Cum v-ati adaptat in alta tara?
Raspunsuri - Pagina 4
raducu spune:
In primele luni mi-a fost greu si eram iritata din cauza actelor care intarziau sa apara. Nu ma puteam duce nicaieri ca imi cereau ID card. Nici la doctor pentru ca trebuia sa am asigurare.
Dupa ce in august am fost in RO cand am venit din nou aici lucrurile au inceput sa se mai miste. Acum facand paralela cu RO parca sunt cateva diferente pentru care prefer sa stau aici.
Nu te speria daca vei pleca vei invata sa te adaptezi! Omul se adapteaza oricarei situatii! Totul e sa ai rabdare.
Bafta!
Mamica lui Raducu
Sarag spune:
Eu m-am adaptat greu aici.
La inceput mi-a fost foarte greu, chiar iti spun ca-n primul an in fiecare luna ziceam ca plec, gata, nu mai stau. Eu lasasem in urma prietenii, familia, un mod de viata placut, comod, cald, primitor...
Incet,incet m-am adaptat. Mi-am schimbat obiceiurile, chiar si felul de a minca si imbraca. Mai ales modul si felul de a gati. Nici noi nu mai sintem cum eram acum citiva ani...Apoi a venit copilul, si stim cu toti ca nu e deloc usor ca cresti un copil singuri. Dar am facut-o si pe asta.
La mine timpul a rezolvat problema acomodarii. Iar mie mi-au trebuit niste ani buni pina m-am simtit aici ca acasa. Si acum consider asta casa mea. Aici e familia mea acuma. In Ro ma duc in vizita.
Cred ca depinde de felul fiecaruia, de ce lasa si de ce gaseste unde se duce. Si cred ca unde gasim dragoste, acolo e casa noastra.
SaraG
amorena spune:
Draga Sara, unde locuiesti in Italia?????Cum se numeste orasul??????Este un oras mare, sau un orasel mai mic???In ce parte a Italiei????Iti pun atatea intrebari pentru ca pe viitor voi veni si eu in Italia,si cine stie,poate......ne intalnim.Eu voi locui in apropiere de Milano.
Amorena
lulu75 spune:
In seara asta am vorbit cu sotul meu si mi-a spus ca pana nu primeste el prelungirea permisului de sedere, nici eu nu voi primi viza. Imi este tare dor de el iar luni implinim 6 ani de cand ne cunoastem si suntel la 2 000 km distanta. OFFFFFFFFF
Luminita
amal spune:
eu sint de juma de an in USA si, sincera sa fiu as pleca acasa "la mine" (in Romania) la orice ora din zi si din noapte.
nimic nu se compara cu tara ta, cu traditiile si obiceiurile tale, cu prietenii si familia ta.
in alta tara, te vei simti toata viata un dezradacinat si fara nici o istorie!!!
NASPA!!!
viorela hoff spune:
Azi am avut iar o zi "neagra", imi venea sa-mi fac bagajele si sa plec, mi-am pus o caseta cu Hrusca, m-am uitat pe poze si dupa aia am inceput sa visez cu ochii deschisi. Apoi am tras un tur de curatenie de parca maine ar veni Craciunul!
Ce sa-i faci, acum e seara si mi-a mai trecut, peste vreo 2 zile poate m-apuca iar. Si nu pot sa spun la nimeni ca toti incep sa se ingrijoreze si dau navala peste mine!
Of, e greu, dar timpul trece si le vindeca pe toate!
Pusilici la toate "suferindele"!
Vio
Rayuela spune:
Draga Lulu,eu fac parte din cei care se intreaba in fiecare zi :"Ce mama naibii caut eu aici?"Desi sint plecata de 7 ani din tara,dorul a ramas la fel de puternic,daca nu mai rau chiar.De adaptat,nu cred ca e vreo problema,depinde in ce tara vrei sa te muti.Primul pas,cel mai important,este sa inveti REPEDE limba,altfel esti complet paralizata.Imagineaza-ti ca in cazul meu a fost vorba de limba..suedeza
.In fine,se invata,pina la urma,orice limba.De asemenea,te sfatuiesc sa te interesezi mult inainte despre oamenii din tara respectiva,ce fel de mentalitate au,traditii,obiceiuri,care sint codurile,pentru ca poti sa ai mari surprize,sa fie complet pe dos,fata de cum este acasa.In Suedia ,de exemplu,daca nu spui la trei cuvinte un "multumesc",esti considerat nepoliticos
heheh..Adaptarea e dureroasa,dar nu imposibila.Intrebarea este:ok..dupa ce te-ai adaptat..esti fericit?Daca aiici reusesti,esti mare.Eu ma chinuiesc in continuare cu suedezii
te pup si succes..si nu uita ca exista intotdeauna alternativa sa pleci acasa.Asta o zic eu..marea viteaza
Rayuela cu bebe