Barbatul care a vazut nasterea mai are chef de...?
Raspunsuri - Pagina 2
Babee spune:
Haideti sa va spun si eu-ca noua ni s-a intamplat acum aproape 7 saptamani.mai exact atunci am nascut.Nu s-a pus problema ca nu va sta cu mine, stiam asta de la inceput.Si cu toate ca as fi vrut cezariana-sa nu vada nimic nimic-am avut parte de nastere naturala-dar nu regret.Nu s-a uitat in 'grota cu minuni', a evitat zona, si oricum moasa a fost draguta si a mascat zona cu un tampon in momentul in care sotul meu filma.Asa ca pe caseta mi se vede un tampon
.Practic nu s-a socat de absolut nimic, bebe a fost curat curat, nu a avut decat foarte putin vernix pe brate(el e putin scarbos si cred ca de-asta ii era teama) iar la proba
nu a fost retinut sau timorat.Mai mult de-atata, nasterea ne-a unit , acum ma intelege altfel si e mult mai deschis si cald in relatie.
Nastere usoara Lauraa si Laura Oprescu
'Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa.Si nu putem zbura decat imbratisandu-ne unul pe celalalt.'
Iubi si Bubu
Babee spune:
Julie-corect!!!!Ai pus punctul pe i.
Nu vreaus a fiu rea, dar sa stie si el ca nu e usor sa tii bebe si mai ales sa-l faci.Organismul tau este total dat peste cap, nu mai esti aceeasi zana indiferent ce si cum.Si apoi pentru conceperea copilul a fost nevoie de 2 persoane, nu???Si sa ne amintim de 'LA BINE SI LA RAU/Greu'!
'Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa.Si nu putem zbura decat imbratisandu-ne unul pe celalalt.'
Iubi si Bubu
hannen spune:
Nu am citit tot ce ati raspuns,o sa va zic experienta mea.Cu ceva timp inainte sa nasc,la tv o poveste o unui cuplu american.El a tinut mort-copt sa vada nasterea,si cind au ajuns la punctul culminant sotul a lesinat ,si-a zdruncinat creierii pe podeaua salii de nastere ,asa incit a necesitat el mai multa atentie din partea medicilor ,decit sotia lui.In fine,de la faza asta,al meu sot ca el nu o sa se poata uita niciodata ,bla bla.
Cind mi-a venit mie sorocul,nu l-am putut da afara nici cu ordinul politiei.Cel mai mult a stat in fata "pitulicii"Imi era o rusine sa mor,dar nu mai aveam putere sa ma cert cu el.Ii ziceam cu glas sfirsit sa iasa ,aiurea nu vrea si pace.Din cind in cind imi dadea apa,ma ajuta sa imping,apoi tusti in fata ca soarecele la gaura
Dupa aceea m-am bucurat ca a stat acolo,ca a vazut si el prin ce trece o femeie.Nu asa doar din auzite,bine ca a auzit live ,cu urechile lui ce concert faceam
In japonia au voie si ceilalti copii sa asiste la nastere.Asta nu mi-a placut,tata filmeaza si pustii exact la fata locului.
Ei si fiindca intrebarea era comportamentul dupa,personal sincer nu am avut nici un fel de probleme.Absolut nici una.Nici nu a asteptat cele 6 saptamani
Nicole
&Amira
http://community.webshots.com/user/nicoleamira
Eryka spune:
Wow exact subiectul care ma roade pe mine si la care am inceput sa ma gandesc tot mai serios.Sa-l las sa asiste sau sa nu-l las?El vrea ,insa eu nu sunt sigura ce vreau.Pe o parte as vrea sa asiste pe de o alta parte parca nu as vrea si nu ca mi-ar fi rusine de el sau alte kestii cat exact cum punea si Lauraa problema .Va mai avea kef de 
dupa aceea?Uff tare e greu sa iei o asa decizie.
Eryka & sufletzica din burtica (32 sapt.)
Cristina_C spune:
Am nascut natural si sotul a stat langa mine de la inceput pana la sfarsit. Desi era extrem de emotionat, nu s-a pierdut cu firea, m-a incurajat permanent si la urma el a fost cel care a taiat cordonul. Nu a simtit niciodata repulsie fata de corpul meu in timpul sarcinii si cu atat mai putin la nastere si dupa aceea. Din contra, eu imi faceam complexe iar el ma asigura de fiecare data ca ma iubeste si ma doreste la fel de mult pentru ca sunt tot eu, numai ca intr-o alta ipostaza : de viitoare mama a copilului lui. De fapt nu era nevoie sa mi-o spuna, imi dadeam si eu seama ca nu erau doar vorbe, mi-a demonstrat-o in fiecare clipa. Da, a vazut si nasterea de la un capat la altul, cu toate detaliile ei si viata noastra sexuala de dupa nu a avut deloc de suferit, a devenit chiar mai intensa datorita acestei experiente pe care am trait-o impreuna. Si inca ceva: in momentul nasterii propriu-zise, al expulziei, eram asa de "ocupata" incat nu ma gandeam decat cum sa fac totul cat mai bine. Involuntar am facut abstractie de toti din jur - moasa, doctor, sot, ar fi putut fi oricati in incapere si nu mi-ar fi pasat, singurul lucru care conta era sa ma concentrez si sa aduc copilul pe lume intreg si sanatos. Nu cred ca te poti inhiba si simti jenata in momentele acelea din cauza prezentei sotului. Ai altele pe cap atunci, mult mai importante.
Cristina
Laura B spune:
Poate ca depinde si de barbat.
Pe al meu l-am "tras" dupa mine ca sa asiste la nastere. Nu va spun ce cap i-am facut inca din primele luni de sarcina ca "mie mi-e frica singura", "vreau sa am pe cine strange de mana", etc. incat se obisnuise cu ideea dinainte. Nu-i place mediul din spitale, nu-i plac acele, nu suporta sangele, si cu toate astea vreau sa va spun ca a rezistat eroic. A stat mai mult la capul meu dar mai tragea si cate un ochi "acolo" ca era curios ce fac atatia doctori de stau si se uita la mine. Atata ca atunci cand a aparut Diana si doctorul i-a intins foarfeca (sau ce instrument o fi fost) sa taie cordonul ombilical, aproape ca nu a sarit inapoi de groaza. Totul are o limita!
Dar cine a fost tatic mandru tare ca si-a tinut primul puiul in brate si a adus-o si mamicii?
Iar mie mi-a fost de folos, moralmente, ca a fost si el langa mine si m-a sprijinit.
Dar intrebarea era de fapt daca au fost probleme dupa. Pai oarece au fost, in sensul ca era stresat: "daca ma doare"? "daca se rupe"? Asa ca o vreme mai mult ne-am dragalasit decat am prestat, asta pana cand a fost clar ca nu mai poate fi nici o problema. Dar mie mi-a cam placut, mai ales ca s-a purtat foooaaarte atent si cu maaaaare grija pentru mine.
Si acum putem spune ca am mai trecut impreuna printr-o experienta unica si foarte frumoasa (zic eu, ca el spune ca a fost una din cele mai socante din viata lui).
Si de atunci au trait fericiti pana la adanci batranete...
Nastere usoara fetelor! Bebei sanatosi si sa fiti iubite!
Laura
http://photos.yahoo.com/laura00ro
amuleta spune:
Si al meu a fost prezent la toate trei si chiar a facut febra musculara ajutindu-ma sa imping, la al doilea copil. Cit despre 
, daca te-a fugarit prin casa inainte de nastere, o sa te fugareasca si dupa !
marimar spune:
Al meu sot nu ar prea fi vrut sa asiste ca zicea ca i se face rau de la singe insa moasa i-a zis sa nu isi inchipuie ca o sa curga cu singe in dreapta si in stinga si apoi,ce, nu vrea el sa taie cordonul ombilical? El a zis ca NU ! Eu am zis ca nici nu ma gindesc sa nu participe si el, asa ca n-a avut de ales.....
Mi-a fost de mare ajutor si m-a sustinut enorm si fizic si psihic, a stat mai mult la capul meu ca nu-l lasam de mina, ma incuraja iar cind la final l-a intrebat moasa daca vrea sa taie cordonul a sarit ca SIGUR CA DA ! Si l-a taiat foarte mindru ! Cred ca a vazut prin ce dureri si chin trec eu si atunci cum sa faca el mutre....
Singe n-a vazut, copilul a iesit foarte curat, asa ca a fost OK !
Iar dupa.....nu au fost nici un fel de probleme ! Problema a fost cum sa rezistam 6 saptamini......
Asa ca, sfatul meu: luati-va sotii cu voi ca sint de mare ajutor si tineti-i la capul vostru !
otau spune:
Eu nu sunt de acord ca sotul sa asiste la nastere. Atunci cand am nascut nu s-a pus deloc problema ca sotul sa asiste la nastere. Sincer nu m-as fi simtit deloc bine. Nu sunt de acord nici cu filmarea evenimentului. Nu-i vad rostul. Cand te uiti la acea caseta? O arati copilului cand e mai mare ca sa vada cat te-ai chinuit sa-l aduci pe lume ? Nu cred.
Sotul meu a vazut copilul dupa ce a fost sters si infasat. A fost suficient.
In spitalul unde am nascut sala de travaliu era vis a vis de sala de nasteri (fara usa intre ele). In sala de travaliu mai eram cu o viitoare mamica. Nu cred ca acea mamica ar fi fost de acord sa fie vazuta in chinurile nasterii de sotul meu si nici mie nu mi-ar fi convenit sa fiu vazuta de sotul ei.
Daca sotul asista la nastere nu cred ca ajunge sa te aprecieze mai mult si sa se gandeasca "vai, cate a suportat ea si ce greu e sa faci un copil !" Chestia asta ori o gandeste din start ori nu.
Asta-i parerea mea.
Aurora
saphir spune:
Cand am aflat ca sunt insarcinata si vorbind cu sotul meu despre nastere, in prima faza a spus ca nu vrea sa asiste. Am fost de acord cu el, gandindu-ma ca poate nu este cel mai potrivit moment ca el sa vada "grota cu minuni"Dar...cand a venit marele moment, el a fost cu mine in sala de nasteri, care era o rezerva cocheta si planuisem sa iasa cand medicul o sa vina si cand o sa trebuiasca sa "purced". Da` de unde?!
El a stat pe pozitii, cand la capul, cand la picioarele mele, mereu tinandu-ma de mana, mereu incurajandu-ma, vorbindu-mi si expicandu-mi aproape tot ce se vedea.
Mi-a fost o jena imensa, pentru ca din lipsa de timp, ma dilatam foarte repede, nu au avut timp sa imi faca clisma si cu toate ca nu mancasem de 1 zi jumate, sa recunoastem , ne mai "scapam" pe noi in acele momente... Mereu il rugam sa iasa cu toate ca nu imi doream cu adevarat asta, dar el nimic...asa ca a vazut tot si cand a iesit copilul,EL a fost cel care mi l-a pus in brate.
Apropo de relatia sexuala, asa ceva nu poate sa scarbeasca un barbat (parerea mea) ci dimpotriva sa uneasca cuplul, ceea ce s-a intamplat si in cazul nostru. Acum, inca odata in plus, al meu sot, recunoaste ca noi femeile suntem deosebite si avem o "coasta de drac".
Sarcina si nastere usoara, Laura.
Saphir si Amos Daniel