Cum v-ati adaptat in alta tara?
Raspunsuri - Pagina 2
petra spune:
LA 2 saptamani dupa ce am sosit in America, am primit vizita unor prieteni , care au mai venit cu niste prieteni de ai lor, tot romani, asa ca sa ne cunoastem. Unul dintre cei pe care tocmai ii cunoscusem, dupa urarile de bine, si toate celelate , ne-a zis(mie si sotului meu) asa ca o urare finala si atotcuprinzatoare: Acomodare rapida si usoara aici!!!! Cu traista plina de vise si sperante. m-am gandit: ei, na , uite si la asta ce-mi ureaza!!..... Dar dupa putin timp i-am dat mare dreptate , ca totusi acea urare a fost de bine!
In fine, acomodarea depinde mult de firea fiecaruia, de cum reuseste sa se ancoreze in noul loc . Poate ca de regula, primul an este mai greu, dar vrand -nevrand acomodarea in alt loc, nu inseamna alceva decat dezradacinarea mai profunda din locurile natale!
osolita spune:
Eu zic ca depinde si de cat de mult vrei tu sa te adaptezi, de oamenii cu care vei veni in contact, de cat de usor iti va fi sa inveti limba, cat de repede iti vei gasi un serviciu, etc
Master Draciel spune:
Foarte bine;depinde de motivatia fiecaruia.Eu am venit aici pentru copilul meu, cu convingerea ca aici ii va fi mai bine,ca daca are cu adevarat o sansa,este mai sigur aici decit acasa.Iar pentru el,pot sa ma instalez si in Alaska,numai sa-i fie bine (urasc frigul!!!!).
Exista o perioada de inceput (mai lunga sau mai scurta,depinde de fiecare),mai grea,plina de indoieli,perioada in care trebuie sa ne recladim,sa ne gasim alte repere dar odata depasita,totul merge bine.Cunosc oameni care la 70 de ani si-au "luat lumea in cap" si s-au stabilit in strainatate,obtinind nationalitatea si asteptind sfirsitul vietii departe de "casa".
Acomodarea se face mai devreme sau mai tirziu;important este ca atunci cind pleci sa iti aranjezi in asa fel,incit ea sa se faca mai usor.Bafta!
danab spune:
M-am simtit aici ca si acasa din prima zi! Poate suna cam ciudat pentru unii dar sotul meu a venit in Olanda cu doua luni mai devreme, practic totul era deja aranjat cand am ajuns eu aici. Faptul ca sotul meu a venit aici de la inceput cu servici, dupa cateva saptamani am adus si o parte din mobila din tara si alte lucruri-firma a platit transportul-dupa o luna am plecat din nou in Ro la o nunta, pot spune cu certitudine ca perioada de tranzitie nici nu a existat pentru mine. Stau intr-o zona foarte buna, aproape de centru, ma simt in siguranta, am lipici la oameni, imi fac repede prieteni, nu-mi ajunge timpul sa ma intalnesc cu toti.
Sunt o persoana care se adapteaza foarte usor, daca ar fi sa plec maine in Franta, Germania asta e, imi fac bagajul si am plecat.Recunosc insa ca nelovindu-ma de greutatile emigrarii imi pare totul atat de frumos. Poate daca ar fi fost altfel,....sper insa sa ma pot descurca in orice situatie.
Daca ar trebui sa ma intorc in Ro-fortata de imprejurari-as face-o, as considera exilul o experienta placuta din care am invatat multe. As ramane cu amintirile- care pana acum au fost placute -si as lua-o de la capat cu acelasi optimism.
Dana
MirelaV spune:
ce frumos..eu mereu ma intreb daca am sa ma pot rupe de aici..k sa pot trai in alta parte..si zic ca "poate"..apoi privesc in jurul meu..si ma intreb.."dar oare am sa pot trai fara asta? lucrul asta nu imi va lipsi? etc"
la voi simteati si voi?
ufff
MirelaV
babirusa spune:
Si eu m-am adaptat usor, chiar daca dupa un an jumate a trebuit sa ne mutam iar. Nu spun ca nu a fost greu, dar am trecut peste toate. Imi pare rau dupa parintii si prietenii ramasi in urma 
dar nu m-as mai intoarce in tara decat in vizita, a devenit mult prea mare diferenta de civilizatie. Numai bine! 
lulu75 spune:
Fetelor, va multumesc pentru faptul ca imi impartasiti din experienta voastra. Nu v-am spus ca niciodata nu mi-am dorit sa plec in alta tara, insa sotul meu si-a dorit foarte mult acest lucru si il voi urma. Sper sa trec cu bine peste acest hop si sa ma adaptez. Va pup!
Lulu
lulu75 spune:
Va e dor de Romania? Cum va simtiti cand veniti in tara?
Lulu
AlexandruL spune:
Lulu mai întâi îtzi răspund si eu la întrebarea cu acomodarea .
Pentru mine acomodarea a fos treptat multe luni umblam cu gura căscată de ce nivel de trai au unii si mereu făceam comparatzia ăstea nici nu au uzatzi papruci pe când în România ... clădiri noi sau vechi , autostrăzi , sosele , drumuri si comert , te crucesthi , mereu mă întrebam de ce în România nu poate fi asa sau cel putzin apropiat de ce văd eu !
Te acomodezi Lulu , dacă vrei să trăiesti ordonat si decent ,civilizat !
Referitor la dorul de tzară mie îmi era un dor de ceva ce aici nu ai să găsesthi , fiindcă nu ai copilărit aici si nu este ca acolo nimic din ceea ce sthi tu că e în România !
Îmi era un dor de nutzi spun , am plecat în România după 3 luni prima dată , a fost cum a fost nutzic că ai să vezi si tu când revii în România după minimum 3 luni !
A doa oară îmi era ciudă de ce românii nu au cât de cât !
A treia oară te apucă mila !
A patra oară nu mai vrei să auzi de România
Atunci vei simtzi si vei vedea invidia tuturor
Asa a fost la mine , mai merg în România să îi arăt lui Andreas fiul meu , în România cân o să aibe 5 ani .
Concluzia io cred că este :
- depinde de fiecare dintre noi ce caractere avem si ce vrem defapt
AlexandruL
coral spune:
De cind am coborit aici mi-a placut, a fost dragoste la prima vedere, am depasit 1 1/2 an si inca ma simt ca la inceput.
Mi-a placut ordinea si curatenia de aici, imi plac tare multe si sunt si lucruri care nu imi plac.
Poate si structura noastra ne-a ajutat, avem o singura viata si nu merita sa o chinui in regrete. Daca nu mi-ar fi placut n-as fi stat prea mult ma duceam inapoi.
Asa cum spunea si Alexandru m-am mirat de ce au aici, dar m-am mirat ca o tara asa mare e atit de noua: in Europa sa zicem te duci sa vizitezi un muzeu, aici te duci la Niagara sau la CN. In Europa gasesti tablouri pictate aici sunt niste postere inramate, e o lume in care istoria se face cu pasi mici si catinel.
Vreo 2 luni am fost buimaca rau, imi amintesc ca in prima zi ne-am luat ca punct de reper un Tim Hortons inainte de a urca in autobuz. Fetele din Canada stiu ... e un fel de cafenea in care mai mult mergi sa cumperi cafea si ceva de mincat in fuga, fara aerul boem al cuvintului si fara a savura momentul. Sunt vreo 16.000.
Vreo 6 luni am umblat dupa un servici si am reusit sa gasesc ceva ce imi place cu adevarat.
Mi-a fost cumplit de dor de mama si nu am sperat sa o mai vad si sa o mai ating vreodata, am lasat-o in miez de iarna tare bolnava. Am norocul ca traieste si a venit aici si a fost fericita si la vara o sa mergem in tara.
Mi-e dor de amintiri, uneori ma visez pe strazile unde am copilarit si mi-e dor sa ajung in locurile noastre de suflet. O sa mergem anul urmator si poate ne ajuta Dumenezeu sa aratam copilului nostru de unde venim si ce frumos e acolo, cultura noastra si ce oameni minunati sunt acolo, lumea de aici, frumoasa si noua o sa il invatam sa o iubeasca.
Eu cred ca atita timp cit iti place sa ridici privirea dimineata si sa te bucuri de rasaritul soarelui si cind un curcubeu iti inveseleste ziua, poti sa te bucuri de viata oriunde. O carte buna si o atmosfera frumoasa fac sa treaca mai frumos ziua si te ajuta sa treci peste momente grele, pina la urma viata iti da si cite un sut, nu poate fi numai miere. Mi-au placut librariile de aici, sunt imense si linistite si nu te inghesuie la spate o vinzatoare cu o figura acra sa cumperi ceva.
M-am intins cit o zi de post, nu sterg nimic.
Imi, ne place aici si va doresc tuturor sa gasiti un loc unde sa fiti fericiti.
There is a difference between knowing the path and walking the path.