Bani de buzunar pt. copii.. CIT?????

miau-miau spune:

Peste citiva ani cind o sa cheme o fata la un "date" la restaurant, daca e bine invatat copilul de mic, o sa-i zica ca nu ia desert ca si asa felul doi e destul de mare si nu are rost sa arunce cu banii. Si va fi foarte apreciat si simpatizat. Aaa... gresesc undeva?

muttix spune:

am tot citit si am recitit ceea ce ati scris legat de banii pentru juniorii nostri. parerea mea este ca fiecare dã sau nu dã bani copiilor in functie de cum a avut si el/ea parte de ei in copilarie.
intrebarea este, rici....ai uitat cum ai fost cand erai ca ai tai copii? daca vroiai sau nu bani de buzunar sau ce ti se raspundea cand aveai o dorinta ? cum era cand vroiai sa-ti cumperi ceva si trebuia sa tot ceri parintilor ? ce ti se raspundea ...." ai acasa destule" sau "pai ti-am cumparat ieri" sau " e plin frigiderul, nu le-ai terminat nici pe celelalte". fiecare isi doreste ceva, chiar daca poate are acasa in frigider sau in dulap.
poate acuma ai imbatranit si ai uitat cum erai cand erai tanar. sunt sigura ca la un moment dat acest lucru ti se va reprosa ....chiar daca spui ca vrei sa il inveti valoarea banului.
si eu am copii ....un baiat de 14 ani si o fetita de 7 ani. cel mare isi ia alocatia si se descurca. si crezi ca nu are nevoie de mai multi ? tu de cat aveai nevoie la 14 ani ? si fetitei ii dau dar fara sa-i zic nimic ii economiseste ...ca sa ii cheltuie odata cand merge la magazin sau cu bunici . si eu nu am invatat-o acest lucru. gandeste singura...adica, crezi ca nu-i bine sa lasi copilul sa aiba propria lui gandire? da, fiind parinte tu hotarasti, e normal...dar de ce esti asa de sigur ca acea hotarare e buna si pentru copilul tau ? copilul trebuie intrebat ce isi doreste ...si in functie de dorinta lui poti lua hotararea.
nu stiu de ce unii adulti uita vremurile cand erau si ei copii (indiferent de varsta).
copilaria este o perioada care zic eu influenteaza foarte mult persoana adulta. si ganditi-va ... ceea ce ati vazut acasa sau auzit fiind copii ...acelasi lucru il faceti si voi acuma fiind parinti. poate nu 100 % dar 75 % sigur.

muttix

Ortansa spune:

Draga Rici,

eu cred ca iti privezi copiii de micile bucurii ale copilariei..nu incurca timpul petrecut cu copiii tai,f. bine ca pui accentul pe aspectul acesta-cu nevoile varstei lor.Un gameboy este un gameboy,face parte din copilaria lor,sunt sigura ca in sufletul lui ravneste la asa ceva si cu siguranta,cand va creste mai mare isi va cumpara unul din banii stransi de el.Dar probabil ca va fi prea tarziu,nu va mai avea acelasi farmec sau poate,mai rau,va fi captivat de acest joc si-l va juca pe ascuns,ca deh,acuma e baiat/barbat mare...etc blabla...deci toate la timpul lor,zic eu.(Uite,chiar ma gandesc ce discuta copilul tau cu prietenii lui:ceilalti-mama ,sa vezi ca greu a fost pana am ajuns la nivelul cutare.Copilul tau:???)

Cand eram noi mici erau alte jocuri,nu existau computere si playstation sau mai stiu eu ce...si jucam jocurile respectiva,parintii nu ne interziceau acest lucru...Tie iti este teama mai mult ca vor petrece mai mult timp cu astfel de jocuri sau ceea ce te framanta de fapt este costul lor?Daca primul cz ti se potriveste,don't worry,la cat de ascultatori sunt copiii tai cred ca le poti impune regulile si timpul pe care le consideri potrivite pt. a se dedica acestor jocuri.Ma intreb daca tu nu ti-ai dorit in copilarie nici un joc sau jucarie,pe care sa nu le fi capatat?Cum te-ai simtit?
Eu auzisem o chestie,cum ca pasiunea majoritatii barbatilor pt. trenuletele acelea pe sine este o reminsicenta a neimplinirilor din copilarie.Si inclin sa cred ca este adevarat,stii de ce?Pt. ca mi se intampla chiar mie:cand eram mica imi placeau papusile acelea romanesti gen Barbie(nu mai stiu cum se numeau) de care,nu mai stiu din ce motive,nu am avut parte niciodata in copilarie.Si stii care a fost prima jucarie cumparata fetitei mele?O papusa Barbie,la varsta cand ea nici nu stia ce sunt acelea papusile.Parerea mea este ca nu e bine sa alimentam viitoare frustrari in copiii nostri...ca parinte e bine sa te impui atunci cand este necesar,nu sunt totusi de acord cu ideea ca ai nostri copii trebuie sa faca doar ce le impunem noi sa faca,...lasa-l si pe el sa-ti spuna ce-si doreste,ce crede etc.Copiii au si ei personalitatea lor,care poate fi diferita de a noastra,a parintilor.De ce nu-l lasi sa se manifeste,asa cum este el?Poate ca e satul pana peste cap de activitatile in familie pe care i le impui...poate vrea sa fie ca ceilalti copii.sunt sigura de fapt ca vrea asta...

"Pai daca vrea de exemplu un gameboy, si eu nu vreau sa i-l iau ii spun ca nu il primeste pt ca mi se pare prea scump, si in plus pt ca nu sint de acord ca el sa se joace cu gameboy... Unde e problema? "


Daca el vrea si tu nu vrei...f. repede ai gasit solutia,ii spui ca e prea scump.La un moment dat va afla ca de fapt il minti...si isi va pierde increderea in tine.Daca te va intreba de ce nu esti de acord ca el sa joace asa ceva...ce i-ai raspunde?Aici e problema.
"Are computer, si acolo are voie sa mearga cind noi ii permitem, si in plus ii pot pune jocuri si la fel le pot da jos cind vreau eu.

Eu sint cel ce se impune, nu copilul. Nu e firesc sa fie asa????"

Suna f. dictatorial...cand NOI ii permitem,cand vreau EU,EU sunt cel ce se impune...Eu cred ca-ti subestimezi f mult copiii:-(pacat.

"Ar fii mei simplu sa ii iau gtameboy si TV in camera ca am pace de ei.. stau acolo si se chioresc toata ziua..."


Am mai spus...nu e necesar sa le instalezi in camera lui,pune-le in camera de zi de ex.de unde ii poti supraveghea pe copii.Accesul la ele sa fie limitat-de la ora cutare,la ora cutare,in ziua(zilele) cutare a saptamanii si cu anumite conditii-daca ti-ai terminat temele,indatoririle din casa etc.Voila!

P.S....m-am intins cat o zi de post...si nu stiu daca am fost coerenta.







Ortansa-deX mamica

rici35 spune:

Hallo,


"eu cred ca iti privezi copiii de micile bucurii ale copilariei..nu incurca timpul petrecut cu copiii tai,f. bine ca pui accentul pe aspectul acesta-cu nevoile varstei lor.Un gameboy este un gameboy,face parte din copilaria lor,"


Deci crezi ca bucuriile unui copil constau din gameboy, playstation, si probabil yugy Yo sau cum le mai spune.
Al meu nu are astea, si vreau sa subliniez aici: "nu pentru ca mi se par prea scumpe ci pentru ca eu nu le consider folositoare in educatia copilului".

Al meu are insa in schimb trenuri de la firma BRIO, si astea in valoare de cel putin 1000 Euro, si LEGO. Cred ca cam jumatate de m³. Probabil ca stii cam cit costa asa ceva. In afara de asta are o sumedenie de carti, si alte jocuri. Nu are insa gameboy, si playstation.

Oare asa se numeste asta? "DICTATOR" faptul ca noi parintii inpunem modul in care educam copilul, si nu invers?

Cred ca modul meu de educatie nu este dictatorial, ci am o linie dupa care imi educ copilul. Si in linia aceasta nu se include gameboy si playstation la virsta de 8 ani. Aceasta este metoda mea, de a-mi educa copilul.


"sunt sigura ca in sufletul lui ravneste la asa ceva si cu siguranta,cand va creste mai mare isi va cumpara unul din banii stransi de el"

Si unde e problema in asta? Crezi ca cel mai mare farmec l-ar avea daca copilul are jocurile astea de cind poate da in tastatura???
Daca iti iei un pic timp ca sa studietzi studiile socioogilor si pedagogilor o sa iti dai seama ca copii in ziua de azi nu devin mai isteti din cauza TV-urilor si jocurilor de Gameboy, Playstation, si computer ci devin mai singuratici. Lumea lor nu mai este reala, ea este virtuala. Priveste in jur: Copii nu mai stiu sa sara intr-un picior, au coloana deformata, foarte multi mai cunosc un singur tzel. "Consumul". Si cine poarta vina? Parintii. Nu altcineva. Pt ca in ziua de azi a avea un playstation inseamna un simbol de status.

Oare trebuie eu sa ma aliniez la astea? Nu. Deocamdata este in mina noastra cum ne educam copii. Daca nu mai e in mina voastra e destul de trist. Atunci le-ati pierdut controlul.

Un copil are nevoie de o linie clara, are nevoie de exemple, si nu exemple virtuale din computere, ci de exemple din familie.


Uite,chiar ma gandesc ce discuta copilul tau cu prietenii lui:ceilalti-mama ,sa vezi ca greu a fost pana am ajuns la nivelul cutare.Copilul tau:???)


Oare ce discuta copilul meu cu prietenii lui??? Uite, daca imi pun aceasta intrebare pot sa iti dau raspunsul ce o fii discutat azi:
In mod sigur a povestit cum am fost saptamina trecuta in concediu in austria, cum s-a dat cu skiurile, cum tata s-a dat cu snowboard, cum mama s-a dat cu snowblades, si sora de 4 ani a invatat skiatul, iar el a exersat cu snowboaerdul, si ca la anul isi doreste snowboard, pe care il va si primi. Altii probabil vor povesti cum la playstation au reusit sa mai treaca peste un anumit level, doarece toata vacanta au stat in fata ecranului de computer."
Si oare trebuie sa imi fie acuma rusine pentru ca noi am fost la skiat, pe cind altii au petrecut vacanta la ecran??

Imi pare foarte rau, dar eu nu vad unde am gresit. Acesta este modul meu de a educa copilul. Si poate nu iti vine a crede, copii au fost foarte fericiti la skiat.


...Tie iti este teama mai mult ca vor petrece mai mult timp cu astfel de jocuri sau ceea ce te framanta de fapt este costul lor?Daca primul cz ti se potriveste,don't worry,la cat de ascultatori sunt copiii tai cred ca le poti impune regulile si timpul pe care le consideri potrivite pt. a se dedica acestor jocuri.


uite, timpul ce mi se pare mie potrivit pentru a juca playstation este zero. De aci rezulta ca nu am de ce sa cumpar asa ceva. Nu mi se pare potrivit ca un copil de 8, respectiv 4 ani sa se joace la playstation.


Ma intreb daca tu nu ti-ai dorit in copilarie nici un joc sau jucarie,pe care sa nu le fi capatat?Cum te-ai simtit?..


In mod sigur o sa isi aminteasca ca altii au avut gameboy la 8 ani si el nu. Si ce daca??? El a avut alte lucruri ce altii nu le-au avut. Sau crezi ca copii trebuie sa isi aminteasca neparat ca au avut de toate?


ca parinte e bine sa te impui atunci cand este necesar,nu sunt totusi de acord cu ideea ca ai nostri copii trebuie sa faca doar ce le impunem noi sa faca,...lasa-l si pe el sa-ti spuna ce-si doreste,ce crede etc.Copiii au si ei personalitatea lor,care poate fi diferita de a noastra,a parintilor.De ce nu-l lasi sa se manifeste,asa cum este el?Poate ca e satul pana peste cap de activitatile in familie pe care i le impui...poate vrea sa fie ca ceilalti copii.sunt sigura de fapt ca vrea asta...



La virsta de 8 ani cit are copilul meu, eu si sotia suntem cei care hotarim ce facem in vacanta si ce jocuri are voie sa aibe, si ce nu. Noi suntem cei ce educam, nu invers. In educatia unui copil nu cred ca isi are rostul spiritul de democratie. Ce ar fii sa supunem la vot in familie? Si copii sa aibe fiecare un vot, si noi la fel? Nu ti se pare caraghios???


>>>>>>>>>"Pai daca vrea de exemplu un gameboy, si eu nu vreau sa i-l iau ii spun ca nu il primeste pt ca mi se pare prea scump, si in plus pt ca nu sint de acord ca el sa se joace cu gameboy... Unde e problema? "<<<<<<<<<<<


Daca el vrea si tu nu vrei...f. repede ai gasit solutia,ii spui ca e prea scump.La un moment dat va afla ca de fapt il minti...si isi va pierde increderea in tine.Daca te va intreba de ce nu esti de acord ca el sa joace asa ceva...ce i-ai raspunde?Aici e problema.


Oare de ce sa nu am voie sa spun ca e prea scump?? Oare crezi ca sunt obligat sa ii cumar copiilor tot ce imi permite situatia financiara???
Oare nu am dreptul sa spun ca este prea scump? Sau cine va hotari ce e prea scump?? Eu sau copilul?
De ce crezi ca eu imi mint copilul spunind ca este prea scump??? Daca mie mi se pare prea scump, de ce nu am voie sa ii spun copilului. Sau cum hotaresti tu ce este prea scump? Oare numai aia e prea scump ce intrece bugetul ce il avem in acel moment pe cont???


<<<<<<<<<<<<<<
"Are computer, si acolo are voie sa mearga cind noi ii permitem, si in plus ii pot pune jocuri si la fel le pot da jos cind vreau eu.

Eu sint cel ce se impune, nu copilul. Nu e firesc sa fie asa????"
>>>>>>>>>>>>>>>>>


Suna f. dictatorial...cand NOI ii permitem,cand vreau EU,EU sunt cel ce se impune...Eu cred ca-ti subestimezi f mult copiii:-(pacat.

Chiar crezi ca ar trebui sa fie invers???

Cu drag

Rici

Ortansa spune:

Nu ai voie sa spui ca e prea scump pt. ca la un moment dat va sti ca
skiurile,snowboardul
si vacanta in Austria sunt mult mai scumpe decat un amarat de gameboy..
Spune-i mai bine motivul real pt. care nu i-l cumperi:anume ca nu
crezi ca este educativ si blablabla.Ai incredere in copil,incearca
pe cat posibil sa nu-l minti...asta era ideea mea.La 8 ani intelege mult
mai multe decat crezi tu.
Inteleg ca-ti iubesti copiii si ca vrei sa le oferi calitate,dar chestia
cu eu le ofer vacante in austria si nu le permit sa se joace cu gameboy,
mie mi se pare ca si cand copilul ti-ar cere sa manance o pizza,iar tu crezi ca
e mai nimerit sa-i cumperi caviar.Parerea mea este ca ar trebui sa tii cont si de
preferintele lui,nu doar de ale tale.Copilaria e una singura...


"Crezi ca cel mai mare farmec l-ar avea daca copilul are jocurile
astea de cind poate da in tastatura???
Daca iti iei un pic timp ca sa studietzi studiile socioogilor si
pedagogilor o sa iti dai seama ca copii in ziua de azi nu devin
mai isteti din cauza TV-urilor si jocurilor de Gameboy, Playstation,
si computer ci devin mai singuratici. Lumea lor nu mai este reala,
ea este virtuala. Priveste in jur: Copii nu mai stiu sa sara intr-un
picior, au coloana deformata, foarte multi mai cunosc un singur tzel.
"Consumul". Si cine poarta vina? Parintii. Nu altcineva. Pt ca in
ziua de azi a avea un playstation inseamna un simbol de status. "

Nu draga Rici,cred ca cel mai mare farmec ar fi sa-i cumperi
un astfel de joc atunci cand copilul isi doreste asta din tot sufletul
lui...Ceea ce spun sociologii si pedagogii se refera la abuzuri,
bineinteles,
iar abuzurile de orice fel sunt daunatoare ,perfect de acord cu asta...

In orice caz,daca tu crezi ca asa este cel mai bine pentru tine si copiii
tai ,nu pot decat sa-ti urez succes in educatia lor.

Ortansa-deX mamica

OtiliaLia spune:

Draga Rici,
Sincer nu mi-as fi dorit o mama cu o astfel de gandire. Am impresia ca din copii crescuti astfel, o sa ai surprize foarte neplacute mai tarziu. Subestimarea capacitatii lor de gandire si decizie poate duce in viitor, printre altele, la pierderea totala a personalitatii (de care se pare ca deja partial sufera).
Dar este treaba ta sunt copiii tai, faci ce vrei cu ei !
Tu esti convinsa ca e OK.
Mai gandeste-te, sunt totusi copiii tai nu dusmanii tai de moarte !

rici35 spune:

Hallo Lia

Totusi ma mira foarte mult atitudinea ta.
Cit ma si straduiesc, nu reusesc sa imi dau seama de ce copii mei ar avea deja de pe acuma o personalitate suferinda.

Toti oamenii ce ii cunosc ii admira, du din lipsa de personalitate, ci pentru personalitatea lor.

Dar daca chiar crezi ca din lipsa de Gameboy sau Playstation vor deveni psihopati, perversi, dereglati sexual, incapabili de a se bucura de o masa la restaurant, si cite si mai cite ai enumerat, o sa ma mai consult cu altii, care daca sunt de aceasi parere cu tine, o sa ma convinga sa le cumpar la copii gameboy.

Nu inteleg de ce crezi ca copii imi sunt dusmani de moarte....
Incetul nu mai reusesc sa sincronizez parerile tale.



Cu drag

Rici

quote:

---

Originally posted by OtiliaLia

Draga Rici,
Sincer nu mi-as fi dorit o mama cu o astfel de gandire. Am impresia ca din copii crescuti astfel, o sa ai surprize foarte neplacute mai tarziu. Subestimarea capacitatii lor de gandire si decizie poate duce in viitor, printre altele, la pierderea totala a personalitatii (de care se pare ca deja partial sufera).
Dar este treaba ta sunt copiii tai, faci ce vrei cu ei !
Tu esti convinsa ca e OK.
Mai gandeste-te, sunt totusi copiii tai nu dusmanii tai de moarte !

Lia-S

---

descintec spune:

Draga Lia, imi pare putin exagerat raspunsul tau. Si eu il urmaresc pe rici, uneori amuzata, uneori usor uimita. Pare putin ciudat (rici ), dar mie imi pare un tata extrem de preocupat de copiii lui. Eu cred ca de fapt e destul de aproape de ei si asculta ce au de spus, nu e un dictator care isi impinge copiii la sinucidere. Sa incercam nu sa auzim doar unele din replicile lui.

D.

OtiliaLia spune:

quote:

---

Originally posted by descintec

Draga Lia, imi pare putin exagerat raspunsul tau. Si eu il urmaresc pe rici, uneori amuzata, uneori usor uimita. Pare putin ciudat (rici ), dar mie imi pare un tata extrem de preocupat de copiii lui. Eu cred ca de fapt e destul de aproape de ei si asculta ce au de spus, nu e un dictator care isi impinge copiii la sinucidere. Sa incercam nu sa auzim doar unele din replicile lui.

D.

---

Gata am sters mesajele, ca oricum pe Rici putin il doare de ce parere as putea avea. E prea convins ca face bine.
Si ideea nu era ca-si va impinge copii la sinucidere, ca nici pe ala despre care povesteam nu l-a impins nimeni de la spate sa se sinucida.
Nici tu draga mea n-ai priceput ce vreau sa zic. Asa ca o las balta.

OtiliaLia spune:

Scuze Rici, pentru afirmatia "mama", credeam ca mama e cea care cere parerea.