Cum v-ati adaptat in alta tara?

EDDY spune:

Eu am plecat din Romania,in primavara lui 1993 shi cel mai mult am stat in Italia,4 ani.Peste tot unde am fost m-am acomodat repede shi pentru faptul ca locuiam in orash dar shi pentru ca atunci cind imi venea dorul de casa,ceream permisul,bilet de avion tur-retur shi mergeam sa-i vad pe-ai mei.In maxim 4 ore eram acasa.Ei,cind am ajuns aici,dupa casatorie,nu a mai fost asha de simplu!Locuiam intr-un mic satuc de fermieri,in aceeashi casa cu socrii shi cel mai apropiat orashel se afla la 30 de km de casa.Nu aveam prieteni,sotzul lucra zi-lumina,eu nu aveam permis de conducere shi toata ziua stateam cu okii zgiitzi la video,ca nici programele tv nu le intzelegeam,singura.De mers acasa cind imi abatea,nici nu se punea problema:biletul de avion este foarte scump shi fac pe drum 17-18 ore.Au trecut de atunci 4 ani shi abia acum pot spune ca m-am acomodat!Nu mai locuiesc socrii cu noi,mi-am luat permisul de conducere de 3 ani shi am mashina cu care ma pot deplasa unde shi cind vreau,nu am prieteni nici acum dar am calculatorul cu ajutorul caruia mi-am facut o multzime de prieteni virtuali shi ce este cel mai important:am un copil shi un sotz minunat shi kiar daca in sufletul meu ACASA este shi va fi mereu numai in Romania,aici este totushi casa mea.
Nu este ushor sa te acomodezi intr-o tzara cu traditzii,obiceiuri shi cultura complet diferite de cele din Romania dar merita sa incerci shi daca te straduieshti indeajuns,vei reushi.BAFTA shi numai reushite itzi doresc,



Eddy & Antonia Naomi

Cricor spune:

Buna,
Eu o sa cam fac nota discordanta cu fetele care au raspuns inainte, dar e bine sa ai mai multe pareri.
Eu fac parte dintre cei care vor sa se intoarca in Romania. Cum am mai zis intr-un mesaj, emirarea nu-i pentru toata lumea. Din pacate n-ai cum sa-ti dai seama pana nu pleci in alta tara.
N-as putea spune daca m-am adaptat aici, pot spune ca m-am obisnuit. Mi s-a estompat dorul ala cumplit de familie si prieteni, locurile imi par mai familiare, am o viata normala fara lipsuri materiale.
Ma uit la copilul meu si ma bucur ca putem ajunge in parc in 5 minute, ca pot sa-i cumpar orice oricand, ca in magazinele de jucarii se poate juca cu orice jucarie, dar in sinea mea mie frica ca o sa creasca un canadian complet diferit de mine, care o sa aiba alte valori decat mine, care o sa aprecieze altceva decat mine. Cel mai mult imi e frica ca poate ar creste un om mai complet fiind inconjurat de dragostea multor oameni (bunici, matusi, unchi), nu numai de dragostea noastra.
Am citit undeva ca cele mai mari socuri pe care le poate avea un om sunt in ordine: pierderea unui copil, emigrarea intr-o alta tara.

Succes unde veti merge!

aba spune:

Dragii mei,

Eu cred in Dumnezeu si ca EL ne indruma pasii atit fizic cit si spiritual.
Cind l-am cunoscut pe sotul meu (eram studenti), el mi-a zis ca nu va ramine in Romania dupa terminarea studiilor. Am fost intr-o "vizita" de ~2 luni in Israel. Am locuit la parinti si ei originari din Romania. Bineinteles ca intr-un timp asa de scurt nu am putut cuprinde toate aspectele vietii. M-a interesat omul linga care voi trai, familia si prietenii, mediul.
Rezultatul: ne-am intors din vacanta si ne-am casatorit.
Dupa terminarea studiilor am emigrat. Nu imi pare rau! M-am acomodat destul de repede. Nu as vrea sa ma intorc in Romania! Nu spun "niciodata" pt. ca sint mindra de originea mea romaneasca, dar cred ca am prins deja radacini aici.
Concluzia mea ca si a altora e ca cel mai important e dragostea si caldura sufleteasca pe care ti-o ofera omul de linga tine, copii, familia ta!
Si in ultimul rind i-as sfatui pe cei ce vor sa emigreze: mergeti si stati un timp acolo; nu va grabiti; incercati sa intelegeti mentalitatea si obiceiurile oamenilor; asigurati-va ca aveti alaturi oameni de incredere si de ajutor.

Va urez curaj si succes,
Camelia.

lulu75 spune:

Eu inteleg ca e minunat in tarile in care sunteti voi. Problema este ca in Romania eu si sotul meu avem casa, masina, bani, sotul meu are un salariu pe care multi oameni si l-ar dori. Sunt 2 lucruri care il fac sa isi doreasca sa stea in alta tara: mama lui care locuieste acolo de cativa ani si civilizatia. In rest aici nu ne lipseste nimic.

Lulu

coral spune:

quote:

---

Originally posted by lulu75

Eu inteleg ca e minunat in tarile in care sunteti voi. Problema este ca in Romania eu si sotul meu avem casa, masina, bani, sotul meu are un salariu pe care multi oameni si l-ar dori. Sunt 2 lucruri care il fac sa isi doreasca sa stea in alta tara: mama lui care locuieste acolo de cativa ani si civilizatia. In rest aici nu ne lipseste nimic.

Lulu

---

Modul in care fiecare percepe locul unde traieste este ceva subiectiv, daca voi sunteti fericiti in tara, e bine sa ramineti acolo.
Micile lucruri care ma fac pe mine fericita nu au aceeasi valoare pentru nimeni.
Nu are rost sa renuntati la ceva ce apreciati si un loc unde va simtiti impliniti si sa migrati intr-o tara unde din start aveti indoiala ca va place.



There is a difference between knowing the path and walking the path.

lulu75 spune:

Sotul meu este deja plecat de aprox. 2 luni. Eu astept viza, asa ca nu mai pot da inapoi. De aceea am vrut sa imi impartasiti din experienta voastra. Sincera sa fiu parca am mai prins putin curaj. Sper ca si in momentul in care ajung acolo si imi va fi greu, sa pot vorbi cu voi.

Lulu

foxy spune:

Draga lulu75 aici vom fi pt. tine.
Nu doar o situatie materiala mai bune ne face sa emigram(sau sa locuim intr-o alta tara). Dar faptul ca traim CIVILIZAT ,ca avem o viata decenta.

vladosmina spune:

Initial a fost usor ( nu aveam copil, viata parea mai usoara ca in Ro, nu ma gandeam la ratele de plata la apartament, la gasirea unui serviciu bine platit etc, etc).
Dupa 3 ani jumate totul s-a schimbat: e greu sa cresti un copil intr-o tara atat de departe de modul latin de viata ( o tara nordica), e greu sa gasesti servici intr-o tara care nu are politica de emigrare-iti imaginezi ca nu priveste bine strainii, e greu sa-ti faci prieteni adevarati.
Depinde cum privesti lucrurile si ce decizi ca e important. Eu intotdeauna am considerat ca daca apuc sa fac ceva trebuie sa duc pana la capat. Daca am ajuns aici numai Dumnezeu ma mai opreste sa am o viata cum mi-am dorit!
Viata in afara tarii in care te-ai nascut implica multe sacrificii si nu da garantia unei reusite, dar nici tara in care te nasti nu iti da acesta garantie. Poti fii "neintegrat" in propria ta tara.

Cel mai bun sfat e sa incerci. Cine nu risca, nu castiga!

pengunica spune:

Te poti adapta intr-o alta tara foarte usor.Mai ales daca iti place acea tara dinainte iar daca cunosti limba sau o inveti repede trebuie sa-ti fie foarte usor.
Eu m-am adaptat repede in japonia ,iar cand imi este dor de tara este suficient sa merg in vacanta si sa vad mitocaniile unor oameni sau cativa cersetori si imi trece foarte repede;apoi deabia astept cu nerabdare intoarcerea pe meleagurile tarii soarelui rasare!

lulu75 spune:

De plecat acolo, oricum voi pleca, dar sunt convinsa ca o sa fie greu. Eu sunt o fire sociabila iar acolo, sotul meu spune ca sunt foarte multi batrani si nu prea ai cum sa iti faci prieteni. Acum, ce-o vrea Dumnezeu!

Luminita