Barbatul care a vazut nasterea mai are chef de...?

allya spune:

ei eu zic ac sotul e bine sa asiste!

pe mine m-a ajutat enorm, m-a sustinut la fiecare contractie, mi-a pus comprese pe frunte, mi-a adus cuburi de gheata, m-a masat m-a ajutat cu pozitiile, mi-a vorbit frumos si incurajator (singura faza enervanta era ca imi repeta mereu ca poti asa esti f viteaza...ca pana la urma m-am enervat si i-am zis sa nu imi mai repete idiotenia asta ca nu ma ajuta cu nimic...), mi-a adus bolul ca vomam tot la jumatate de ora, m-a tinut de picioare la impins..si era acolo un cateter, 2 monitoare interne, mi-au rupt apa, apa avea meconiu, era o mizerie imensa, ma gandesc acolo, plus secretii, dilatatia...dar pe el nu l-a scarbit nimic si chiar a fost mandru si a zis ca acuma numai pe mine ma mai poate iubi...si am avut in cele din urma dupa 4 ore de impins si bebe stresat rau, cezariana de urgenta...
saracutul, el nu suporta sa vada sange, dar la nastere a asistat la capul meu si tot a vazut niste sange si nu a lesinat dupa cum ma asteptam!
a fost f multumit ca a asistat la nastere, aicea e ceva f normal si barbatii care nu asista sunt priviti chioras.. am fost si la cursuri lamaze...si de ingrijirea bebeilor..
nu ii e sila sa schimbe scutece!

si dupa ar fi vrut sa ne grabim inainte de 6 saptamani dar am asteptat 5....
dupa nastere a fost f rabdator cu mine si atent pt ca imediat dupa e ca si cum ai fii virgina din nou e mai neplacut, cand am putut si noi de bebe si dimpotriva ii place si mai mult de mine chiar daca nu mai arat asa de bine si am taietura de la cezariana si vergeturi...

deci eu nu imi pot imagina nasterea fara sot, cred ca as fi disperat rau de tot fara el si m-as fi chinuit dublu cel putin...

pupici,

allya spune:

RADUCU draga despre aparate ti se explica la inceputul travaliului si sa fim sinceri nu e mare filozofia...si travaliul poate dura si 12 ore si ai timp sa "figure it out"....
plus ca detalii tehnice ti se dau bogatie la cursurile de nastere (lamaze de exemplu), le poti si pipai si vezi si filme cu nasteri, aveau si manechini si planse...
in secunda nasterii sotul are ochi numai pt copil! al meu se uita la bebe el a fost primul care l-a tinut in brate si efectiv a uitat sa mi-l arate pe bebe si mie...
Evident nu a facut fapta vitejeasca de a taia cordonul ombilical cum se obisnuieste aicea si pt ca a fost cezariana si pt ca asa ceva nu ar fi facut in ruptul capului....

pai de ce sa te inhibi de o nastere care este ceva deosebit chiar asa sangeroasa si murdara, si sa nu te inhibi la alte alea cand faci ? pai nu e sa fiti impreuna si la bine si la greu...? pai de ce tu sa te chinui si sotul sa stea pe coridor si sa fumeze? pt ca e gingas...? momentul cand se naste bebe e miraculos si il face si pe el sa uite de mizeria din jur... daca e mai sarac de inger poate sta la capul tau si in momentul expulziei! sau in cazul unei f sangeroase metode... cezariana...

allya spune:

tuturor fetelor de pe subiect cate o celor care nu ati nascut inca nastere usoara! si celor deja senioare un pt curajul si puterea voastra! cu sau fara de soti!


pupici,

ruxi spune:

PRO!PRO!PRO!

Cand eram insarcinata am tot citit si eu despre asistarea la nastere de catre sot. Si m-am hotarat chiar de la inceput, sotul meu va fi cu mine, vom "naste impreuna". Initial nu a fost foarte incantat, nu prea ii place sangele, si-i era frica ca nu va rezista vazand cat ma chinui. Am fost la cursurile prenatale impreuna si a fost foarte incantat. Cand mi s-a rupt apa cu 6 saptamani mai devreme si intrasem in panica, el a fost cel care m-a linistit si mi-a dat putere. Tot travaliul am stat impreuna, a fost un suport extraordinar pentru mine, ma ajuta sa respir la contractii, ma linistea, ma alina, a fost extraordinar. De la inceput si pana la sfarsit clipa de clipa a fost alaturi de mine cu multa dragoste si am simtit asta prin fiecare por, m-a ajutat enorm. Cand a venit momentul sa nasc, a fost tot cu mine. Nu i s-a facut nici o clipa rau, a vazut totul si a fost extrem de emotionat. Si datorita lui, pentru mine nasterea a fost o experienta extrem de frumoasa. Nici o clipa nu mi-a fost jena de el, sau de ce ar putea el sa vada. Nu-mi pasa decat sa fie bine pentru Clara si ma simteam super ca este si el langa mine. A fost si este si acum foarte mandru ca a participat la nastere, spune la toata lumea ce experienta minunata si extraordinara este nasterea. Mi-a multumit ca am avut aceasta idee si i-am dat voie sa participe la aducerea pe lume a iubitei noastre. Aceasta experienta ne-a unit si mai mult. Dupa nastere a fost si mai "pofticios" decat inainte, nu a fost nici o schimbare in rau, ci din contra. In permanenta imi spunea ca sunt si mai frumoasa decat inainte si ca ma iubeste si mai mult acum, daca este posibil asa ceva.
Deci sfatul meu ar fi sa "nasteti amandoi", iti va fi un sprijin extraordinar si daca va iubiti, si inainte de nastere la partea sexuala nu ati avut nici o problema, cu siguranta ca dupa, va fi si mai bine.




Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 6 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

SIMONABB spune:

Laura, daca tu simti ca e mai bine sa nu vada, atunci tine-l doar la capul tau. Oricum relatiile se schimba dupa nastere (unele in bine, unele in ceva mai putin bine), de ce sa stai apoi cu inima strinsa gindindu-te ca n-ai facut bine ?
Si apoi, nu stiu de unde au unele femei impresia ca daca barbatul le vede nascind o sa le inteleaga/ o sa le iubeasca mai mult ?
Eu cred ca pt barbati-exceptie ginecologi- e o realitate dura sa vada o femeie nascind. Nu e nimic intim in faptul ca el te-ar vedea (Doamne fereste) facind kk.
De fapt, chiar asa, de ce nu intrebi un barbat medic ginecolog ce parere are ?


Simona & BB Eugen
http://community.webshots.com/user/simonabb

maggda spune:

Fetelor sa nu-mi dati in cap la ce va spun acum, e doar parerea mea!Sunt asistenta medicala.Cand eram in liceu prin 1988 (la 17 ani) am fost in practica la maternitate.Am mers cu prietena mea intr-o noapte la sala de nasteri si asteptam cu sufletul la gura care naste din cele care erau in travaliu.Fetelor cand am asistat la prima nastere si am vazut cum arata "jucaria" cand trebuie sa iasa copilul am jurat in gandul meu ca eu cand voi naste sotul meu nu trebuie sa vada.Voi ati vazut o jucarie" asa marita si desfigurata?Eu daca as fi barbat sigur n-as mai fi curios dupa...Eu am o asemanare dar o tin pt mine ca sigur ma paruiti
Eu cand am nascut sotul meu a stat pe coridor si a asteptat cu sufletul la gura sa ma vada pe picioare si teafara mergand din sala de nasteri in salon(cam 10 m), asta dupa ce am nascut o fetita de 4 kg.De mana m-a tinut nasica mea care e cu un an mai mica ca mine.
va pup pe toate

Ella spune:

quote:

---

Originally posted by maggda

Voi ati vazut o jucarie" asa marita si desfigurata?Eu daca as fi barbat sigur n-as mai fi curios dupa...Eu am o asemanare dar o tin pt mine ca sigur ma paruiti

---

..pe mine m-ar interesa asemanarea ..e chiar asa nasoala?

Ella

danis spune:

si noi am nascut "impreuna" :)
iar asta nu a diminuat apetitul lui "dupa" ;)

eu cred ca daca tatal vrea si rezista, ar trebui sa fie de fata
nu vad de ce ar fi jenant ce se intampla in timpul nasterii, este ceva firesc; si de ce poate vedea un strain, fie el si medic, si nu cel ce-ti este jumatate, asa cum a zis si julie, sa stie si el la ce ai muncit si pentru ce l-ai chinuit cu diverse mofturi in cele 9 luni :))

oLo spune:

Ce sa mai zic de al meu sotz... ca a mosit-o el pe Anaïs (care s-a grabit si a luat Concorde-ul, de n-am mai apucat sa plec la spital). El n-are nici o inhibitizie...Chiar si a doua zi era in stare sa fie pe baricade :D Cred ca depinde de firea fiecaruia.

Mihaela

sorana spune:

Si inca ce chef :)
De-abia l-am amanat un pic :)
Am izbutit sa-l aman doar 5 saptamani ca nu mai putea :)
Ma alerga el pe mine prin casa, nu eu pe el :)

E drept a stat la capul meu (ca il strangeam asa tare de mana ca n-avea unde sa plece).

Si pe urma nu a asistat la partea "murdara" a cusutului ca avea o treaba importanta - nu o scapa pe Monica din ochi - si ii facea poze :)
Da' tre' sa recunosc ca a venit cu asistenta sa mi-o arate si mie pe Monica :).

Nici macar nu ne-am pus problema daca sa asiste sau nu la nastere - era de la inceputul sarcinii de la sine inteles - si nu ar fi izbutit nimeni sa-l dea afara de acolo - indiferent daca e sau nu voie :)

Parerea mea - cu sotul langa tine e mai bine.
Dar probabil ca depinde de cei doi, de felul lor de a vedea lucrurile ...

Monica si Sorana