adevarata prietenie. mai exista?????
Raspunsuri - Pagina 4
MirelaV spune:
mie imi rasuna si azi in cap cuvintele dirigintei mele din liceu..vorbe spuse in clasa a 9-a
in viata..daca esti norocos..intalnesti 2 prieteni adevarati...daca nu...1 sau nici unul
sincer...mi s-a dovedit a fi..adevarat...restul..mi se par..amici..cunostinte...
iluzii..
MirelaV
oana cretu spune:
Desi toate persoanele care le-am cunoscut pana acum si pe care le-am numit prieteni m-au uitat...totusi, CRED CA MAI EXISTA PRIETENI ADEVARATI. Si m-am convins de acest lucru pe acest forum...primind mesaje de la necunoscuti care mi-au produs lacrimi de emotie, lacrimi care as fi vrut sa le vars si pana acum datorita "prietenilor" care i-am avut, dar niciodata nu mi-au dat aceasta ocazie...Varsam lacrimi nu de fericire, ci de durere...Dar, datorita acestui forum, am invatat ce inseamna prietenia, ce inseamna "omul", in adevaratul sens al cuvantului...Niciodata nu am crezut ca o tastatura si un ecran(si unitatea, bineinteles!) ar putea produce atatea sentimente de iubire...Si pentru asta ii multumesc din tot sufletul Corinei, caci datorita ei am ajuns pe acest forum, forum care mi-a schimbat total viata...Va multumesc la toti care sunteti aici ca existati, si credeti, credeti in inimile voastre ca prietenia exista, pentru ca numai asa o veti gasi! Va pup!
oana-cannes
"Si maine mai este o zi..."
kjmami spune:
buna fetelor...ma bucur pt toate raspunsurile voastre pt ca chiar vroiam sa stiu cum ganditi si cum stati cu prietenii:)
mi-a placut fiecare mesaj pe care l-ati scris si sunt sigura ca si prietenii vostri sunt mandri sa va aibe ca prietene:)
marius spune:
Delicat subiect. Pare simplu dar e delicat. Prieten....da un cuvant atat de uzual. Stiti parerea mea este ca poti sa ai multi prieteni, nu amici ci chiar prieteni. Pana nu demult as fi fost convins ca poti sa ai amici multi dar prieteni putini, uneori doar unul singur. Si acum mai cochetez cu aceasta idee. Am un prieten desi ne vedem foarte rar, viata ne-a daruit drumuri diferite, destine diferite. Noi am ramas insa la fel unul fata de celalalt. Am copilarit impreuna, am chiulit de la scoala impreuna, am mancat seminte impreuna, am ras impreuna, am plans (asat nu trebuia sa spun) impreuna. Nu i-am datorat nimic si nu mi-a datorat nimic in afara de un singur lucru:
I-am ramas dator lui cu sufletul meu. Nu mi-a cerut-o niciodata. Nici eu lui. Asa a fost sa fie. Asa ne-a fost destinul sa ne intalnim si sa ramanem unul pentru celalalt. Se zice ca parintii si fratii nu ti-i alegi. Nici pe el nu l-am ales. Mi-a fost destinat. Nu inseamna ca ma gandesc la el in fiecare zi. Suntem si foarte diferiti. Cine ne-ar vedea impreuna nu ar zice nici nu ar putea sa gandeasca ce este in spatele acestor persoane. Nici nu ar avea prea mare importanta. Odata intr-o vara eram la o bere cu el pe o terasa seara. Este placerea noastra sa stam la povesti atunci cand ne intalnim, vine rar poate ne vedem de multe ori doar o singura data pe an. Si in noaptea aceea stand asa la povesti i-am spus ceva ce nu as fi vrut sa ii spun. I-am spus ca pentru mine el este fratele meu. Nu am vrut sa spun asta. Am vrut sa fie doar prietenul meu. Dar il consider ca pe oricare dintre fratii mei desi nu suntem decat prieteni. Nu a zis nimic. Nu imi pare rau dar a fost inutil desi am spus-o din suflet. Stiu ca el stia acest lucru. Stiu demult de cand eram doar doi copii ce au plans impreuna pentru prima data atunci cand a murit mama lui. Pana atunci poate am fost amici sau poate am fost chiar prieteni, greu de spus. Asta am considerat eu ideea de prieten.
Eeeii dar oamenii cresc, se maturizeaza, au experiente noi si ... orizontul se largeste.
Prieten... Da am un prieten, am amici... dar sa va spun ceva. Am descoperit o multime de prieteni, altfel. Nu sunt ca si prietenul meu, nu ii cunosc, sunt imagini. Sunt cuvinte. Sunt ganduri. Sunt devotament. E greu sa ii numesc dar ii am. Pentru unii am ras, pentru altii am zambit, alteori am avut un nod in gat si stomacul mi se chircise dureros in burta, unii s-au bucurat, altii au plans altii nu au zis nimic. Pe toti i-am simtit de fiecare data. M-am lasat in voia lor, m-am daruit lor, i-am acceptat si m-au acceptat asa cum am fost si suntem. Nu ii cunosc...sau ii cunosc? Cand eram sigur ca stiu ceva descopeream cu totul altceva, nimic nu mai era ca si inainte. Am descoperit un alt sens al unui prieten. Unde nu credeam ca va fi acolo brusc a aparut. Niciodata nu a disparut insa.
Sunteti VOI!
Marius (www.desprecopii.com)
oana cretu spune:
M-ai facut sa plang, Marius cu ceea ce ai scris aici despre prietenie...Cat adevar ai putut spune...De ce nu intalnim oameni ca tine, ca voi, cei ce sunteti aici, pe acest forum(forum care l-as numi Raiul prieteniei) si in realitate? De ce? Intrebarea asta am inceput sa mi-o pun din ce in ce mai des, cand va vad sufletele voastre printre randurile pe care le scrieti...
quote:Am descoperit o multime de prieteni, altfel. Nu sunt ca si prietenul meu, nu ii cunosc, sunt imagini. Sunt cuvinte. Sunt ganduri. Sunt devotament. E greu sa ii numesc dar ii am. Pentru unii am ras, pentru altii am zambit, alteori am avut un nod in gat si stomacul mi se chircise dureros in burta, unii s-au bucurat, altii au plans altii nu au zis nimic. Pe toti i-am simtit de fiecare data. M-am lasat in voia lor, m-am daruit lor, i-am acceptat si m-au acceptat asa cum am fost si suntem. Nu ii cunosc...sau ii cunosc? Cand eram sigur ca stiu ceva descopeream cu totul altceva, nimic nu mai era ca si inainte. Am descoperit un alt sens al unui prieten. Unde nu credeam ca va fi acolo brusc a aparut. Niciodata nu a disparut insa.
Sunteti VOI!
Frumos adevar!
oana-cannes
"Si maine mai este o zi..."
Claudelu spune:
Eu sunt de parere ca DA, EXISTA PRIETENI ADEVARATI!
Eu am 2 prietene adevarate: una este nasa noastra de cununie si a doua este sora mea...
Cu amandoua in parte am o relatie deosebita de prietenie...suntem impreuna si la bine si la rau si nimic nu ne impiedica sa fim in continuare prietene adevarate, nici macar barbatii nostri si cu ata mai putin banii (lucru ptr. care vad ca mult prietenii s-au destramat)...ele amandoua o duc dpdv financiar mult mai bine decat mine dar nici o data nu m-au facut sa ma simt prost sau nici macar inferioara lor...sunt singurele persoane in care am incredere oarba ca nu m-ar insela vreodata, sunt singurele carora le pot spune absolut orice...acest lucru este reciproc...
Si pot spune asta cu mana pe inima pentru alaturi de ele am trecut prin mai multe faze care puteau sa ne strice prietenia, dar la noi mai mult au intarit-o...
Deci eu pot spune: DA...EXISTA SI PRIETENI ADEVARATI!
hannen spune:
Da exista prieteni adevarati.Culmea de curind am luat o lectie care ar fi stirbit increderea oricui in prietenie.Dar nu mie.Eu tot asa cred,sunt ferm convinsa .Nu stiu cum este sa ai prieteni care te ajuta doar din interes ,pt ca asteapta ceva in schimb.Am prieteni in adevaratul sens al cuvintului prieten.Nici eu nu am ajutat pe nimeni cu gindul ca si el sau ea ma va ajuta la nevoie.Nu inteleg persoanele care gindesc asa.
Prietenia inseamna si valoreaza mult mai mult decit un cuvint sau un ajutor .
Sa poti avea prieteni si sa poti fi prietenul cuiva ai nevoie de sentimente,este ceva ce tine de caracterul fiecaruia .Un materialist nu cred ca este capabil sa aiba prieteni sau sa fie prietenul sincer si dezinteresat al cuiva.
Zicea cineva sa nu dezvalui secretele .Pai depinde putin si de screte insa mie imi place sa ma destainui ,sa ma confesez si sa ascult atunci cind prietenul(a) are nevoie sa fie ascultat(a).Atunci cind ai ceva pe suflet si simti nevoia sa vorbesti cuiva,ce folos daca ai prieteni dar nu li te poti destainui.De obicei nu am secrete fata de prieteni.
Nicole&Amira
http://community.webshots.com/user/nicoleamira
kjmami spune:
marius: ai scris foarte frumos....
eu am intrat prima data pe acest site cand eram gravida dar nici odata nu aim intrat pe forum
o sora de-a mea mi-a zis ca alta sora numai pe forum sta tot timpul si ca-i place rau..si atunci am intrat si eu...am stat o noapte intreaga si am citit tot ce se putea citii...mi-a placut la nebunie...toti sar sa-i ajute pe toti...aici gasesti oameni cu suflet care stiu sa ajute...material sau cu o vrb buna..cu un sfat..
am vazut multe subiecte scrise de oameni care chiar aveau nevoie..si voi nu ati ezitat sa-i ajutati...intradevar aici este mult suflet si multa caldura..ma bucur ca fac parte din aceasta comunitate de oameni buni..
tineti-o tot asha
blue77 spune:
Salut
am tot stat si am citit raspunsurile voastre si n-am indraznit sa scriu caci subiectul asta imi deschide o rana ce o credeam inchisa.Nu aici nu am prieteni , doar cunostinte si sufar enorm din cauza asta...poate ca la varsta noastra nu mai exista legaturile de prietenie pe care le aveam in copilarie sau poate ca doar sunt lipsita de sansa.
Sunt foarte sociabila si ma atasez repede de oamenii pe care ii cunosc insa asta din pacate nu e spre lauda mea caci de fiecare data am reusit sa ma fac sa sufar si m-am cam saturat.Oricum de invatat nu ma invat minte si voi continua sa caut sa cunosc cat mai multi oameni sa leg cat mai multe prietenii - indiferent daca voi mai suferi sau nu , poate data viitoare voi avea noroc.
Cunosc oameni aici , romani dar din pacate nu ii simt aproape de sufletul meu - nu simt ca pot sa vorbesc asa de deschis cum o faceam alta data si asta doare , cateodata ma simt sufocata , imi vine sa ies si sa ma duc nu stiu unde - cu parintii nu pot vorbi atunci cand am o problema caci le au ei pe ale lor , pe sot l-am innebunit destul de cap, un prieten adevarat ar fi la fix :) dar nu e asa ca mergem mai departe.
Ma bucur ca v-am gasit pe voi , de care ma simt cel mai aproape cu bucuriile si tristetile voastre cu povestile in care ma regasesc si eu cateodata si cu emotiile pe care le simt pentru situatiile prin care treceti - poate ca asta era raspunsul pe care il asteptam...:)
Va pup
ruxij spune:
Si eu cred ca exista. Si mai cred ca sunt foarte, foarte greu de aflat. Trebuie sa fii intr-o anume combinatie de sanse incat sa iti gasesti un prieten adevarat, cu care sa fii compatibil si sa ai si sansa sa il si pastrezi. Si eu am avut cel putin o prietena adevarata pe care stiam ca ma pot baza la orice ora, e f. putin, dar distanta dintre noi e mare acum si nu mai pot spune ca inca am prieteni adevarati.
Eu mai am o teorie, un prieten adevarat nu e doar acela care te ajuta la necaz, dar mai ales acela care se bucura de succesul sau bucuria ta, care are puterea sa nu te invidieze, care poate pune umarul pentru ca tu sa ajungi undeva mai departe ca el. Asa ceva insa...foarte foarte rar, imi pare foarte rau. Poate sa declare cineva de aici ca are puterea sa se bucure sincer cand unui prieten ii merge mai bine decat lui insusi, ajunge mai departe in viata decat el/ea? Daca da, atunci sunteti prieteni adevarati pentru cei ce ii numiti prieteni ai vostri, daca nu, e bine si daca ne ajutam la nevoie.
ruxij