SYRIA...
Raspunsuri - Pagina 2
crinuta spune:
Nu am ajuns in Siria inca, desi am cunoscut multi sirieni, in schimb acum traiesc in Arabia Saudita, si ma gandesc ca ar trebui sa existe ceva asemanari.
Chiar ma gandeam sa deschidem un subiect cu cei care traiesc in tari arabe. Eu una sunt fascinata, si m-am acomodat imediat.
Scuze daca am deviat de la subiect. Oricum, astept detalii legate de Siria, cine stie, poate ajung intr-o zi.
Crinuta
lu.more spune:
Continui povestea mea, dar mai inainte vreau sa incerc sa raspund la intrebarea pusa de Caroline. Sau mai degraba sa explic. Eram un grup de 40 francezi, care mergeam intr-un loc complet necunoscut. Ghidul era un domn sirian, foarte amabil, politicos, prietenos, tot ce vreti. Primul contact cu aceasta tara l-am avut prin intermediul lui. In avion ne-a tinut o superba lectie de istorie si de geografie, ne-a vorbit despre cum sunt oamenii acolo, despre cum e clima si despre multe altele. Asa ca atunci cand ne-a sfatuit sa renuntam pentru o vreme la cruciulitele de la gat am facut-o pur si simplu. La fel, ne-am pus o esarfa peste umeri, cele care purtam un maieu cu bretele, pentru momentul in care aveam sa intram in tara la aeroport. La fel, in locul pantalonului scurt am pus pantaloni pana la genunchi cand ieseam pe strada... la fel, ne-am acoperit capul cand am intrat in moscheea Omeyazilor. Ni s-a spus ca e preferabil sa facem asa si asa am facut.
Sa continui acum povestirea...
Prima noapte a trecut repede, dimineata ne-am trezit devreme, fiindca aveam multe lucruri de facut si de vazut. Am inteles ca vom incerca sa descoperim Damascul, dar n-am vazut decat un sfert din ce era de vazut... timpul era scurt...
Damasc este cel mai vechi oras locuit cunoscut (cel putin asta ni s-a spus...). In epoca romana facea parte dintre primele 10 orase ca importanta in lume. Urmele dominatiilor succesive greceasca, romana, bizantinale intalneam la tot pasul. Vestigii peste tot... Istoria n-a fost niciodata pasiunea mea, dar invatata acolo, la fata locului, ma fascina!
In prima zi, moscheea Omeyazilor! Un magnific monument de arta si arhitectura! O curte interioara sublima! Decoratii, picturi, arabescuri dupa pofta inimii si pentru toate gusturile! Un interior impresionant, o atmosfera de calm si pace salasuia inauntru... Si racoare!!!... n-am mai fi plecat de acolo, dar aveam si altele de descoperit!
Fiindca fuseseram cuminti, dupa ce ne-a dat cateva sfaturi, ghidul ne-a lasat liberi dupa pranz. Ne-am dat intalnire la o anumita ora intr-un anumit loc si-am plecat sa descoperim bazarul, "souck", nu stiu cum sa-i spun... Am petrecut ore intregi acolo! Arome, culori, o alta lume! Daca dadeam nas in nas cu Alladin, nu cred ca m-as fi mirat! Oamenii ne priveau si zambeau, zambeau tot timpul! Si slava Domnului, turistii era la fel de numerosi ca si localnicii! Toti negustorii fara exceptie vorbeau franceza. Banuiesc ca daca eram chinezi, ar fi vorbit chineza! Orice se negocia, pretul era informativ, iar daca erai bun de gura puteai plati doar un sfert din cat cereau initial! Mi-am facut plinul de mirodenii, nu puteam pleca de acolo fara sa iau cate putin din toate! Aici le-am facut pe toate cadou la bucataresele experimentate.... Am intrat intr-un magazin de covoare orientale, nu sa cumpar, ci doar pentru placerea ochiului... Stapanul magazinului nu m-a lasat sa ies fara sa accept sa gust o ceasca minuscula de ceai. I s-o fi parut ca eram interesata si spera sa ma vada revenind pentru a cumpara ceva? Nu!!! Ii facea placere sa ne vada la el in magazin! Cel putin asta era impresia pe care mi-a lasat-o.... Am petrecut o dupa amiaza intreaga pe stradutele acelea mici si intunecoase, intesate de lume de tot felul. Un copilas, un baietel de vreo 7 ani, ne-a urmarit tot timpul! Intorceam capul si-l vedeam acolo, la doi metri de noi, zambindu-ne! O ora mai tarziu, tot in spatele nostru! N-aveam nimic sa-i oferim! Nici cea mai mica idee daca ar fi acceptat ceva! Am facut o fotografie cu el si parea cel mai fericit!
Pentru el, noi faceam parte din alta lume... Ca pentru multi de acolo! Cred ca de aceea intalneam la tot pasul privirilea acelea intrebatoare, curioase, si, Doamne, ce frumos ne zambeau!!!
« C’est une grande folie que de vouloir ętre sage tout seul. »
La Rochefoucauld
maryam spune:
Nici nu stiu cu ce sa incep...a fost o experinta intr-adevar inedita pentru ca acum , desi am spus ca m-am simtit acasa, da , mai bine chiar ca acasa, abia acum imi dau seama cat de diferita e lumea de aici , de cea de acolo, lumea , oamenii , totul...
Pentru ca Y e inca mica , n-am putut vizita f. mult , dar am vazut cred 70% din Sam(Damasc) si cate putin din imprejurimi...
Ceea ce este cu desavarsire deosebit este peisajul, clima, in sensul ca desi cumva la poalele muntilor, orasul cu exceptia zonelor si arterelor unde este vegetatie(cat de cat), totul este stancos, arid...muntii sunt imensi, amalgam de roci, cat vezi cu ochii, piatra, piatra...drumurile pareau uneori ireale, soarele patrundea cumva atat de impunator incat aveam senzatia ca doar el care imi "spune" ca nu e vis...pentru mine care ador culoarea, natura , care sunt inebunita dupa copaci si dupa vegetatie n-a fost tocmai pe gustul meu, dar a fost impresionant, uneori priveam in spate in retrovizoare cu oarecare siguranta ca am scapat, aparca muntii stateau sa cada peste noi...drumurile astea mi-au adus aminte de drumul de la Calimanesti, spre Sibiu pe care de fiecare data l-am admirat si l-am iubit...asa ca atmosfera e cumva aspra , dar asta nu pare sa-i fi inflentat cumva pe ei ca oameni, sau cel putin pe cei care i-am vazut eu, pe care i-am cunoscut...ei sunt ceva de...vis, sunt calzi, binevoitori, buni, primitori si deosebit, dar deosebit de ospitalieri, respectuosi si chiar blanzi...asta am simtit si am vazut peste tot.
M-am simtit in siguranta (ca femeie), avand avantajul ca stiu sa vorbesc limba suficient cat sa inteleg si sa ma fac inteleasa, m-am dus singura la cumparaturi cateodata, in parc , unde a fost nevoie si chiar dupa ce am negociat 10 min. un pret cu un vanzator, (ha!a iesit cum am vrut eu, pana la urma)tot amabil si cu zambetul pe buze mi-a spus masalame, saida(la rvdr d-na).
AAA, asta e ceea ce m-a blocat acolo, totul, dar totul e negociabil, ba mai mult , eu cred ca ei au din nastere asta in sange , sa se targuiasca, e ceva fantastic.La inceput, nestiind despre ce-i vorba m-am uitat, n-am inteles ce se petrece si am intrebat-o pe cumnata-mea, era un magazin scump, haina care o vroiam eu fusese 150$, era sfarsit de sezon si faceau reduceri...da` asa ceva n-am vazut, am crezut ca soacra-mea se cearta cu el , dar apoi m-a bufnit rasul, pana la urma am prins gustul si tratam singura, ce sa zic , o nebunie , o placere, cred ca asta a fost super, super!!!Oricum isi daeau seama ca sunt straina , dar acolo nu intereseaza pe nimeni , ei isi vad de ale lor, nu se uita , nu se holbeaza, ba din contra , nu mai stoiu ce sa-ti faca sa cumperi, fie ca intri la Benetton, fie ca esti la Suq Hamidie(acolo unde este cea mai mare moschee sin Syria,Moscheea Omeiazilor).
Nu stiu despre ce sa scriu, cel mai mult mi-a placut aici, pe o raza de cativa km, in stga si-n dreapta, inainte , inapoi vezi cat te uiti cu ochii numai dulciuri, alune , condimente, x feluri de cafea , apoi alta parte numai cu haine si lucruri traditionale ,gablontzuri, pantofi, aur, ceasuri, materiale, tot ce vrei si ce nu vrei...este spectaculos, atata-ti trebuie sa intrebi ceva , ca nu scapi pana nu cumperi.Pentru cineva ca mine , venit dintr-o lume in care vanzatoarele intr-un magazin se ridica cu greu(daca se ridica) sa-ti raspunda acru la intrebare si te catalogheaza cert doar dupa cum arati imbracat, acolo am surprins si am fost neindolielnic surprinsa de amabilitatea si caldura pe care o emana oamenii...desi cred ca la un magazin, la cel mai tare magazin pentru barbati mi-a adus peste 15 pantaloni si cred ca am stat 1/2 ora , la sfarsit n-am luat decat o pereche , dar ...No problem, nimeni nu s-a deranjat, ba mi-au zis sa vin peste o saptamana...e ceva!
Intr-adevar eu pot sa spun ca am fost cumva privilegiata in sensul ca familia sotului sta intr-o zona rezidentiala unde sunt numai ambasade si reprezentante diplomatice , totul e frumos , curat, sunt parcuri, dar am vazut si zone absolut deprimante, aratau ca niste catacombe, cu lucruri insirate la uscat, nu stiu , dezolant...atata doar ca acolo diferentele sociale nu sunt vizibile , sau nu atat de vizibile ca aici, n-am vazut decat o colpila cersind , si o femeie cu un copil mic.Poate ca ei sunt mult mai solidari, poate ca spiritul de intrajutorare e mult, incomparabil mai puternic ca la noi, poate pentru ca familia are un rol, un statut , legaturile sunt trainice si durabile , poate chiar indestructibile...
Exista diferente frapante, diferente de atitudine , de mentalitate, de multe.
Am vazut magazine goale, cu toate produsele expuse , tangibile,am asteptat chia vreo 10 min. sa apara cineva, un alt cineva l-a sunat pe mobil, a venit, a plecat sa ne aduca ce vroiam , ne-a lasat acolo singuri...nu stiu daca s-ar putea asta in Ro,poate ca religia , constiinta ii impiedica mai mult ca pe altii sa fure , sa minta, sa violeze, nu stiu ce , dar desi lucrurile astea exista si acolo, ele sunt cazuri izolate, iar despre pedofilie, incest...cand i-am popvestit soacra-mii ce stiri avem noi, a inceput sa planga...
Nu stiu de ce sau de cine sunt mai aproape ei, daca te uiti sunt la fel, pozate mai retiunti in privinta expunerii, mai distanti in ceea ce priveste permisibilitatea relatiilor dintree femei si barbati, dar nu se compara, este o lume in care poti sa traiesti mai decent, in care copii cresc mai curati(desi fizionomic , poate din cauza culorii pielii nu par!!!)din multe daca nu chiar din toate punctele de vedere.
E adevarat ca faptul ca zona este cumva mai putin sigura dpdvd al sigurantei, ca vezi pretutindeni armata, totul este pazit cu arma , institutii, scoli...dar in rest , ce sa zic...nu se compara!
Hai ca v-am inebunit, sper sa fi fost coerenta, am scris ce mi-a venit in cap, nici nu stiu , sunt atatea de spus...va mai zic si altadata...
"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam
Anina_n spune:
lu.more, maryam, multumesc pentru povestiri ! 
Uite asa, mai reusesc, si eu, sa calatoresc cu ochii mintii prin lume... 
Nina & 
Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina
slakje spune:
fetelor mai povestiti.incep sa visez la aerul acelor locuri, la soarele puternic, la toate acele senzatii.
mai spuneti 
mihuta spune:
Am locuit 6 ani in Turcia (Istanbul) si ne-am intors anul trecut in tara (Ro). Ceea ce ai povestit despre Siria mi-a trezit multe amintiri. Multumesc.
mihuta spune:
Am locuit 6 ani in Turcia (Istanbul) si ne-am intors anul trecut in tara (Ro). Ceea ce ai povestit despre Siria mi-a trezit multe amintiri. Multumesc.
maryam spune:
chiar am vazut la stiri bazarul din Istambul...semana izbitor cu ceea ce am vazut eu...
"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam
lu.more spune:
Nu poti spune ca ai vazut tot ce se putea vedea in Damasc in numai 3-4 zile. De aceea, dupa doar 3-4 zile petrecute in acest imens furnicar, nu poti decat sa regreti ca trebuie sa-l parasesti. Ce amintiri imi vin aminte acum? Ce imagini raman intiparite pentru a iesi primele la iveala? Cladirile vechi, de mai multe etaje, care stateau sa cada, dintr-o caramida gri (sa fi fost pamant uscat? Asta era impresia), blocuri de locuit complet acoperite – nu exagerez – de antene parabolice! N-am vazut in viata mea atatea antene pe metru patrat! Nu numai la fiecare balcon! Vazute de sus (soseaua trecea la un moment dat undeva la inaltime) acoperisurile pareau adevarate ciupercarii!! Incercam sa-mi imaginez viata celor care locuiau in apartamentele acelea. Ii vedeam pe strada, pana-n pranz si apoi din nou spre ora 6 seara, ai fi zis ca toata populatia era afara! Si afara ramaneau pana seara tarziu, ieseau cu totii, familii cu copii si bunici si luau masa de seara pe marginea drumului! Ghidul nostru ne-a spus ca din cauza caldurii, cei care nu au aer conditionat in apartamente (toti) ies seara pentru a nu intra decat spre 11 noaptea! Adica majoritatea.
Alte imagini? Masinile Dacia (taxi), mai multe ca-n Romania. Atat de numeroase ca pareau un fluviu galben care se revarsa pe marele bulevard. Rar era si cate un client inauntreu. Nu am luat taxiul, dar am inteles ca pretul pe km e simbolic...
Politisti la tot pasul. Uniforme verzi. Peste tot. Un sentiment de siguranta ciudata. Erau singurii care nu zambeau. Tot le-am facut o poza... dar mai de la distanta (m-am ferit, pentru ca ni se spusese ca e interzis sa-i fotografiezi).
Am fost uimita sa descopar (repet, nu eram deloc informata), contrar a ceea ce credeam, o multime de chipuri mai putin brunete decat imi imaginasem. Sirienii nu se trag din aceeasi familie ca celelalte popoare arabe, iar adevaratii sirieni sunt sateni. Asta am invatat-o atunci. Am vazut chipuri care nu se deosebeau de tipul „european”, am vazut ochi albastri si cateva zile mai tarziu – eram la Bosra – o tanara de vreo 18 ani, blonda de-a binelea, cu ochi albastri si pielea alba-alba, ai fi zis ca n-o vazuse niciodata soarele! Statea la o masa la singurul magazin deschis la ora aia si tragea din narghilea. Revin.
Alte amintiri... Ma asteptam sa vad femei complet ascunse sub voal, m-am inselat din nou! De fapt n-am vazut decat un grup de vreo 6 femei complet acoperite, pe care le-am „tras in poza”, pentru ca erau singurele! Am vazut femei care mergeau la doi metri in spatele sotului, cu capul plecat, fara sa priveasca in stanga sau in dreapta, cum am vazut tineri care mergeau la universitate, baieti si fete care radeau si glumeau pe strada. Mi-am data seama ca ideea mea preconceputa conform careia aveam sa gasesc in Damasc o lume inchisa in ea, care nu se lasa (nu se vrea) descoperita, era complet eronata. Timpul a fost prea scurt, n-am vazut decat o parte infima din ceea ce cred ca e adevaratul chip al acestui frumos oras.
Atat pentru azi...
« C’est une grande folie que de vouloir ętre sage tout seul. »
La Rochefoucauld
maryam spune:
Da, seamana cu ceea ce este de4 fapt...pentru ca acolo este foarte cald, eu am fost in martie si aprilie si erau deja la pranz 28 grd., lumea iese din casa spre seara, chestie care pe mine m-a lasat cu gura cascata, nu stiam ce se intampla de e atata lume seara pe strazi, misunau ca furnicile, dar n-am vazut sa manance pe marginea drumului , asta pentru ca au teribil de multe restaurante, fast food-uri, locuri cu specialitati(kebab, shaorma,falafel, etc)la tot pasul, asa ca iti poti lua un ditamai sandwich pe care-l poti savura balalaind prin sutele(miile!?) de magazine si magazinase deschise pana la 11 noaptea...la inceput credeam ca e asa pentru ca evineri si e liber, dar acolo e asa in fiecare seara.
Musulmanca fiind, am ramas impresionata de faptul ca 85%(cred!)din femei au hidjab, mi-a placut mult asta si desi acoperite, toate sunt frumos imbracate...
"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam