Dorinta

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

Andra M spune:

Fetelor,

Nu doresc sa intru in polemica cu nimeni, eu am prezentat doar cazurile pe care le cunosc personal, incercand sa motivez de ce exista reticente. Mai departe fiecare gandeste si face cum vrea.

Va rog nu aruncati cu pietre pentru ca mi-am spus si eu parerea.

Va pup,

Andra

danielac spune:

quote:
Originally posted by liliana csaki

Cu riscul ca voi deranja probabil, intreb si eu, care-i diferenta intre o mama naturala si una care adopta un copil, in afara faptului ca cea de-a doua n-a trecut prin experienta nasterii?

Si nici macar atat!!! Adica poti sa si nasti si sa fii apoi mama adoptiva!!! Cel mai fericit caz ar fi sa nasti, sa ai copilul si sa si adopti!!!
Din pacate nu mereu se intampla asa!!!
Deci o mama adoptiva poate sa fie de 10000 de ori mai "mama" decat una naturala!!!!!!!!!!!!!

Dana si Diana-Maria

http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac

danielac spune:

Andra, chiar nu era cazul sa dai aceste exemple!! Nu te supara, nu ai nici o vina pentru cele povestite, dar, nu uita de la ce a plecat acest subiect...
Eu cred ca in primul caz povestit de tine, vina apartine in totalitate parintilor, dupa ce l-ai abandonat atata vreme nu trebuie sa ai pretentii de copil perfect...
In al doilea caz, nu cred ca e vina cuiva, in legatura cu adoptia, cazuri ca acesta de copil care isi bate parintii auzi frecvent la stirile de la 17.00 si nu sunt copii adoptati... asa ca...

Fiecare om care se horataste sa adopte are un motiv intemeiat si nu cred ca o face de dragul adoptiei...

Fiecare om care face o adoptie isi i-a toate masurile care sunt posibile:ii face analize copilului si incearca sa afle totul despre familia naturala daca este posibil, si mai ales incearca sa adopte un copil cat mai mic, pentru a fi mai putin de recuperat in privinta sentimentelor si a psihicului...
Eu asa cred...

Cand am horata sa adopt, fetita care mi-a adus din nou zambetul pe buze, cumnata mea care e medic si care nu are copii a incercat sa ne faca sa mai stam, sa avem copilul nostru, sa facem analize genetice... dar nu am ascultat pe nimeni si acum toti din familie , toti prietenii si chiar oamenii straini care o vad, sunt fascinati de ea!!!

Dana si Diana-Maria
http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac

anis spune:

Draga Lili..

AM urmarit povestea ta, si am suferit alaturi de tine cand am citit ce ti s-a intamplat...tu trebuia sa fii la mamici din ianuarie - februarie..

Chiar nu mai sunt sanse sa incerci si sa si oti pastra copilul?
Mama mea a patit la fel, a pierdut 6 sarcini inainte de a ne avea pe noi, toti baieti.Tot in luni mari intre 4 luni si 6 luni. Dupa care a avut 2 sarcini, tot cu greutati , dar a reusit , rezultatul eu si sora mea....

Eu zic sa nu renunti inca sa ai propriul copil!

Eu zic ca pana la urma Dumnezeu isi va intoarce si fata spre tie!Capul sus!

AniS

furni spune:

Parerea mea este ca s-au amestecat problemele. Daca simti ca un copil este ceea ce va doriti este un lucru extraordinar, nu numai pentru copil ci si pentru voi sa infiezi 1 sau 2 sau ... O alta problema ar fi: PE CINE INFIEZI! Si ar fi bine sa recunoastem ca printre copiii aflati in orfelinate unii au probleme grave. Cum spunea Oz, in alte tari copiii cu probleme sunt supravegheati in institutii speciale unde li se poate asigura un mod de viata conform problemelor pe care le au. In cunostinta de cauza pot sa spun ca aceasta triere a copiilor dati spre infiere se practica numai pentru adoptiile internationale. In rest..., eu te sfatuiesc sa afli TOATE DATELE POSIBILE vis a vis de istoricul copilului (varsta parintilor, boli incurabile sau nu chiar si a bunicilor, motivele pt. care copilul a fost abandonat). Daca poti, verifica realitatea datelor inscrise in fisa acestuia si convinge-te ca totul este OK. Sunt multi copii frumosi si sanatosi in orfelinate. Cel mai bine ar fi ca, copilasul sa fie cat mai mic (sa fi stat cat mai putin in orfelinat) sau poate il iei direct de la un asistent maternal. Sa te ajute Dumnezeu sa gasesti acel copil ce-ti este destinat si sa va bucurati de el.

tinatache spune:

Caracterul fiecaruia dintre noi e "alcatuit" 50% din gene si 50% din educatie. In timp, ce e mostenit se poate educa, insa nu poti avea pretentii de perfectiune de la o persoana maltratata, uitata in orfelinat si legata de pat (!!!) timp de 8 ani de zile! Ce vor parintii acuma? Sa le sara de gat si sa le spuna: ce mult ma bucur ca m-ati lasat acolo, am avut o viata perfecta si acuma ma intorc cu inima deschisa la voi? Nu suntem in filme, oameni buni!!
Iar cazul cu mama batuta... cum a spus si danielac, uitati-va la stiri si vedeti cate cazuri din astea sunt, cu copiii proprii. Tine doar de educatie, parintii au esuat in "meseria" lor si acuma isi trag ponoasele.
Lili, daca ai timp cauta aici pe forum, sunt multe subiecte despre adoptie si mie nu mi s-a parut ca parintii adoptivi evita sa discute despre asta, ba din contra. La urma urmei, ce au de ascuns??? Au luat un sufletel oropsit pe langa ei si le-au oferit ceva mult mai de pret decat orice alt cadou: viata! Ce importanta mai are daca sunt sau nu parintii naturali? Copilul ala va creste in casa lor, primul dinte, primul pas, primul zambet va fi oferit celor de langa el... si nimic nu poate fi mai minunat decat "maruntele" evenimente din viata noastra. Intrebati-va parintii!

In concluzie: cazuri nefericite sunt, si cu parinti naturali si cu adoptivi, dar cum nimeni nu se opreste sa faca copii din cauza asta, de ce ne-am opri sa adoptam copii din aceeasi cauza?

Iti urez mult succes, lili, sa ne mai povestesti cum merg demersurile!

Cristina, mamica cu burtoaie

Laura T spune:

Lili, m-a intristat foarte tare ca ti s-a intamplat din nou sa pierzi sarcina, si eu sunt de parere ca te-ai gandit foarte bine sa infiezi un copilas, cred ca ti-ar insenina mult viata. Si poate, cu timpul, vei reusi sa si faci un bebe. Eu iti doresc multa bafta, sa reusesti in ce ti-ai propus, ca o meriti din plin!
Astept vesti bune, sa ne tii la curent,

Laura si bebitele: Bianca (4 1/2 ani) si Ramona (1 an + 5 luni)

adrianangi spune:

Inainte de a renunta de tot la visul ca vei avea un copil in pintece, incearca si metodele "extreme": FIV sau mama purtatoare! Maine seara, la Observator-Antena1, va un reportaj despre aceasta ultima varianta. Eu, una, inainte de a renunta la visul de a avea un copil al meu, as face totul pentru a-l implini.
Daca totusi nu vrei sa mai incerci, iata adresa Comitetului Roman pentru Adoptii:
Comitetul Roman de Adoptii (CRA) este persoana juridica romana cu sediu central in:
Bucuresti
Piata Victoriei nr.1
Sector 1
Tel-Fax: 312.73.63
E-mail: cra@dial.kappa.ro.

http://www.romanianadoptionadoptii.ro/romana/frameset.html
Te mai sfatuiesc sa mergi si la Centrul de Plasament Sf. Ecaterina - linga Arcul de Triumf, unde e o directoare tare de treaba, care te poate ajuta cu sfaturi si chiar propuneri pentru infierea unui bebe.

Oricare ar fi alegerea ta, Dumnezeu sa te ajute sa ai un copil sanatos, care sa-ti bucure viata!

coral spune:

Tare imi pare rau pentru ce ti s-a intimplat, va citeam la mamici de ian-feb, eu eram la sfirsit de februarie.
Nu renunta sa incerci sa aveti copil, poti sa adopti, eu am pierdut pina acum 2 baietei si inca mai sper.
Daca sotul ar fi fost de acord adoptam de mult.
Avem prieteni care au adoptat o fetita la 1 luna, gindacica are 6 ani si e o dulcea, culmea seamana la ticuri si fizionomie cu taticul!
Am cunoscut aici o familie au adoptat din Romania o fetita si apoi la 3 ani au avut un baietel. Copii sunt iubiti cu aceeasi intensitate, iar cei doi sunt parinti pina la moarte. Fetita are un tic, cind este singura se ia in brate si se leagana, a fost adoptata la 3 ani si pina atunci nu a avut parte de dragpste parinteasca.
Iti doresc, va doresc tot binele din lume si mult noroc, o sa fiti niste parinti minunati.

There is a difference between knowing the path and walking the path.