" deja e tradare. Imi apre rau ca ai trecut prin asa ceva si cred ca ai ales solutia cea mai buna divortand.
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca
Minciunile de care vorbeam nu au fost generate de o alta legatura (sau poate ca nu mi-am dat seama :))) ) ... erau alte chestii marunte, minciuni din lipsa de maturitate, de frica responsabilitatii etc. Le-am iertat in mare parte.
Ce nu i-am iertat si a cauzat divortul a fost declicul, la un moment dat, cind mi-am dat seama ca la greu nu numai ca nu am pe cine ma baza, dar el imi punea toata povara pe umeri si astepta sa il scot eu basma curata!!!
Toulouse, la ville rose
oz spune:
Nu as putea ierta lipsa de respect fata de mine si fata de copii. Aici intra mai tot: infidelitate, minciuna, violenta verbala sau fizica, etc. Pentru mine infidelitatea este dovada unei lipse de respect si lipse de caracter. Pentru ca daca ai o familie la care ti, niste copii pe care ii iubesti nu poti face asta, un barbat care nu se gandeste la suferinta, umilinta, lacrimile sotiei, la suferinta copiii pe fondul scandalului si tensiunilor din casa, daca nu o vede pe nevasta-sa si pe copii in fata atunci cand isi da jos pantalonii ...ala nu face nici cat o ceapa degerata, e un gunoi. Un alt aspect al infidelitatii lasand la o parte sentimentele este acela de caracter. Adica nu furi banii prietenilor, nu inseli clientii ... sunt chestii care nu se fac, care tin de respectul omului fata de propria persoana. Daca nu furi din principiu tot asa nu-ti poti insela jumatatea si copiii, eu vad problema asta mai general pentru ca de fapt iti inseli familia, toata lumea are de suferit.
infofun spune:
Foarte bine spus OZ, ai perfecta dreptate din punctul meu de vedere!
Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!