nu sunt fericita

Idora spune:

Emese eu nu iti dau nici un sfat dar iti dau niste citate cu 5 reguli ale casniciei fericite:

Regula #1:
Nu va duceti la culcare suparati!

Asta este unul dintre cele mai vechi si mai des intalnite sfaturi pentru o "casnicie fericita", probabil din cauza ca starea de conflict ne face sa nu ne mai simtim in largul nostru, chiar daca suntem langa persoana iubita.
Toata lumea crede ca starea de conflict inseamna inceputul unei crize sau al unor probleme in cuplu, de aceea suntem tentate sa ajungem la impacare cat mai repede posibil. Mai mult, ne-am obisnuit sa vedem cum, in serialele TV, aceste tipuri de conflicte se rezolva intr-un episod de 30 de minute. Cine nu si-ar dori asa ceva in realitate? Din pacate, e o dorinta absolut nerealista atat din punct de vedere emotional, cat si fizic. E foarte greu sa ii spui cuiva sa nu mai fie suparat, e ca si cum i-ai cere sa nu ii mai fie foame. Supararea e un raspuns fiziologic si chimic; nu o poti sterge cu buretele. Daca tu sau partenerul tau sunteti inca suparati cand s-a facut ora de culcare, asta e! Veti adormi suparati unul pe celalalt. Ceea ce nu e o catastrofa, pentru o relatie puternica poate rezista, chiar beneficia, de pe urma unei suparari de o noapte. Respectand dreptul partenerului tau de a fi suparat e un mod de a-l respecta pe el, ca si persoana.
Si daca dimineata mai sunteti inca suparati? Impacarea de dimineata poate duce la o solutie extrem de constructiva - si veti putea face dragoste cu mai multa afectiune.

Regula #2:
Spune-i celuilalt ce iti doresti in pat

Asta nu e o regula, e o porunca. Spune-i ce vrei de la el in pat. Arata-i ce doresti. Pana la urma, suntem in secolul 21 si ai dreptul la o viata sexuala incredibila! Vorbesc serios. Iar comunicarea este extrem de importanta.

Cu toate acestea, sa te joci de-a "aratatul si explicatul" de fiecare data cand va strecurati in pat nu e cea mai buna solutie pentru o relatie serioasa. Presupunerea ca acele cupluri fericite discuta tot timpul despre sex si incearca nenumarate pozitii implica faptul ca totul se reduce la tehnica. Gresit. Este important sa discutati, pentru ca fiecare sa aflati cum si unde va place sa fiti mangaiati, dar nu trebuie ca singurul scop al unei relatii sa fie un sir nesfarsit de orgasme. Sexul de calitate inseamna timp si efort - iar in realitate, exista momente cand unul dintre voi nu are chef sa faca dragoste. Daca partenerul tau a avut o zi proasta la serviciu, ar trebui ca tu sa faci un compromis si sa te concentrezi pe ceea ce are el nevoie. Va veni si momentul in care va fi randul lui sa se comporte astfel.

De asemenea, trebuie sa intelegi ca exista situatii in care e de preferat sa nu ii spui ce ti-ar placea cu adevarat - mai ales daca stii ca cererea ta va da nastere unor probleme. De exemplu, daca stii ca partenerului tau nu ii place sexul oral, de ce sa ii ceri acest lucru? Daca te tenteaza sa adaugi jocurilor voastre diferite obiecte erotice - un vibrator, de exemplu - partenerul tau s-ar putea simti jignit sau chiar amenintat. El nu iti e de ajuns?

Comunicarea in cuplu poate fi o sabie cu doua taisuri, mai ales in cazul in care exista conflicte nerezolvate. Oamenii folosesc sinceritatea drept scuza pentru a fi cu adevarat rautaciosi, atunci cand nu isi pot exprima supararea sau nemultumirea fata de partener. In numele sinceritatii, multi isi impartasesc fanteziile erotice, desi stiu ca isi vor supara sau rani partenerul. Cu alte cuvinte, te-ai putea duce la culcare suparata fara sa recunosti acest lucru (vezi Regula #1), caz in care tot tu va trebui sa iti dai seama care e modul corect de a comunica.

Regula #3:
El cu parintii lui, tu cu ai tai

Sa presupunem ca mama ta are un patent depus la "Oficiul pentru Inventii" prin care i se aproba sa te innebuneasca in stilul ei propriu si sa foloseasca anumite tehnici numai de ea stiute, dintotdeauna. Atunci nu e de inteles ca tu sa fii cea care sa "traduca" celorlalti comportamentul ei, sa o inteleaga, mentinand astfel linistea familiei - mai ales daca sotul sau partenerul tau are si el o mama care il innebuneste (si nu numai pe el)? Dar gandeste-te un minut: uneori e chiar mai bine sa va iesiti din fire si sa va certati cu socrii.

Cand e vorba de socrii, nu conteaza cine discuta si lamureste problemele cu ei, ci modul in care aceste lucruri sunt facute. Uneori e bine ca partenerul tau sa aiba o discutie cu mama ta, in felul acesta ea va intelege (sau ar trebui sa inteleaga!) ca este momentul respectului, atat in ceea ce va priveste pe voi doi, cat si relatia voastra. Atata timp cat amandoi cadeti de acord asupra unor probleme, cum ar fi timpul petrecut cu parintii fiecaruia, nu are importanta cine ii va spune soacrei ca nu veniti la masa de pranz, sambata. De fapt, din proprie experienta va pot spune ca e chiar mai bine ca sotul sau partenerul tau sa vorbeasca cu parintii tai, pentru ca proprii parinti vor avea intotdeauna tendinta sa te trateze ca pe un copil, sa te apostrofeze sau certe. Dar daca discutia are loc intre doua persoane care s-au cunoscut cand erau deja adulti, ei vor discuta ca de la egal la egal.

Regula #4:
Nu va puteti schimba unul pe celalalt, deci nu incercatiSigur ca nu trebuie sa iti fortezi iubitul sa devina cineva ce nu poate fi, si nici el pe tine. Il iubesti tocmai pentru ca el este cine e. Pe de alta parte, un parteneriat presupune ca fiecare dintre cei implicati se va schimba - veti invata unul de la celalalt, veti evolua, veti incerca lucruri pe care altfel nu le-ati fi facut.

Vechea regula spunea ca nu e bine sa incerci sa iti schimbi partenerul, ci sa lasi lucrurile asa cum sunt. Dar relatiile in care una sau ambele parti isi ascund nemultumirea, apeland la aceasta forma de "intelepciune", sunt relatiile care, pe termen lung, vor avea probleme. E nevoie de respect si curaj ca sa ai o discutie deschisa in care sa poti spune: "Tin prea mult la aceasta relatie ca sa nu incerc sa schimb lucrurile in bine."

Majoritatea barbatilor sunt obisnuiti ca toate treburile gospodariei sa fie pe umerii femei. Mamele lor ii asteptau cu mancarea calda, spalau farfuriile, duceau gunoiul, faceau piata si apoi pregateau masa, intre timp jonglau cu aspiratorul, carpa de praf si detergentul. In schimb, barbatii casei (tatal, el si eventual fratii) stateau pe canapea uitandu-se la televizor. Daca profilul iubitului tau se regaseste in descrierea de mai sus, e timpul sa faci ceva. Lasa gunoiul sa se adune cateva zile, si eventual pune pungile cu gunoi langa intrare pentru ca sa se impiedice de ele. Isi lasa hainele aruncate prin casa? Pune-le intr-un loc neobisnuit, pentru ca sa isi dea seama ca e ceva in neregula. O prietena de a mea culegea sosetele sotului ei si le punea intr-o punga in frigider. Cam scarbos, stiu, dar, dupa o saptamana, sotul ei invatase unde sa isi arunce sosetele.

Regula #5:
Cuplurile fericite isi petrec intotdeauna sarbatorile impreuna

Daca vreodata te-ai dus la vreo reuniune a familiei sau vreo zi de nastere a unei rude fara sotul tau, mesajul care ti-a fost transmis prin priviri cu subinteles sau comentarii rautacioase a fost foarte clar: "Daca nu ati venit impreuna, inseamna ca sunteti certati…" Sau poate ca nu.

Pana la urma, nici unul dintre voi nu este obligat sa suporte familia celuilalt. Si iarasi vine momentul in care va trebui sa va respectati dorintele si nevoile. Poate unul dintre voi prefera sa stea singur acasa si sa se joace noaptea intreaga pe calculator. Mai bine asa, decat sa fie cu tine, dar tot timpul artagos si fara chef. Daca folosesti sarbatorile drept un barometru al fericirii voastre, atunci o zi petrecuta separat poate capata un inteles negativ. De fapt, ii puteti da ce inteles vreti voi; faptul ca va respectati libertatea de a alege, indiferent de motiv - fie religios, practic sau social - arata ca va puteti exprima separat, ca aveti personalitatea intacta. In timp veti invata ca relatia voastra va priveste numai pe voi, si ceea ce va place voua. Nu sunteti impreuna ca sa ii faceti pe altii fericiti, mai ales de sarbatori.

Si, intr-adevar, asta este solutia - sa va rezolvati probleme in propriul vostru mod. Poate parea putin arogant sa crezi ca iti poti face propriile reguli. Dar nu le faci pentru toata lumea, ci numai pentru voi doi.

SIMONABB spune:

Idora, am citit regulile tale si iti multumesc, mi-ai mai dat si mie niste idei, insa cum spunea si cineva mai sus, daca regulile astea sunt aplicate fortat ... degeaba. Mi-a ramas in cap o chestie draguta spusa la un moment dat in serialul "Totul despre sex" :
You can fake an orgasm, but you can't fake intimacy.


SIMONA

Aliada spune:

Emese,daca tu crezi ca nu mai ai pentru ce lupta sau chiar daca o vei face nu vei rezolva nimic,atunci poate e bine sa pornesti pe alt drum.Asta nu inseamna sa tai contactele intre copil si tatal sau.Daca va dori sa participe la viata lui nu-l refuza,cu toate ca din cate am inteles el nu se implica in existenta copilului prea mult.
Marius,esti un exemplar care ne da speranta ca se poate.Nu cred ca sotul lui Emese se poate lauda la fel.

francesca spune:

Draga Emese
Nu renunta atat de usor la familia ta eu cred ca este doar o perioada de stress in viata voastra ,incercati sa va regasiti din nou asa cum spunea si Simona: “Barbatii sunt foarte usor de influentat de catre femeile care stiu sa faca asta, asa incat daca vei reusi sa faci in asa fel incat sa-l recuceresti (ca femeie, nu ca mama) vei avea numai de castigat.”
Imi aduc aminte ca la un moment dat aveam aceeasi stare ca a ta mai m-am trezit dintr-o data foarte singura intr-o tara straina trebuia sa fac fata de una singura tuturor problemelor zilnice , sotul fiind ocupat cu slujba de dimineta pina noaptea tirziu, devenise plictisitor de tacut si indifferent trebuia sa-I repet o intrebare de 2-3 ori ca sa ma auda, aveam inpresia ca nu ma mai iubeste, ma durea faptul ca nu-si facea timp macar sa se joace cu fetita din cind in cind si toate astea i le reprosam in momentul cand intra pe usa obosit si stresat la rindul lui.Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg ca eram la fel de obositi si stresati amandoi iar reprosurile mele nu duceau la nimic bun, asadar mi-am impus ca schimbarea trebuie sa porneasca de la mine si m-am convins mai mult ca oricand ca fericirea sta in noi , de atunci in fiecare zi incerc sa creez o atmosfera cit mai placuta in familia noastra sa reprezinte oaza lui de liniste, sa se simta rasfatat dupa o zi de munca zbuciumata, si pot spune ca ma simt la fel de rasfatata, acum el insusi regreta ca nu are mai mult timp sa stea cu noi.
Iti doresc multa putere si intelepciune de a trece acest moment din viata ta.

Idora spune:

Cu placere SIMONABB!!Sper sa-ti fie de folos!!

cataghe spune:

Dragii mei,
Scenariul asta e binecunoscut, unii dintre noi am si trecut - din nefericire - prin el. Se pot scrie kilometri intregi de hirtie pe tema asta, a dilemei: ma despart sau nu ma despart, si ma refer in special la cazul in care este si un copil implicat.
Din experienta mea personala, concluzia este urmatoarea: exista o diferenta extrem de clara intre situatia in care dintr-un cuplu, unul singur trage la "caruta" casniciei, si situatia in care trag amindoi. Aceste doua situatii sunt atit de diferite una de alta incit nici nu incape comparatie, si in primul rind este vorba de perceptia psihologica pe care individul o are asupra cuplului din care face parte.
Cu alte cuvinte, spus pe romaneste: numai cel implicat poate sti, in sufletul lui, daca relatia in care este implicat merita sau nu. Daca el nu mai are senzatia ca trage la caruta impreuna cu partenerul lui, ci de unul singur, e de rau.
Divergente exista in orice cuplu, oricit de bine consolidat ar fi el. Toti avem probleme, toti venim obositi de la munca, toti avem si zile proaste si uneori se intimpla sa nu fii pe aceeasi lungime de unda cu partenerul tau, si atunci gata senzatia de nemultumire sau chiar scandalul! DAR: daca tu percepi cuplul din care faci parte ca pe un cuplu stabil, psihologic nu vei considera asta o catastrofa. Vei avea increderea necesara incit sa stii ca este o problema de moment, care va trece, si in permanenta partea plina a paharului va fi mult mai importanta decit partea goala. Daca insa tu percepi cuplul din care faci parte ca pe un cuplu slab, dezechilibrat, nepotrivit, etc., fiecare nemultumire, fiecare discutie in contradictoriu va fi resimtita ca o adevarata tragedie, pentru ca ea nu face decit sa-ti confirme aspectele negative pe care le stii sau le banuiesti si sa-ti "netezeasca" drumul spre dezbinarea totala.
Cum se ajunge la aceste doua situatii - este mult si greu de discutat. Tot ce pot sa spun e ca de obicei varianta nefericita este rezultatul unui proces de durata, in care lucrurile se erodeaza putin cite putin pina cind apare o fisura mai mare. Dupa aceasta, desprinderea unei "bucati" din intreg nu mai este decit o chestiune de timp, fara a discuta aici daca "bucata" respectiva alege sa continue viata linga celalalt sau sa plece. De multe ori aceasta varianta nefericita de care vorbeam mai sus nu este decit rodul iluziilor pe care cel putin unul din parteneri si le-a construit la inceput, orbit de dragoste, despre celalalt, iluzii care odata intrat in "cotidian" incep sa se prabuseasca una cite una.
Referitor la ceea ce a spus Marius, ca Emese trebuia sa se fi gindit la toate problemele pe care le are mai demult, ca trebuia sa fi stiut, etc. Fratilor, oamenii mai si gresesc!!! Nu suntem chiar toti perfecti. Dar unii dintre noi, avem o caracteristica comuna: cind vedem ca ceva nu merge incercam sa reparam. Ca sa vezi ca nu merge, iti trebuie timp. Ca sa vezi ca nu poti repara, iti trebuie iarasi timp. Deci, nu e deloc de mirare ca exista cupluri care se despart dupa ani seriosi de casnicie sau avind o relatie de multi ani inaintea casniciei. In acestea, cel putin unul din parteneri a incercat sa tina cuplul si a facut tot ce se putea face sau atita cit l-au tinut pe el nervii pentru asta. A capitulat numai in momentul in care a ajuns la concluzia ca nu exista solutie.
Iar referitor la discutia dintre Casandra si Crinuta, si eu cred ca mamele au o mare parte din vina - si nota bene, sint mama de baiat!!! Exista prostia asta legata de "cordonul ombilical" si de gelozia constienta sau inconstienta a mamei care vede ca alta ii ia, intr-un fel, locul. Ea va fi de acum linga baiatul ei, ei ii va povesti el ce are pe suflet, ea il va ingriji, etc. Mama isi pierde locul principal din viata lui, trece pe un loc secund. Prin urmare, "autoarea" aceste transformari este perceputa, in subconstient, ca o inamica, si mama, draga de ea, o percepe probabil ca un pericol nu numai la adresa ei, ci si a baiatului. Prin urmare, baiatul trebuie protejat, ca sa nu vina "asta" sa i se urce in cap, sa-l prinda sub papucul ei zdrobitor si sa se mai intimple vreo nenorocire cu baiatul mamei. El oricum este cel mai grozav si femeile de pe pamintul asta s-au nascut ca sa-l slujeasca - deci, asta sa faca, nu sa-i ceara sa le ajute in gospodarie, cresterea plozilor si la alte "munci" care sunt de datoria lor. Baiatul trebuie sa aduca banii in casa, sa nu bea, sa nu se imbete, sa nu-si bata nevasta si sa nu umble dupa alte femei - ceea ce il califica drept sot model!!!
Numic mai fals. Exact la fel cum el nu ar trebui sa-si ia o sluga care sa-i spele ciorapii si sa-i faca de mincare, nici ea nu ar trebui sa-si ia pe cineva care sa-i aduca bani, sa n-o bata si sa nu se imbete. Intr-o casnicie nu despre asta este vorba, este vorba despre mult mai mult decit atit, mai ales daca mai este si un copil prin preajma.
Revenind la subiect: si parerea mea este ca daca ai ajuns in situatia extrema in care te-ai convins ca nu mai poti lupta sau ca nu mai are rost sa te lupti, e mai bine sa-ti vezi de drumul tau. Dar a raspunde la intebarea daca esti sau nu in stuatia extrema, este apanajul celui implicat. Numai el poate sti daca a atins sau nu punctul terminus al relatiei.
Copilul va creste mult mai armonios numai cu unul din parinti sau chiar cu un parinte vitreg, in cazul in care acestia amindoi ii acorda toata dragostea si atentia, decit cu doi parinti ajunsi demult la limita rabdarii care nu se mai pot vedea in ochi si pentru care convietuirea impreuna a devenit un calvar, mai ales atunci cind unul din ei il mai si ignora. In plus, situatia anormala din familie poate ajunge sa-i altereze propria lui viziune despre familie si increderea in aceasta "institutie" a casatoriei.
Scuzati vorbaria multa.
Numai bine,
Catalina.


This is the first day of the rest of my life!

ruxij spune:

quote:

---

Originally posted by casandra

Barbatii romani au fost crescuti si educati de femei romance.

---

Ha ha, asa zice si barbata-miu cand aude plangeri ale femeilor cu privire la sotii lor! Adica el se spala pe maini!

ruxij

aalexia spune:

Draga mea,
Cred ca peste jumatate din femeile casatorite trec prin ceea ce treci tu sperand la nesfarsit ca va aparea "ceva" care sa schimbe aceasta situatie sparand in ceva care de fapt nu exista.
Indiferenta si egoismul sunt boli greu de vindecat .
Tu esti singura care poti hotari ce vrei cu adevarat si ce este mai bine ptr. tine si ptr. copilasul tau. Nu uita un lucru : copii nostri reactioneaza in felul lor la starile tensionate din familie , am citit chiar de copii care au facut diverse boli ( astmul este una din ele)din cauza certurilor parintilor.
Ai grija de tine si de copilasul tau !

mariagi spune:

am observat ca cele care au avut experiente asemanatoare,au dat sfaturi in cunostiinta de cauza.dar am citit si raspunsuri aberante.de aceea am decis sa va scriu.
si eu sunt o mama singura,cu un copil de 4 ani si eu am trecut printr-o situatie relativ asemanatoare.dar cum spunea cineva,raspunsul si puterea sunt in TINE.nu conteaza ce cred altii.daca ne luam dupa unii si altii unde o sa ajungem?ce daca unele se cred nedreptatite si marginalizate?problema lor.problema de mentalitate.femeile care stiu ce vor si care aleg sa lupte,pentru ele si copilul lor nu vor fi marginalizate.dimpotriva.este greu,nimeni nu spune ca este usor.dar ce mai este usor in ziua de azi?si sa asteptam sa luam totul de-a gata nu cred ca este o solutie.
esti sanatoasa,tanara,ai un copil minunat.si mai ales sanatos.rupe pisica in doua,cum se spune,si mergi mai departe.cu incredere mai multa in tine.si daca crezi ca te ajuta.roaga-te.poate Dumnezeu iti va dezvalui calea.si nu intotdeauna,drumurile drepte sunt cele mai sigure..
iti doresc numai bine si putere sa treci peste toate,

mara26 spune:

DRAGA mea eu fac parte dintr-o familie cu 3 copii,iar parintii mei sunt casatoriti de 25 de ani.CRED ca de cel putin 15 ani ai mei nu mai sunt pe aceeasi lungime de unda iar asta ne-a provocat noua ,copiilor o suferinta enorma.Am intrebat-o pe mama de atatea ori de ce nu l-a lasat pe tata si raspunsul au fost:banii,in sensul ca nu s-ar fi descurcat singura cu noi.Ei bine cred ca as fi preferat sa sufar de lipsa banilor decat sa trec prin ce am trecut.ITI doresc sa obtii tot ceea ce iti doresti indiferent ce vei alege !