Cum vi se pare viata in Japonia? (2)
Raspunsuri - Pagina 5
OtiliaLia spune:
quote:
Originally posted by ralucami
Offff! Am scris un ditamai mesajul si s-a sters. Va intrebam cum vi se par hair saloanele de la ei. Pretzurile nu vi se par un pic cam ridicate? Voi cum ii explicatzi individului cum vretzi sa va tunda si sa va coafeze? Ca la mine e o adevarata aventura!
Vin cu poze, ii mai si explic cu japoneza mea de balta, plus ca nu-l slabesc din vedere o secunda pe individ
Ce imi place e masajul capilar! Off offf mai mai vorba cantecului
Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!
Coafor, dupa ce am vazut cum sunt tunse altele (si in mod special nejaponezele de la mine de la facultate) si cum le-am auzit ca se plang, sincer n-am mai avut curajul sa ma duc. Daca imi creste prea mult parul il pun la treaba pe "seful" care stie sa ma tund dupa cum zic eu.
Problema mea a fost samponul. Pana am reusit sa descopar unul care sa nu jeneze podoaba mea capilara.
Cosmetica, poate am fost eu ghinionista, dar pe unde am nimerit, dupa ce ca era scump mi-au innebunit pielea. Mi se cracanasera porii de ziceai ca acuma stau sa nasca te miri ce. Mi-au trebuit cel mai putin 1 luna sa-i aduc la normal, si cel mai mult 3 luni ! Asa ca am renuntat la idee, cand ajung in tara rezolv acolo cu 2 tratamente, plus ca mi-am luat aici creme si masti recomandate de cosmeticiana, si pana acum e bine.
Maichiura am vazut pe aici, dar stateam si ma minunam, ce unghii patratoase ii taiase uneia, asa si capitolul asta e "incheiat" pentru mine. M-a invatat o prietena manichiurista cu sa rezolv elegant problemele de genul asta.
Pedichiura n-am vazut, si pe cine am intrebat n-au auzit de asa ceva aici. Ca sa nu mai adaug faptul ca 90 % din populatie nu stie sa-si taie unghiile de la copitute !
Sorina-Alexa spune:
Si eu merg foarte mult cu bicicleta....si uneori ma enervez teribil ca cel din fata mea nu se da la o parte !Sunt foarte enervanti unii japonezi...mai ales cei care se uita urat la mine ca sunt gaijin,si ma privesc ca si cum am vre-un pistol in mana!
Sorina
Sorina-Alexa spune:
.
"Ne convingem pe noi insine ca vom fi mai feriicti dupa ce ne vom casatori;dupa ce vom avea un copil;apoi altul!
Apoi suntem frustrati ca nu sunt destul de mari copiii si vom fi mai multumiti atunci cand ei vor creste.
Dupa aceea suntem frustrati ca sunt adolesncenti si se poarta ca atare.Suntem siguri ca vom fericiti cadn ei se vor maturiza!
Ne spunem ca viata noastra va fi completa atunci cand ei se vor casatori ;cand vom avea masina noua;cand vom avea o vacanta placuta,sau cand ne vom pensiona.
Adevaru este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit
decat cel prezent.Daca nu acum atunci cand?!
Viata noastra va fi mereu plina de schimbari .Este cel mai bune sa admiti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum!
fericirea este calea asa ca,bucura-te si pretuieste fiecare moment pe@care-l ai si pretuieste-l si mai mult pentru ca te bucuri de el;impreuna cu cineva apropiat,cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea.
Aminteste-ti ca timpul nu sta in loc pentru nimeni.
Asa ca INCETEAZA sa mai astepti:
-pana masina ori casa este platita
-pana copiii sunt mari si pleaca de acasa
-pana iti termini studiile
-pana slabeste 1o kg
-pana te ingrasi 10kg
pana te casatoresti
-pana ai copii
-pana te pensionezi
-pama mori
Nu exista un moment mai bun ca cel de acum sa fii fericit.
Fericirea este o calatorie ,nu o destinatie.
Asa ca munceste ca si cum n-ai avea nevoie de bani,iubeste ca si cum n-ai fost niciodata ranit in dragoste,danseaza ca si cum nimeni nu te-ar vedea..........
V-A PLACUT???
Sorina
OtiliaLia spune:
quote:
Originally posted by Sorina-Alexa
Si eu merg foarte mult cu bicicleta....si uneori ma enervez teribil ca cel din fata mea nu se da la o parte !Sunt foarte enervanti unii japonezi...mai ales cei care se uita urat la mine ca sunt gaijin,si ma privesc ca si cum am vre-un pistol in mana!
Sorina
N-am avut ocazia sa circul cu bicicleta, ci doar cu masina. Situatia e aceeasi. Stau ca "ghibola" in mijlocul drumului, se uita la tine ca la cine stie ce descoperire si intr-un tarziu se dau la o parte. Evident injuraturile si le incaseaza "pe romaneste". Am incetat sa mai folosesc cuvantul "vaca" nu de alta da seamana cu "baka".
Ideea e ca legea il apara pe cel mai "incet", adica pietonul are prioritate in fata biciclistului, biciclistul are prioritate in fata scuterelor, iar masina, trebuie sa dea prioritate la tot poporul. Atentie sa nu accidentati pe careva, ca daca va da in judecata pierdeti clar si palatiti de va sar capacele.
remy spune:
Fetelor va invidiez ca aveti restaurant romanesc si puteti minca mincaruri de la noi
angel_jp spune:
Chestia cu amendarea biciclistilor o stiam si eu ,am auzit ca se dau amenzi foarte mari...sotul meu m-a avertizat, dar nu stiam de chestia ca dac ma loveste cineva il pot acuza..deci pe viitor am sa tin cont de asata ,poate ca si ei de aia nu se feresc
cred ca asteapta sa fie loviti!
bubu spune:
Remy, eu stiu de restaurantul romanesc dar nu mam fost niciodata acolo. Acolo si-au petrecut prietenii nostrii, tot romani, Craciunul si revenionul. Cu 2 copii mici nu ne-am incumetat sa mergem si noi.
Delia
angel_jp spune:
Remy vezi ca trebuie sa ai in oras restaurant turcesc...mancarurile sunt asemanatoare cu cele de acasa,eu cu prietena mea mergem mereu si vreau sa spun ca au si mititei si spanac si ciorbe bune...incearca 
Aliada spune:
Angel,din pacate nici restaurant turcesc nu avemin oras.Italian,coreean,frantzuzesc..indian,chinezesc bineinteles sunt in rest nimic.Parca mai era unul rusesc,acolo n-am incercat.
Am meu sot ii injura pe limba lor de numa numa cand e la volan si astia se plimba pe trecerea de pietoni cu ochii zgaiti in telefon de parca le cumpara masa asfaltul!Mai sa se dea jos din masina la ei.Nu numai ca suntem noi gaijini o fac,asa sunt ei in general.
eli spune:
Sa va zic si eu cate ceva despre 
meu, calatoriile sale in Romania si cam ce stie sa zica in romana. E capricorn incapatanat, de cele mai multe ori face doar cum vrea el, nu foarte vorbaret, cel putin nu cu mine care nu excelez la capitolul japoneza, lucreaza foarte mult de uneori imi vine sa sau 
, dar e bun, sufletist, iubitor, oricand gata sa ajute, iar de cand m-a cunoscut nu mai e 100% japonez, acum zice si el ca e macar 25% roman . De cand ne-am cunoscut a inceput sa invete romaneste, si-a cumparat ghid de conversatie si gramatica limbii romane, cat si o carte cu scurte texte in limba romana si apoi cu traducerile si explicatiile gramaticale de rigoare. De multe ori cand ne intalneam, eu avand obiceiul sa mai intarzii 
, il gaseam repetand cate un cuvant sau batandu-si capul cu gramatica romana. La prima lui vizita in Romania, aeroportul Otopeni i s-a parut mic, mic de tot, nu ca ar fi foarte mare. Ce i-a displacut e ca l-au tinut vamesii foarte mult timp, intreabandu-l cu ce scop a venit in Romania si ce are in bagaje, de ce ....? L-au tot tocat la cap, insa nici nu i-au desfacut bagajele, de a iesit cand tocmai imi pierdusem speranta ca il voi vedea, ziceam ca sigur s-a ratacit cand a schimbat avionul sau s-a hotrat in ultima clipa sa nu mai vina in Romania
. In tara l-a impresonat extrem de mult faptul ca a putut sa vada orizontul, linia imaginara ce uneste cerul cu pamantul, pe care doar in Hokaido o mai vazuse pentru ca nu e aglomeratia din Tokyo. Am fost cu el la munte, la Sinaia, Busteni, a vazut Babele si Sfinxul, am vizitat Bucurestiul, Brasovul cu Piata Sfatului si Biserica Neagra, Sighisoara si am petrecut Sarbatorile Pastelui acasa in Moldova. A mers cu familia mea la Biserica in Noaptea de Inviere, nu cred ca a inteles el prea multe din ce s-a petrecut acolo, dar i-a placut dupa, cand am ciocnit oua, friptura de miel, am mancat pasca si cozonac, iar a 2-a zi i-am explcat ce e cu monedele (monezile???) si oul rosu din cana cu apa. A, sa nu uit, a fost singurul caruia nu i s-a stins deloc lumanarea pe tot drumul de la Biserica pana acasa. De obicei se trezea inaintea mea si mai repeta la romana, isi facuse un caiet in care scria de multe ori cuvintele ca sa nu le uite, cand ma trezeam ma lua la "conversat". Vorbea si cu mama, doar in romana, sora cand nu se intelegeau ii mai vorbea in engleza, doar eu o dadeam pe japoneza ca asa ma invataseam sa vorbeasc cu el si ce ma mai certau toti ca nu invat baiatul romaneste. Dintre mancaruri i-au placut si ii plac, borsul de pui si cel de fasole, ciorba de perisoare, pasca (am facut si eu aici si cand s-a terminat m-a intrebat cand mai fac),pui cu smantana, e mort dupa salata boeuf si sarmale (dar sa le manance doar cu mamaliguta nu si cu smanatana). Cand sa se reintoarca in Japonia, nu a mai vrut dimineata sa plecam la aeroport (eram in Bucuresti) si s-a prelungit vizita cu cateva zile. Am facut o rezervare pentru un bilet doar dus si fiind eu ocupata in ziua in care trebuia sa isi ridice biletul si nestiind daca ajung sa merg cu el pana la sfarsitul programului la agentia de bilete, s-a dus singurel(isi cumparase din Japonia un ghid al Romaniei, orasele mai importante aveau si hartii), a zis ca il cheama X, ca are o "reservation" (nu isi mai amintea cuvantul in romaneste) si a primit biletul. Mi-a povestit ca functionara i-a vorbit in engleza si a fost socata cand el ia spus in romaneste "Nu vorbesc imba engleza, vorbesc putin limba romana!" 
El intelege engleza in proprtie de 70 % dar neavand cu cine comunica nu se poate exprima. A doua oara cand a venit in 
a stat foarte putin, nu am avut timp decat de o excursie cu familia in nordul Moldovei la Manastiri, de multe popasuri la iarba verde, si 2 mese la Hanul-Ancutei. De data aceasta a avut ocazia si sa sofeze. Dupa aceasta vizita a gasit in Japonia un curs de limba romana tinut de profesoare romance, a mers in vara lui 2002 cam o luna-doua, dupa, fiind foarte ocupat a renunatat si treptat, treptat a uitat mult din ce invatase, mai ales ca noi vb 99% japoneza. In august cand familia a venit in vizita s-a ambitoinat sa retina cat mai mult ca sa se inteleaga cu sora, dar mai ales cu mama cand eu nu eram prin preajma sa le traduc. Sora mea de fiecare data cand prindea ocazia, asta se intampla de multe ori cand am calatorit pentru ca statea in masina cu el in fata, ii zicea cuvinte sau expresii in romaneste si le repetau impreuna. Imi amintesc ca dupa o zi agitata petrecuta in DisneySea, tot drumul spre casa l-a bombardat cu expresii sau cuvinte romanesti, ca de exemplu, "dop si sticla din plastic", le aveam in masina, "scaun", "portofel cu bani", "servetel" si altele, dar nu imi vin in minte acum. In afara de astea, ce mai stie acum sunt "buna dimineata/ziua/seara" " ce faci (acum)?", "ma numesc...", "incantat de cunostinta", "cum te cheama?", "sunt obosit", "acum muncesc", "eu invat limba romana", " esti frumoasa/urata" "te iubesc", "mi-e (tare) dor de tine", #esti foarte importanta pentru mine", "baie", "dus", "apa calda" "fierbinte", "repede"- pe care il repeta mereu dupa ce intr-o conversatie ii zice echivalentul in japoneza, "Maria e eleva la liceu"-ii place tare mult, a retinut dintr-un text, ca si "e vreme frumoasa de plimbare", "muzeu", "parc" stie si zilele saptamanii, sa spuna cat e ora, in ce luna, an suntem, pronumele personale si cele de politete, conjugarea verbului "a fi" la prezent. Mia sunt poate cuvinte pe care le stie, dar nu mi le amintesc sau nici nu stiu ca le stie. De inteles intelege, mai ales daca ii vorbesc rar.
Experienta mea cu coaforul pana acum e buna, am avut norocul, de fiecare data sa fiu frizata asa cum mi-am dorit. La cosmetica nu stiu cum e pentru ca nu am fost.
La inceput si mie imi era tare frica sa merg cu bicicleta, mai ales ca avusesem si un accident (circulam pe trotuar si vroiam sa depasesc o japoneza care pedala agale si tare aiurea, ba era in stanga ,ba pe mijloc, ba in dreapta, am asteptat momentul oprtun si vazand ca parca s-a linisiti si merge doar pe o parte mi-am zis ca acum e sansa mea, pentru ca pe atunci aveam o bicicleta fara claxon, si cand sa o depasesc, eram in dreptul ei, ea, nu stiu unde naiba se uita, da sa o ia la stanga nevazand ca in stanga ei sunt eu, am cazut si eu si ea, mi s-au imprasitiat toate cumparaturile, iar ei, faza la care m-am speriat tare de tot, i-a sarit copilul, de pe locul din spate, pe trotuar si a inceput sa planga, dupa am inteles ca datorita sperieturii si nu pentru ca ar fi patit ceva, ea in tot acest timp, cand eu sarisem repede sa vad ce are baietelul, tipa la mine ca sa ii dau numarul meu de telefon, i-am zis ca nu am telefon si am ajutat-o sa isi stranga si ea ce avea pe jos, dupa care mi-am ridicat bicicleta dezmembrata, mi-am cerut scuze s mi-am vazut de drum, ei nu ii venea sa creada ca am plecat, pai ce era sa ii fac, sa o conduc acasa? ca doar bicicleta ei era ok, si ea si copilul erau nevatamati), scoteam bicicleta foarte rar, mergeam pe jos si veneam acasa cu mainele rupte de la gerutatea sacoselor, o data chiar stiu ca ma opream la cateva minute sa ma odihnesc. Asta a tinut pana ce o prietena m-a sfatuit sa imi fac curaj si sa ies cu bicicleta, sa fiu o data atenta la cum circul eu si de 3 ori atenta la cum circula ei. Mi-am invins frica si acum circul cu mare placere cu bicicleta, de multe ori asta vara am iesit cu meu in lungi plimbari pe bicicleta si eram asa de veseli, de fericiti. Iar de cand am bicicleta cu cos pentru cumparaturi, suport pe spate si clxon e si mai fain.
A intrebat cineva de Medeea, ea e in Romania deocamdata.
Restaurante romanesti stiu ca sunt in Tokyo, in Ginza "Darie" si in Kinshicho "Miorita", apropo de acest restaurant, i-am povestit si japonicului balada "Miorita".
Gata ca m-am lungit prea mult. Astept sa mai citesc ce scriu restul fetelor din 
!
O zi placuta! 
Eli