Deceptie din partea celei mai bune prietene

dana_ene spune:

Multumesc mult, fetelor, pentru suportul dat.

Da, am incercat sa vorbesc cu ea. Am sunat-o dar, din pacate, saptamana viitoare urmeaza sa dea un examen si mi-a spus ca trebuie sa invete, ca nu se simte pregatita, asa ca voi amana o discutie mai profunda cu ea. I-am urat bafta si voi astepta sa treaca de perioada asta.

Nu am deschis subiectul care ma framanta, dar am intrebat-o, totusi, daca este suparata pe mine in vreun fel. Mi-a raspuns, surprinsa, ca nici nu poate fi vorba de asa ceva. Nu stiu ce sa cred. Astept in continuare sa vorbim deschis.

Este posibil sa se fi simtit intrucatva in afara de mine dupa nasterea fetitei mele, dar eu am chemat-o mereu la mine, am invitat-o la cate-o cafea, cum faceam inainte, dar n-a trecut decat o singura data si atunci pentru putin timp.
Nu stiu... Sper sa trecem cu bine peste asta, daca se poate. Daca nu, macar eu vreau sa nu-mi reprosez ca nu am incercat tot ce se putea sa nu ne departam...

Dupa ce voi discuta cu ea va voi scrie din nou.

Daniela si puiul Oana Maria
http://community.webshots.com/user/oana_maria100
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

lucamatei spune:

Drage mea, Si eu am avut o gramada de dezamagirii in ceea ce priveste prietenel...dar sa stii ca nici o relatie nu e perfecta.Daca veti suprevietui acestei crize ai sa vezi ca tot prietene veti ramine, asa ca desi e greu incearca sa nu o urasti si sa nu suferi prea tare...Eu am avut mari dezamagiri si cu familia mea, mama, tata, sora, asa ca tot ce pot sa iti spun este ca ...oameni suntem... si este de preferat sa iti alegi bine , foarte bine prieteni, prin filtre de ani, si nici atunci sa stii ca nu ai nici o garantie...cu drag, oana

oana olson

Andrada34 spune:

Buna Dana,

Eu am patit-o de doua ori, asa ca a treia oara nu mai am de gand sa investesc 100% incredere, cum am fost obisnuita sa o fac, fiindca in copilaria mea si mai tarziu, in adolescenta, acasa a fost o atmosfera extraordinara, parintii mei si iubiti si buni prieteni, extrem de calzi si intelegatori cu noi, rabdatori, totdeauna gata sa ne asculte si sa ne indrume, fara ca noi sa simtim ca ne lipseste libertatea in vreun fel sau altul..

In fine, nu asta este important aici Am sa incerc sa fac un rezumat al unei prietenii care credeam ca va dura o viata si a zburat uite-asa, in an instant!

S-a intamplat cu cea care mi-a fost prietena din clasa a saptea si pana tarziu, cand eu eram deja in anul doi de facultate..Am avut vremuri frumoase si de prietenie copilareasca, apoi toate nebuniile si fumurile adolescentei, prima constatare “sunt indragostita”, cand ne intalneam si ne imparataseam micile secrete si ne amuzam de cate ne treceau prin cap, facand mare haz… examene, reusiste, pierderi ale unor persoane dragi, apoi micile reusite, tentatii, sperante, doruri, idealuri, emotii, un car de visuri,,,in fine, toti am trecut prin asta, insa ideea este, ca sa nu o lungesc prea mult, ca eu am plecat din orasul natal la facultate, ea a ramas sa faca facultatea acolo, insa ne scriam, ne povesteam totul in continuare, vorbeam la telefon, ne intalneam in vacante…nimic nu se schimbase, apruse doar distanta, dar o faceam noi sa dispara. Eeei, nimic nu suna rau, nu? dar la un moment dat, ea a incetat sa scrie, nu a mai fost de gasit la telefon, nu a mai sunat, nu a mai avut timp pentru noi, pentru prietenie, pentru nimic. Era absenta cu totul, din tot si in tot. Si vroia sa fie asa.
Motivul l-am aflat curand, brusc si definitiv.
Prietena mea se casatorise si pleca in Franta. Acum zambesc..a impartit cu mine atatea nimicuri si bucurii si la cel mai important eveniment din viata ei nu a mai considerat necesara prezenta mea. Si stiti cum am aflat?
Intr-un weekend, in una din vacante.am sunat intreaga sambata si parintii ei m-au tot amanat, ba era la piata, ba era la o prietena, ba dormea si nu vroiau sa o deranjeze…muuulte de amintit, ce este important este ca seara a sunat ea si scurt si sec mi-a spus:vino, te rog, maine la ora 10.00 in fata la complex..Nu te tin mult.pac.receptorul jos.
….A doua zi, draga mea prietena era acolo, cu doua sacose mari cat toate zilele pe care mi le-a inmanat solemn: sunt ale tale.Eu m-am maritat si plec in Franta.E francez. ar fi bine sa nu mai tinem legatura.N-are rost, voi fi prea departe.ta na na na naaaaa..Eu n-am mai putut sa intreb nimic aveam un nod mare in gat si toate lacrimile ingramadite acolo si ma luptam cu mine insami sa nu le las sa plece la cale. Aveam in minte un milion de “de ce-uri”:)
Poate o sa va intrebati ce era in plasele acelea..zambesc amar, desi rana s-a vindecat de mult…Tot ceea ce ii daruisem eu in toti acesti ani de prietenie: carti, fulare, martisoare, pulovere, bluze, toate scrisorile mele, cateva pixuri, oohhh, ce urat mi s-a parut..ce rost a avut gestul acesta? Mi-a trebuit aproape un an sa imi treaca, imi era mai aproape decat daca mi-ar fi fost sora si niciodata nu mi-am imaginat cat de mult doare cand o prietenie se face farame dar asa de mici sunt bucatelele, ca niciodata nu ai sa le mai poti pune inapoi. Si asta a fost. Ei, dar viata emrge inainte si ce nu ne place trebuie lasat in urma.
………….
Eu nu cred ca persoana aceasata a tinut cu adevarat la tine, Dana.Cred ca I-a fost bine ca ai fost la indemana, ca ai fost tot timpul acolo unde/cand ea avea nevoie sa fie cineva..cred ca tu I-ai fost prietena, si nu ea tie. Este ceea ce am simtit si eu… Trist, dar adevarat.. Iti doresc sa fii puternica si sa fii TU.

Gata, ca va zapacesc. Fruntea sus, draga mea!
Sunt o multime de oameni deosebiti pe care poti sa ii ai aproape fara sa iti pui inima in mainile lor, iar totul va merge perfect.
Numai bine.



PS Poate am sa ma timp, intr-o buna zi sa va spun si patania number 2:), desi nu mai conteaza. Se pare ca o singura data nu a fost de ajuns…

ponicid spune:

quote:

---

Originally posted by bibi

Bine ai venit in randurile adultilor.
Prietenia dupa care oftezi cred eu ca dispare odata cu inocenta din sufletele noastre.

---

Asa spun si eu!

Daniela, mamica de Ana-Maria

adina1 spune:

Buna,
Parerea mea e ca ea nu e o prietena adevarata si nu a fost vreodata.
Tu trebuie sa fii mandra de ceea ce ai facut pentru ea si atat.
Sau daca tii atat de mult la prietenia asta vorbeste deschis si intreb-o de ce se comporta asa.
Prieteniile astea se duc si vin...totul e trecator!
Salutari de bine,
Adina si Alessia(doi ani si patru luni).

debby spune:

Dana , adevaratele prietenii sunt greu de gasit si foarte rare . Si prietenul meu mi-a spus acelasi lucru : "" Bine ai venit in lumea adultilor "" si m-am uitat chioras prima data la el , apoi am realizat .

Da ce spui tu cand deceptia e din partea prietenei tale cu care ai crescut de la camin , scoala , apoi liceu ... Eram mereu nedespartite si am adunat si chistoace de tigari pe scara blocului impreuna , ne-m si scaldat in bani . Ea e dintr-o familie cu probleme , parinti alcoolici , era carausul si fraiera casei , tot ce capata de imbracat de la altii sau ce ii mai dadeam eu ii fura sora mai mare , etc etc etc , povestea e foarte lunga si incerc sa o rezum .

A jucat teatru 20 de ani si s-a folosit , dar nu a avut niciodata curajul sa-mi spuna in fata . Inainte de a pleca din Romania eu am fost casatorita , s-a terminat , am avut perioade in care se spargea caruta cu bani in capul meu , altele cand faceam foamea , venitul era mereu dezechilibrat de la o extrema la alta dar se impartea totul , o ajutam ca deah , fata studia si-mi era mila cand auzeam ca mananaca zahar cu paine . Cand am plecat , la un an de zile ea a lasat scoala din lipsa de finante iar casa era imposibil de trait in mediul respectiv asa ca , buna de mine o conving pe mami si se muta la ai mei la tara , era acum intretinuta si din ceea ce mai trimiteam eu mami ii mai facea si cate un costumas doua ( e croitoreasa ) , sandalute , etc . Sa nu mai vorbesc de tigarele , cate o iesire platita in oras , dar a observat ca atunci cand avea mai mare nevoie ea disparea spunand ca e la bunica sau acasa in schimb ea ....in fine .

Am mers acasa si i-am facut 2 albume mari de poze sa-i fac cunostinta cu prietenul meu cel mai bun , italian fiind si locuia la 200km de mine , dar oricum nu sunt 2500. Pe el il stiam bine ca are un suflet de nu incape nici intr-un tirrrrrr , pe ea la fel si m-am gandit eu ca fac un bine si de o parte si de alta ca si el ar fi avt nevoie de cineva . In octombrie l-am adus acasa la mine , ea deja statea acolo , bla bla bla , s-au inteles . El ii trimitea mesaje ffff obscene cand a plecat ( sa spunem ca au cam acelasi coeficient ) , iar ea se amuza d mama Doamne . I-am expliocat sa se faca respectata si se pare ca am jicnit ca ea acum era independenta , primise 50€ prin western , asa ca eu nu mai valoram . Am tercut prin momente dificile toamna aia , mama operata , prietenul nu il gaseam la telefon , de fapt apoi am aflat ca era si el in spital si aveam nevoie disperata de ea . Stam bloc langa bloc si-mi motiva ca abia si-a spalat parul si era greu sa coboare trei etaje si sa mai urce unul . Eu fraiera si disperata am ajuns sa o si implor si i-am dat doar satisfactia sadismului din ea .

La mine s-au pus toate pe roate si m-am intors la Monaco , ea a ajuns la Genova si a facut din amicul meu cel mai mare dusman al zilelor mele , sunau zilnic sa-i spune prietenului meu ""cine e Diana de fapt "" .De spus ar fi multeeeeeeeeeee , dar ma opresc aici si spun doar ca Dumnezeu mi-a dat un om cu capul pe umeri de nu i-a crezut ca altul mai slab de inger la ceea ce a auzit al meu nu numai ma lasa dar imi dadea si cu sutul in fund de zburam . Scuze !

Asta ar fi una din ""prietenele "" mele . Am avut si eu destule indicii in legatura cu falsitatea ei dar am spus ca nu se poate , ca e doar mediul si suferinta de acasa care o face asa . Toti in jurul meu m-au avertizat , dar eu am facut ce am crezut eu de cuviinta . Acum e maritata cu tipul respectiv , nu am mai vazut-o si nici nu imi doresc , ma uram pe mine ca m-am lasat pacalita atat de josnic .

Dana , multe din ceea ce face prietena ta am trecut eu cu vederea si am pus totul pe baza suferintei , dar care e sa fie pt sufletelul tau asa ceva nu poate face . E greu de gasit prietenia , stiu din pacate , dar capul sus si mergem mai departe . Sper doar ca nu v-am plictisit dar de mult vroiam si eu sa ma descarc


Diana .http://community.webshots.com/user/deborah_debby-date

aida_o spune:

eu nu inteleg de ce o judecati asa de tare pe femeia aia... pentru Dumnezeu! femeii i-a murit barbatul! tot ce vede la tine - familie, sot, copil - nu mai are, sau nu poate sa mai aiba asa curind. si eu, cind m-am despartit de fostul prieten, dupa 7 ani, ma izolasem total, si mi-era ingrozitor de greu sa vad cupluri. nu puteam sa privesc usor ceea ce, pentru mine, nu mai insemna PREZENTUL. durea mult prea mult.

las-o sa-si revina, daca isi va reveni vreodata total. poate ai auzit si tu, sunt persoane care, dupa moartea partenerului/partenerei/ sotului/sotiei sufera socuri emotionale atit de mari, incit, incet-incet, se izoleaza la maxim de cei pe care, anterior, ii vizitau, cu care socializau fara probleme. nici mintea nu o mai au ca pina atunci, treaba care ar explica de ce nu te-a anuntat de salariu. ii statea mintea in alta parte, poate. acesti oameni au nevoie de ajutor, trebuie intelesi, nicidecum huliti...


oriunde ati fi, fiti uniti, dragi romani...
http://community.webshots.com/user/atomskin-date