Ce putem ierta si ce nu, sotilor nostri?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

infofun spune:

Pentru mine cand sotul isi inseala sotia, este o dovada de totala lipsa de respect fata de ea in primul rand, fata de familie si copii in al doilea rand. Nu stiu poate sunt eu prea tanara, insa asa am gandit dintotdeauna.
Eu nu cred ca as suporta sa-mi vina sotul acasa dupa ce s-a culcat cu alta, iar eu sa-i pun masa si sa-i spal lenjeria intima, ca na tre sa fie barbatul curat. Curat pentru cine?! Pentru curve?
Imi pare rau si-mi cer scuze pt. fraza de mai sus insa asta mi-a trecut acum prin minte. Pentru mine barbatii car nu sunt in stare
sa-si tina nadragii pe ei, nu merita o familie si o sotie iubitoare si intelegatoare!Parerea mea!
Iar femeile cu care sotii inseala, daca acestea ar fi in cunostinta de cauza, de faptul ca acel barbat e insurat, pe ele sigur le-as condamna la chinuri groaznice. Chiar nu pot si nu am sa inteleg infidelitatile! Iarasi, repet, parerea mea
Poate as putea ierta orice altceva insa ca ma inselat, nu stiu daca as putea...

Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!

Eliza5 spune:

Infofun, cand citesc ce scrii parca ma vad pe mine acum vreo 5-6 ani :-) Exact asa gandeam si cu aceeasi tarie si convingere.
Iar apoi... m-am indragostit, si am iubit cu tot sufletul meu, iar intr-o zi am aflat ca sunt inselata. Pentru mine a fost un cosmar, nu-mi venea sa cred ce mi se intampla, as fi vrut sa ma inghita pamantul. Mergema pe strada cu un cutit in inima (chiar asa simteam - fizic!). Nu mai mancam, nu mai traiam, eram o fantoma. Si ne-am despartit pentru ca asa am ales eu. Si in timp mi-am dat seama ca numai pe el il iubesc si numai la el ma gandesc in fiecare secunda a existentei mele. Si desi am incercat sa incheg alta relatie, nu a mers. Nici dupa o luna nici dupa 6, nici dupa un an. Pentru ca eu tot timpul ma gandeam la el. Ma simteam incompleta, nimic din ceea ce faceam nu mai avea nici un farmec. Iar el ma cauta mereu si plangea la telefon si ma astepta in fata biroului. Un an.
Iar apoi mi-am dat seama ca nu are rost sa ma chinui in halul asta si i-am dat a doua sansa. Si acum, dupa 4 ani, eu zic ca nu am facut o greseala.
Desi, asa cum am spus la inceput, noaptea mai am cosmaruri.. Visez cateodata ca el ma inseala si simt (in vis) durerea de atunci.
Asa ca niciodata nu stii de fapt cat poti sa ierti sau cat poti sa suporti pana nu esti in situatia respectiva. Iar eu iti doresc din tot sufletul sa nu afli niciodata cat poti sa ierti.

chatonel spune:

mai repede il omor decit sa ma intorc in bratele lui murdare de imbratisarea alteia!!! Cum sa il pot saruta, cum sa ma uit in ochii lui crezind ca ma minte in orice clipa? Ce incredere mai ramine daca el a mintit si a inselat?

Toulouse, la ville rose

Amaya spune:

Chatonel, subscriu 100%

elara spune:

Gandesc eu ca prin definitie "greseala" este rezultatul unei conjuncturi care il lipseste pe cel ce o savrseste de factorul volitiv. Si prin urmare forma de vinovatie nu este "intentia" ci "culpa". (probabil ca juristii ma inteleg mai bine).

Ideea este ca eu o inteleg foarte bine pe Eliza si de aceea ma si sperie ceea ce ea a suferit insa ma si bucura totodata ca si-a regasit fericirea in bratele lui. Infofun,Chatonel, ganditi-va ca nu discutam aici despre o legatura adulterina, despre o relatie de durata, de repetarea faptei ci despre un caz izolat: O GRESEALA.

Si ... cand timpul, lacrimile, remuscarile lui sincere si staruinta cu care se agata de tine te vor convinge ca "A GRESIT" nu fi atat de sigura ca IUBINDU-L nu vei gasi in tine puterea de a ierta. Nu pot sa spun daca relatia va dura sau nu, cu siguranta nu va mai fi aceeasi (dovada exemplul viu al Elizei care a ramas puternic marcata de eveniment, probabil ca nici el nu mai este acelasi om si implicit relatia lor nu mai este aceeeasi) insa nici nu poti sa spui acum, cand inca nu ai trait asa ceva ca iti va fi mai bine fara el si fara sa-l ierti. Fara el, omul care iti era sprijinul in viata, prietenul, fratele, amicul, amantul, confidentul, sfatuitorul sau cel care te inveselea, era "jumatatea ta". Il poti "taia" asa usor de langa sufletul tau?

Sa ne feresca Domnul de tot ceea ce am putea indura si nici macar nu ne imaginam.
Exista o vorba care spune ca Dumnezeu a dat pietrelor toata durerea si suferinta din lume si pietrele au crapat. Si atunci a dat-o omului. Si el a putut-o duce.

Te-a inselat. Cu siguranta furia va fi mare, durerea sfasietoare si rana nu se va inchide definitiv niciodata cand ai iubit cu toata fiinta ta. Insa nu ar trebui sa uitam ca iubim un om pentru tot ceea ce este el. Si bunatatea, grija, atentia, tandretea, dragostea cu care ne inconjoara nu vor pieri doar fiindca s-a intamplat O DATA SA GRESEASCA. Repet ca eu vorbesc doar despre situatia in carea r fi vorba de un caz izolat. Acelasi om era si inainte si acelasi om este si dupa.
Iar acest gest nu-l va face in ochii mei "un om mai rau" ci imi va intari convingerea ca suntem cu totii oameni, suntem cu totii foarte vulnerabili. Aceasta greseala il va face in ochii mei "mai uman", mai supus greselii, caci daca eram zei nu ne-am fi aflat in situatii ca acestea.
Si sa nu uitam ca iertarea ne purifica sufletele, ne curateste, ne face capabili sa privim spre semenii nostri cu mai mare indulgenta, sa sfarmam limitele intolerantei, sa aruncam deoparte ochelarii "de cal" si sa acceptam ca lumea e mult mai vasta, cararile ei sunt mult mai serpuitoare decat am fi crede sau am putea percepe noi vreodata si ca lumea aceasta nu este zugravita doar in alb si negru, bun si rau ......si ca mai are si nuante de gri.
Si cand vom fi capabile sa vedem si stropul de bunatate dintr-un criminal atunci cred eu ca ne vom fi luminat pe de-a-ntregul cu privire la complexitatea vietii acesteia cu bunurile si cu relele ei.

Ar fi asa bine daca am putea alege "graul" de "neghina", "raul" de "bine" si sa spunem sigure pe noi OMUL asta e DOAR BUN si asta e DOAR RAU, insa iata ca viata nu-i asa. E imposibil asa ceva.
Ce faci cu toata bunatea acelui om pe care l-ai iubit candva? Pe care inca il mai iubesti pentru tot ce reprezinta el pe acesta lume, pentru tine, pentru familia lui, a voastra, pentru colegii lui, pentru oamenii cu care intra in contact zi de zi, pentru toti aceia care il cunosc.
Putem sa-l numim ca e un om mai putin bun fiindca "A GRESIT"?
Sa nu uitam ca vorbim de "GRESEALA".

Si sa nu uitam niciodata desi simtim cu toata fiinta ca "noi nu vom face asta niciodata" nu putem spune cu certitudine in ce situatie ne poatea duce viata si sa ne faca si pe noi "sa gresim". Sa ne rugam mai bine sa fim ferite de toate incercarile vietii ce ne-ar putea aduce pe marginea prapastiei, la un pas de cadea in "greseala".
Asadar sa nu uitam ca si noi sunetm oameni, si noi putem gresi chiar dac este adevarat ca, venind vorba despre astfel de greseli, femeile au mult mai multa stapanire si decat barbatii. In mare parte vulnerabilitatea barbatilor, desi nu poate fi o scuza, este explicabila si biologic.

Chatonel din ce am inteles eu tu te-ai confruntat cu multa minciuna ceea ce deja presupune rationamentul, intentia , "greseli" repetate....ceea ce nu mai pot fi numite "greseli" deja e tradare. Imi apre rau ca ai trecut prin asa ceva si cred ca ai ales solutia cea mai buna divortand.

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

ruxi spune:

Foarte frumos ai scris Elara, si in mare parte si adevarat. Insa eu tot nu as putea ierta niciodata: infidelitatea si violenta. Chiar daca sufletul meu l-ar iubi in continuare, nu as mai putea trai cu el. Pentru mine ar fi imposibil. Si chiar daca s-ar intampla DOAR O DATA. Eu nu consider ca daca e doar o data, e o GRESEALA. De ce adica sa fie lipsit de factorul volitiv? Nu are ratiune, nu-si putea da seama ce implicatii are pentru mine, pentru noi, ceea ce el face, chiar daca o singura data, sa stie care sunt riscurile, sa ma iubeasca cu adevarat si totusi sa o faca, chiar daca o singura data? Cu ce ma incalzeste pe mine ca a facut-o o singura data si nu de 100 de ori? Pentru mine e acelasi lucru.
Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva pe toate!

Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 8 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

elara spune:

Ruxi, eu nu am spus ca sigur l-as ierta ci doar ca este foarte greu sa ma decid si ca nu stiu sigur nici daca l-as ierta nici daca nu. Asadar este foarte posibil si sa-l iert. De asta am incercat sa arat celor care pot sa spuna acum cu atat siguranta ca nu ar ierta ca situatia este mult mai complexa si ca pana nu triesti asa ceva ( sa ne fereasca Domnul de asta pe toti si pe toate)...nu poti sa spui exact cum si ce ai face.

Insa am mai spus si ca iubirea s-ar distorsiona foarte mult si.....aproape sigur ca ar fi iremediabil distrusa.
Ce simt acum, cand totul e doar o ipoteza in ce ma priveste? Ca as fi distrusa si ca l-as respinge definitiv din viata mea. L-as considera disparut, trecut in nefiinta, l-as jeli....Pe el.....cel pe care l-am iubit si care ma iubea....

Nici eu nu stiu daca as mai putea trai langa el. Cand se rupe ceva ce credeai atat de trainic.....chiar daca "legi" la loc, ramane "nod". El va fi umil datorita vinovatiei resimtite si deci nu va mai fi acelasi om .... cu care m-am obisnuit, care spunea tot ce gandea, care avea o personalitate a lui, care ma mai si contrazicea, ma mai si refuza...egalitatea nostra in relatie s-ar duce de rapa....frumusetea de a fi parteneri egali in iubire s-ar ruina in sentimentele lui de culpabilitate .....
In timp suspiciunea mea continua si ....mai ales! .....de necontrolat!..... l-ar imbolnavi si pe el si pe mine iar el dupa ce ar trece de faza de "spasenie" probabil ar deveni irascibil, haituirt permanent... Am deveni amandoi doi neoameni...doua persoane complexate, stresate... si in conculzie lipsite de libertate, cu aripile taiate....si iubirea ar fi inlantuita, tarata in mizerie, imbrancita, murdarita de realitatea cruda adoi oameni bantuiti de cosmaruri.

DAR: poate ca exista si sansa de a UITA DEFINITV, de a ne elibera...de a mai fi fericiti! Nu vreau sa-i tai sperantele Elizei. Ea incearca sa se elibereze de acesti monstri.... care inca ii bantuie cateodata noptile si visele
VREAU SA CRED ca mai exista speranta!

Cat despre cum inteleg eu "greseala" .....Da....eu cred ca sunt si momente cand infidelitatea poate fi vazuta ca o gresela, ca o ratacire.
Nu e o scuza ca nu a gandit, ca nu s-a gandit la mine, la noi, la suferinta ce va veni dupa o astfel de fapta....spun doar ca exista imprejurari care m-ar putea schimba in a lua decizia pe care o vad acum la rece: poate ca o situatie exceptionala, greu de purtat pe umeri, o suferinta psihica care sa ne fi instrainat, care sa-l dezechilibreze, alcoolul, un amic nefast, o femeie insistenta, toate circumstantele corelate poate ceva care sa-i intunece ratiunea.....nu stiu exact......ceva ce nu-mi pot imagina acum.......ceva ce l-ar putea duce in greseala ....dar ma gandesc ca exista si posibilitatea sa-l iert.
Eu nu pot sa exclud acesta posibilitate. Si nu spun ca imediat ci probabil ca dupa multa vreme.....asa cum a fost de exemplu situatia Elizei.

Sau poate ca nu l-as ierta niciodata....
Sau poate ca l-as ierta dar nu as mai putea sa traiesc langa el ....asa cum spui tu.....
Dar ce m-as face daca as descoperi ca nu as putea sa mai traiesc nici fara el?

Eu spun doar ca raspunsurile noastre, ACUM cand situatia este ipotetica ar trebui sa fie mai rezervate. Ca exista un sir lung de SAU.......

Numai bine, tuturor.

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca