nu sunt fericita
Raspunsuri - Pagina 4
casandra spune:
Parerea mea e ca, daca vrea cu adevarat, o femeie poate schimba un barbat, asta daca barbatul nu este profund viciat. Pentru asta nu trebuie inversunare ci dragoste, rabdare, perseverenta, optimism.
crinuta spune:
Subscriu la cele spuse de Conchita referitor la barbatii romani.
Crinuta
casandra spune:
Barbatii romani au fost crescuti si educati de femei romance.
crinuta spune:
Baietii il iau ca model pe tata, in primul rand. Asa cum vad ei ca se poarta tatal cu mama lor, asa vor face si ei cand vor deveni adulti.
Nu-mi vine a crede ca vreo femeie isi invata baiatul sa fie cocos in casa, sa vina acasa si sa nu faca nimic, etc, cu atat mai mult daca la randul ei a trecut prin asa ceva.
Crinuta
casandra spune:
Crinuta, sa stii ca baietii sunt mult mai atasati de mame decat de tati. Si da, sunt multe femei care asa ii invata pe baietii lor, sa nu faca nimic, sa nu oboseasca, sa fie cocos, ca sa nu fie prostit de nevasta, si sunt tare fericite ca au baieti in loc de fetite, tocmai din cauza asta, ca se asteapta ca baiatul lor sa creasca, sa se duca la servici, sa aduca bani in casa, iar restul o priveste exclusiv pe nevasta. Iar daca ea a trecut prin asa ceva, cu ata mai mult poate sa treaca si nora.
conchita spune:
fetelor, e si vina societatii pentru situatia asta, parerea mea. nu cred ca exista femeie in lumea asta care sa se poata declara fericita, sincer, numai cu faptul ca locuieste un barbat in casa si nimic mai mult. suntem oameni, in afara de nevoi materiale, mai avem si suflet. stiu, sunt si persoane care se casatoresc din interese materiale, dar si alea cauta in alta parte ceva multumire sufleteasca. de ce ne casatorim, totusi? nu pentru ca dragostea care ne leaga ne da asa o iluzie ca nu putem trai fara persoana respectiva? atunci daca dragostea sta la baza mariajului, ce rost are rechizitoriul "obiectiv" al lui marius la adresa lui Emese? tot ea e de vina, saraca? ce sa mai faca? ce sa ii mai spuna barbatului ei ca sa il trezeasca din somnul indiferentei si al egoismului? hai, ca pot sa inteleg o chestie, si anume cand un barbat nu mai iubeste o femeie...dar sa nu iti iubesti propriul copil? cum poate sta asa nepasator si lenes cand are in casa un copil, sange din sangele lui? ma refer la iubirea activa, nu la cea din pozitia "stat in fotoliu la televizor in timp ce isi iubeste copilul". or fi barbatii astia (de genul asta adica) niste specii extraterestre, poate, iar eu nu pot sa ii pricep, pamanteanca fiind? ce resurse sa mai aiba si Emese pentru sotul ei? la o caruta trag doi boi, altfel ori o ia in balarii, ori se rupe in doua. Emese nu este supergirl sa fie si mama tanara, si amanta si gospodina, si tata, si mai stiu eu ce...in acelasi timp, stiu si eu ca poti fi supergirl de o mie de puncte, daca ti se raspunde cu dragoste la dragoste, cu respect la respect, cu seductie la seductie, cu ajutor la ajutor....se pare insa ca Emese face drumul asta de una singura, dribleaza de la doua capete, cum se spune...nu poate suplini in acelasi timp si rolul sotului sau in timp ce este prezent daca acesta persista in atitudinea de "absent". oricat de obiectivi am incerca sa fim, nu ii putem cere asta, ar insemna imposibilul. comunicarea are nevoie de feedback ca sa existe, altfel se cheama monologul surzilor. asta nu e o casnicie normala...
marius spune:
Mda ...asa cum m-am asteptat raspunsul dat de mine a starnit ...valuri. Nu e nimic in fond ne exprimam opiniile. Imi pare rau daca mesajul meu seamana a "rechizitoriu". Am avut si eu senzatia aceasta si m-am oprit. Pe de alta parte insa nu pot sa imi dau seama daca "tin sau nu partea" regnului masculin e greu sa apreciez fiind barbat. Poate ca da poate ca nu. Un lucru insa nu doresc din principiu. Ca discutia aceasta sa nu mearga pe un astfel de fagas. Ar fi incorect si nu vreau asa ceva. Mai stiu insa si altceva. Eu in viata cotidiana trebuie sa supravietuiesc. Sotia mea in viata cotidiana trebuie sa supravietuiasca. Impreuna dar fiecare in felul lui trebuie sa ne gasim propria metoda de a face acest lucru. Daca ai teluri, daca ai ce face, daca ai obiective....sigur esti un om suficient de ocupat astfel incat...sa ai la ce sa te gandesti. Desigur indiferenta doare. Dar tot desigur nu a aparut ieri...si nici alaltaieri...si deci daca este o problema azi...era si ieri...si alataieri. Mai stiu insa si un alt lucru. Pentru mine copiii mei sunt mult mai presus decat propria-mi persoana. Daca acum ar trebui sa mor pentru a fi ei fericiti, acum as muri fara nici cel mai mic regret. E un exemplu fortat dar copiii mei vor si au o mama si un tata. Si atata vreme cat vor dori sa aiba un tata si o mama, ce mai vreau eu nu mai are importanta absolut deloc. Imi plec capul sau umerii sau manile sau genunchii sau gandul doar si numai doar ca sa ii stiu ca ceea ce au dreptul sa aiba vor avea. Stiu ca ma exprim mult prea direct, mult prea putin diplomatic dar atunci cand ai un copil el copilul guverneaza totul. Cel putin pentru mine.
Ehh si acum va rog sa va linsititi, iar pt tine Emese din tot sufletul meu iti doresc sa gasesti calea cea mai buna pentru voi. Decizia ta va fi cea pe care ai sa o porti indiferent care va fi. Eu iti doresc toate cele bune.
Marius (www.desprecopii.com)
conchita spune:
quote:
Originally posted by marius
E un exemplu fortat dar copiii mei vor si au o mama si un tata. Si atata vreme cat vor dori sa aiba un tata si o mama, ce mai vreau eu nu mai are importanta absolut deloc. Imi plec capul sau umerii sau manile sau genunchii sau gandul doar si numai doar ca sa ii stiu ca ceea ce au dreptul sa aiba vor avea. Stiu ca ma exprim mult prea direct, mult prea putin diplomatic dar atunci cand ai un copil el copilul guverneaza totul. Cel putin pentru mine.
Marius, n-ai starnit nici un val, discutam si noi aici prieteneste fiecare despre cum vede problema casniciei, a rolului parintilor si, in particular, problema pusa de Emese. e normal sa ne exprimam mai patimas, caci suferinta(chiar si a altora), asta creeaza: revolta.
foarte frumos din partea ta ca faci totul pentru copilasii tai, tocmai asta era si ideea, ca exista tati care se implica activ in educarea copiilor si soti adevarati in casnicie. n-as vrea sa cred ca ii gasesti scuze sotului de fatza, caci ar fi nedrept pentru Emese. copilul guverneaza totul, e corect. numai ca aici guvernatorul este indiferenta tatalui pentru copil si sotie.
pe de alta parte, "supravietuirea" se refera la spatiul dinafara casei. inauntrul familiei, daca vine vorba de supravietuire inseamna ca mai bine scufunzi corabia si iei avionul. :))
iubibubi spune:
quote:
Originally posted by conchita
pe de alta parte, "supravietuirea" se refera la spatiul dinafara casei. inauntrul familiei, daca vine vorba de supravietuire inseamna ca mai bine scufunzi corabia si iei avionul. :))
corect!
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi
ale spune:
Emese, am fost si eu 'acolo' unde esti tu acum, si nu am fost doar o data. Am incercat diverse solutii - de la prea binele cunoscute retete de comunicare si dragalaseala, pana la divort si inapoi. Niciuna nu functioneaza cu adevarat. Pentru ca, de fapt, fericirea trebuie sa o gasesesti in tine. Stiu ca par 'doar' cuvinte' .. dar incearca sa te gandesti la asta. Incearca sa gasesti inlauntrul tau bucuria, adu-o la suprafata si ai sa vezi cum totul se va lumina. Cel mai probabil aceasta bucurie il va 'acapara' si pe sotul tau. In orice caz, indiferent de calea pe care o vei alege atunci, va fi cea corecta.
&Totu&mama