Dorinta
Raspunsuri - Pagina 2
cl spune:
Lili, scuza-ma ca ma bag si eu. Cred ca daca asta simti, trebuie s-o faci! Adopta un copil si gata! Sunt sigura ca o sa-l faceti fericit, iar voi veti fi fericiti cu el. Si cunosc cazuri, cand, dupa adoptie, s-a produs si un miracol: ea a ramas gravida. Si uite asa Domnul le-a dat doi copii! Lili, faceti cum simtiti voi ca este bine. Numai fericire va doresc!
,
Claudia
lilib72 spune:
Draga mea tiza,
Imi pare rau ca nu pot sa te ajut cu nici o informatie, dar sunt alaturi de tine, si eu stiu ce inseamna sa astepti un copil, si eu stiu ce inseamna sa pierzi un copil, inteleg cum te simti, insa nu-ti pierde speranta, bb-ita mea a aparut dupa zece ani. Si noi ne gandisem serios sa adoptam un bebic, si ne gandim si acum sa-i aducem dariei un fratior, pt. mine este un lucru extraordinar sa infiezi un copil, sa-l cresti si sa ai grija de el, cred ca este o satisfactie mare sa stii ca nu va ajunge un copil pierdut in lumea asta, eu una as adopta cu mare dragoste un puiut.
Sa auzim de bine.
Anina_n spune:
quote:
Originally posted by cl
Lili, scuza-ma ca ma bag si eu. Cred ca daca asta simti, trebuie s-o faci! Adopta un copil si gata! Sunt sigura ca o sa-l faceti fericit, iar voi veti fi fericiti cu el. Si cunosc cazuri, cand, dupa adoptie, s-a produs si un miracol: ea a ramas gravida. Si uite asa Domnul le-a dat doi copii! Lili, faceti cum simtiti voi ca este bine. Numai fericire va doresc!
Claudia
Subscriu !!!
Succes !!!Nina &
Nina-Cristina (1 an si 10 luni)http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina
Daria spune:
Lili, s-a mai discutat subiectul adoptii pe forum, nu de foarte multe ori pentru ca lumea ezita sa vorbeasca despre acest subiect - chiar si cei care au facut lucru acesta, si nu inteleg de ce. Din pacate functia de cautare nu functioneaza. Noi vom fi parinti in curind (max 2 saptamani)adoptand o fetita si suntem foarte fericiti ca putem sa facem lucrul acesta. Toata lumea ne spune ca se vede fericirea pe fetele noastre. Nu a fost usor deloc cu birocratia din Romania dar am fost perseverenti si am reusit. Eu va doresc sa alegeti ce este mai bine pentru voi si este foarte important ca hotararirea odata luata sa va propuneti sa va atingeti acesta tinta, oricat de greu ar fi.
cici spune:
Doamne ,Adela P,v-am spus ca legaturile le fac mai tirziu
Aseara dupa ce am trimis mesajul acesta mi-am amintit ca dorinta
amicei care ne-a dus acolo era sa plece din tara in Italia .
Ea este acum acolo.
Am mai mers cu o prietena care astepta cam de mult o consoarta ,desi nu-i lipsea nimic altceva.Si tipa se marita !!
Nu se poate sa fie simple coincidente toate astea1
E mai mult un schit de calugari decit o manastiresi se afla la 2 ore de mers cu masina din C-lung Moldovenesc jud. Suceava si dupa cum v-am spus nu exagerez daca spun ca excaladezi un deal vreo 2 ore apoi treci printr-o padure .
cici
Andra M spune:
Fete dragi,
Va rog sa nu mi-o luati in nume de rau ca eu sunt singura care raspund la acest mesaj cu alta parere.
Eu cunosc doar doua cazuri de copii infiati din leagan. Ambele cu foarte mari probleme.
Unul din cazuri e o angajata la noi, a carui baiat ( 27 ani ) impreuna cu prietena au luat din leagan, dupa 6 ani, copilul lor. Adica baiatul a facut un copil inaninte de a pleca in armata cu o fata. S-a intors si traieste tot cu aceeasi fata. Acum aproape 2 ani la indemnul bunicilor (care atunci au aflat isprava) copilasul a fost scos din casa de copii. Copilul are acum aproape 8 ani si nu vorbeste, e in tratament la psihiatru.. Medicul a spus ca starea lui se va imbunatati, dar niciodata nu va recupera... Cauzele? Nu se cunosc, dar sunt aproape sigur si de natura educationala. Copilul statea la leagan, singur, intr-o camera fara ferestre si mai mult legat de pat pentru ca era violent inclusiv cu el insusi. Acum nu mai e violent, e timid, foarte incapatanat si se pare ca intelege cate ceva dar nu poate sau nu vrea sa vorbeasca.
Alta poveste pe care o cunosc personal, este a unui copil, adult acum, handicapat mintal, diagnosticat. A fost scos foarte mic de la casa de copii de o familie in care sotul nu putea avea copii, crescut si apoi la varsta adolescentei au aparut problemele. Acum tatal adoptiv a murit iar el o bate pe mama ( pensionara de 75 ani) sa-i dea bani. Saraca, si-a vandut si casa si a cumparat baiatului o locuinta proprie, dar el tot vine si-i ia banii.
Poate din cauza unor astfel de cazuri, in Ro nu e agreata ideea adoptiei. Si eu personal as incerca tot pe lumea asta, as astepta sa evolueze medicina, as face tot ca sa am un copil macar al unuia din soti sau oricum din parinti cunoscuti.
Dumnezeu sa va calauzeasca!
Andra
oz spune:
quote:
Originally posted by Andra M
Unul din cazuri e o angajata la noi, a carui baiat ( 27 ani ) impreuna cu prietena au luat din leagan, dupa 6 ani, copilul lor. Adica baiatul a facut un copil inaninte de a pleca in armata cu o fata. S-a intors si traieste tot cu aceeasi fata. Acum aproape 2 ani la indemnul bunicilor (care atunci au aflat isprava) copilasul a fost scos din casa de copii. Copilul are acum aproape 8 ani si nu vorbeste, e in tratament la psihiatru.. Medicul a spus ca starea lui se va imbunatati, dar niciodata nu va recupera... Cauzele? Nu se cunosc, dar sunt aproape sigur si de natura educationala. Copilul statea la leagan, singur, intr-o camera fara ferestre si mai mult legat de pat pentru ca era violent inclusiv cu el insusi. Acum nu mai e violent, e timid, foarte incapatanat si se pare ca intelege cate ceva dar nu poate sau nu vrea sa vorbeasca.
nu stiu ce sa inteleg din mesajul asta...nu a fost o idee buna sa-si scoata copilul natural din orfelinat????? adica l-au aruncat acolo si dupa 6 ani indraznesc sa se planga de starea copilului???
quote:
Originally posted by Andra M
Alta poveste pe care o cunosc personal, este a unui copil, adult acum, handicapat mintal, diagnosticat. A fost scos foarte mic de la casa de copii de o familie in care sotul nu putea avea copii, crescut si apoi la varsta adolescentei au aparut problemele. Acum tatal adoptiv a murit iar el o bate pe mama ( pensionara de 75 ani) sa-i dea bani. Saraca, si-a vandut si casa si a cumparat baiatului o locuinta proprie, dar el tot vine si-i ia banii.
mi-e greu sa ma transpun in situatia din Ro, am facut atatea eforturi sa uit...aici toti indivizii cu probleme la etaj sunt supravegheati, trebuie sa se prezinte periodic la doctor, unora li se pun implanturi cu medicamente, altii vin zilnic si le inghit in fata asistentei. Nimeni nu zburda asa in libertate mai ales daca sunt periculosi.
liliana csaki spune:
Iarasi revin pentru ca nu-mi vine sa cred, Andra scuza-ma dar exemplele tale nu sunt nici pe departe concludente, cei doi si-au luat copilul inapoi, are probleme dar e copilul lor, in celalalt caz ce-nseamna handicapat mintal? cu probleme care-au aparut la adolescenta?, ma-ndoiesc de un asemenea diagnostic, poate ca are probleme de ordin medical dar comportamentul poate veni si din carente de educatie, asta nu poate fi luata in calcul? Dar de cazuri fericite n-ai auzit, de copii adoptati care au ajuns oameni tocmai datorita sansei pe care-au avut-o, sa traiasca intr-o familie normala.
Si mai am o intrebare, pentru tine si pentru toate cele ce sunt reticente, cumva cand in familie vine un copil natural, e al vostru, vine cu certificat de garantie unde scrie negru pe alb ca totul va fi in ordine peste doi, cinci, douazecisicinci de ani, ca va fi frumos si destept si plin de calitati? din cate stiu eu, nu.
cl spune:
Andra, scuza-ma ca intervin, dar ce te face sa crezi ca ai toate genele perfecte? Daca copilul tau, sange din sangele tau, carne din carnea ta, are probleme (Doamne fereste, nu doresc nimanui asta!)? Il abandonezi? NU! Lupti pentru el, ca sa-i faci viata mai buna! Am sa-ti dau un exemplu. La gradinita copilului meu este un copil adoptat. Parintii lui au mai avut un copil, o fetita, care a murit la 10 ani de leucemie. In noiembrie au aflat, iar in decembrie nu mai era. A fost foarte rapid. Au fost distrusi, de adoptie nici nu vroiau sa auda. Dupa un timp, s-au gandit ca vor un copil, varsta nu le mai permitea, dar vroiau un copil. Au adoptat unul, un baietel de 3 ani. Mergeau sa vada alt copil, dar el s-a agatat de poseta ei, exact la plecare si apoi a intrebat-o cand mai vine sa-l vada. Pana la urma pe el l-a luat. Asa a fost sa fie. La 3 ani copilul avea o groaza de probleme, datorita mediului in care a fost crescut. A stat un an acasa, apoi l-a dus la gradinita saptamanala, pentru ca n-a avut incotro, avea delegatii multe si dese, ca si sotul. Tot ce recuperase cu el s-a dus! Era batut(de copii si educatori), faceau cerc in jurul lui si-i strigau "adoptatule!", il bateau, il inchideau undeva, il lasau neschimbat, ud!!! A fost un cosmar! Parintii lui au luptat insa pentru el. L-au luat de acolo, au angajat o femeie. Anul trecut, la 6 ani copilul avea comportamentul unui copil de 3-4 ani. Asta vara l-au dus la psiholog. In toamna, nu-l mai recunosteam, era schimbat mult in bine! Desi are 7 ani, nu l-a dus la scoala, il da la anul, tocmai pentru a recupera tot ce a pierdut el in primii ani. Oamenii acestia au toata admiratia mea, pentru ceea ce fac: au salvat un copil! Ce parere ai de asta, Andra?
Claudia
Daria spune:
Am citit mesajul tau Andra si mi-a lasat un gust amar. Sunt aproape 11 luni de cand vizitez copii in centre de plasament sau fundatii. Intr-adevar au multe probleme medicale dar nu am vazut nicaieri copii inchisi intre patru pereti si tratati asa cum spui tu. Multe din problemele pe care le au apar din lipsa afectiunii si lipsa unei familii, din cauza personalului redus si necalificat care nu poate sa faca fata numarului mare de copii abandonati. De ce nu ai dat exemplele pe care le vezi la stiri in fiecare seara, copii naturali care isi ucid parintii si multe alte drame care se petrec in familii cu copii naturali. Eu nu spun ca bagajul genetic este de ignorat dar sunt foarte importante afectiunea si educatia pe care le primeste acest copil, pentru care esti totusi modelul lui.