despre singuratate
Raspunsuri - Pagina 8
lily spune:
Adevarul doare, oricit vrei sa inmoi sageata adevarului in miere 
(cum spune o maxima) ...
Interpretarea vine din partea celor care ori nu ne cunosc suficient de bine sufletul ;persoana care reuseste sa isi faca prieteni repede consider ca e un dar divin, sa poti face abstractie de problemele tale ...
Chestia cu "morile de vint" mi-am adus-o aminte de curind, postind la alte subiecte, asa am fost intrebata in acea vreme cind l-am cunoscut pe cel pe care inima mea l-a indragit, dar am lasat orgoliul sa ne stea in cale <<de ce te lupti cu morile de vint? crezi ca vei schimba ceva ?>>
Mentalitatea, asta e greu de schimbat, cind ai fost educat si obisnuit intr-un sistem, nu mai te schimbi usor si repede, ramii incorsetat in acele idei, trebuie sa faci efortul sa te vezi intii cum esti.
Am reusit sa ma vad cum sint , pasul unul. Al doilea ar fi, sa ma schimb !
1. birfitoare, birfesc- trasatura de caracter !! care e motivul ?
2. sint paranoica, am mania persecutiei, am luat-o razna...
adica boli, psihice, mintale- de ce a ajuns la concluzia asta? ce presupune pe viitor sa fac- diagnosticarea ca avind boli psihice in Romania te exclude din viata sociala...
sa spui de un copil, tinar sau matur roman ca e nebun inseamna sa il condamni la marginalizare, cei care traiesc in tari occidentale stiu ca nu e o rusine sa fii bolnav psihic; chestiune de mentalitate,de civilizatie, de omenie pina la urma iar a merge si face tratament la psihiatru si psiholog e f natural, exact ca la dentist sau ginecolog, oftalmolog etc
4. stresata ca nu ma marit 
5. obligind pe altii sa imi fie mie lily prieteni, desi ei nu isi doresc 
6.plina de venin ...ura...
7. am dorit sa fiu eu centru atentiei 
9. am rastalmacit cuvinte 
Ma rog ca Dumnezeu sa ne lumineze de Sarbatori, in anul ce se apropie !
Am primit raspunsuri care m-au intarit pt ca sint persoane speciale, luminoase, intelegatoare, gata sa simta impreuna cu altul, au propriile nevoi, dar isi fac timp si pt semenul lor singuratic uneori aflat la mii de km...
"Daca dragoste nu e, nimic nu e"
Lili
casandra spune:
Lily, eu vad ca tu esti suparata. Tin minte ca in liceu, profesoara de romana ne-a spus ca fericirea nu o vom gasi intr-un el sau o ea, ci in noi insine.
Vad ca tu iti doresti foarte mult sa ai prieteni si, din ceea ce spui tu, nu prea reusesti. Stii cum e, cand iti doresti foarte mult ceva si nu mai vezi nimic in jurul tau, devii incordata, nu mai esti atenta la nevoile altora si poti face greseli.
Sfatul meu este sa te relaxezi, sa incerci sa te cunosti mai bine pe tine, sa vezi ce vrei tu de la tine in primul rand si, cum spunea si Camelia, sa te construiesti.
camelia-daniela spune:
Dragä Lili,
sper sä fac si eu parte din grupa celor pe care i-ai mentionat in sfirsitul mesajului täu. Bä nuiesc cä da, datoritä distantei de mii de Km de care spui...dacä nu este asa, as fi tare dezamägitä, pt. cä eu ti-am räspuns cum m-am priceput eu mai bine, ca sä te pot ajuta cu ceva, dar tine cont cä asta este numai o jumätate de drum...cealaltä jumätate depinde de tine!!!
M-am cam supärat cind am citit ce ai scris de membrii din DC, care nu ti-au spus nimic senzational!!!
....ce ai asteptat asa de senzational???...fiecare ti-a scris ( pärerea mea ), cum a putut mai bine, altfel nu cred cä si-ar fi irosit timpul ( care este pretios pt. noi toti!!) in zadar!!!
Iar bomba este cä ai inceput iar sä tragi concluziile negative, venite din partea anumitor "veterani" de pe forum. Te credeam mai inteleaptä!!!
Ce rost mai are acum, sä readuci in discutie aceastä temä, care nu aduce decit supärare pe toate pärtile???
Aici nu este vorba de "veterani" si "noi veniti"!!!....toti sintem egali!!!....veteranii nu au mai multe drepturi decit cei noi!!!...sau asta nu inseamnä automat, cä "veteranii" ar avea mai multä experientä, sau mai mult de zis aici!!!...asta este iar o idee preconceputä!!
Eu nu mä consider nicidecum o "veteranä", cu toate cä am citeva sute de mesaje!!!...si asta nu mä face mai "cu mot" fatä de ceilalti membri ai acestui forum!!
Un sfat iti mai dau...si dacä vrei, poti sä-l urmezi....nu te mai concentra asupra altor probleme venite din alte pärti, ci consumä-ti energia cu propria-ti persoanä!!
Gindeste-te ce-ti place si ce nu-ti place la persoana ta...fä un fel de "renovare"...si schimbä ceea ce, dupä pärerea ta nu este asa cum iti doresti tu!!!
In final spui mereu: "dacä dragoste nu e, nimic nu e"...eu cred cä in primul rind, trebuie sä te iubesti pe tine, ca persoanä!!!...in momentele in care te gindesti seara, inainte de culcare, la ce ai realizat in ziua respectivä, sau nu, atunci trebuie sä ai sentimentul cä esti mindrä de tine!!!...in acel moment, ai reusit!!!
Cu drag, Cami.
lilach spune:
Lily,
nu prea stiu ce s-a intimplat in ultimul timp cu tine...imi place cum iti scrie Camelia.Cred ca are foarte mare dreptate..."eu cred cä in primul rind, trebuie sä te iubesti pe tine, ca persoanä!!!...in momentele in care te gindesti seara, inainte de culcare, la ce ai realizat in ziua respectivä, sau nu, atunci trebuie sä ai sentimentul cä esti mindrä de tine!!!...in acel moment, ai reusit!!!"
Zilele trecute citeam despre o carte aparuta in Editura TREI 2003, "Cum sa te iubesti pe tine " scrisa de Francois Lelord si ma gindeam ca fiecare fiinta trebuie sa stie sa se iubeasca asa cum este cu parti bune si rele...in fond nu sint oameni perfecti...cu totii facem greseli..
"Un sfirsit e un inceput..."
ella& com.
lily spune:
Draga Cami
mi-ai adus multa speranta in suflet , am primit cu bucurie interventiile tale , ai stiut atit de bine sa raspunzi, uite sint si alte pareri bune despre cum scrii 
daca imi permiti te-as intreba : de unde ai capatat atita cunoastere, cum iti dai seama de cineva ce are?
am citit mesajele tale la alte subiecte, tot timpul erau atit de realiste, de directe si din suflet zise, chiar imi doream sa te cunosc ...
on-line e totul asa usor astazi... departe de tara, de casa,fara prieteni
Cami, pot sa te intreb -cind vii in Romania ?
cum ti s-ar parea fraza asta : << Cami te asteptam sa revii cu dor si drag 
>>> spusa de cineva, de una din fete...de mine ?
iti doresc numai bine, sanatate si hai te rog zimbeste , romanul stie sa faca haz de necaz ...
cu drag, te 
Lili
quote:
Originally posted by camelia-daniela
Dragä Lili,
sper sä fac si eu parte din grupa celor pe care i-ai mentionat in sfirsitul mesajului täu. Bä nuiesc cä da, datoritä distantei de mii de Km de care spui...dacä nu este asa, as fi tare dezamägitä, pt. cä eu ti-am räspuns cum m-am priceput eu mai bine, ca sä te pot ajuta cu ceva, dar tine cont cä asta este numai o jumätate de drum...cealaltä jumätate depinde de tine!!!
M-am cam supärat cind am citit ce ai scris de membrii din DC, care nu ti-au spus nimic senzational!!!
Iar bomba este cä ai inceput iar sä tragi concluziile negative, venite din partea anumitor "veterani" de pe forum. Te credeam mai inteleaptä!!!
Ce rost mai are acum, sä readuci in discutie aceastä temä, care nu aduce decit supärare pe toate pärtile???
Aici nu este vorba de "veterani" si "noi veniti"!!!....toti sintem egali!!!....veteranii nu au mai multe drepturi decit cei noi!!!...sau asta nu inseamnä automat, cä "veteranii" ar avea mai multä experientä, sau mai mult de zis aici!!!...asta este iar o idee preconceputä!!
Eu nu mä consider nicidecum o "veteranä", cu toate cä am citeva sute de mesaje!!!...si asta nu mä face mai "cu mot" fatä de ceilalti membri ai acestui forum!!
Un sfat iti mai dau...si dacä vrei, poti sä-l urmezi....nu te mai concentra asupra altor probleme venite din alte pärti, ci consumä-ti energia cu propria-ti persoanä!!
Gindeste-te ce-ti place si ce nu-ti place la persoana ta...fä un fel de "renovare"...si schimbä ceea ce, dupä pärerea ta nu este asa cum iti doresti tu!!!
In final spui mereu: "dacä dragoste nu e, nimic nu e"...eu cred cä in primul rind, trebuie sä te iubesti pe tine, ca persoanä!!!...in momentele in care te gindesti seara, inainte de culcare, la ce ai realizat in ziua respectivä, sau nu, atunci trebuie sä ai sentimentul cä esti mindrä de tine!!!...in acel moment, ai reusit!!!
Cu drag, Cami.
"Daca dragoste nu e, nimic nu e"
Lili
lily spune:
Lilach
m-am dat peste cap sa pricep ce am facut , cu ce nu am fost clara in citeva idei expuse, la capitolul "intilniri",daca dadeam importanta mesajelor pozitive sigur nu mai sufeream atita, imi pare rau ca m-am implicat inutil unde nu era treaba mea
Camelia mi-a sarit in ajutor sa dezbatem subiectul - ceea ce par si ceea ce sint eu, in realitate
mi-a spus ca trebuie sa ma schimb, sa imi fac un plan- unul strategic de razbit prin vremurile astea tulburi, prin atitea razboaie si lipsuri...
socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din tirg-si eu imi doresc sa imi mearga totul struna, sa fiu atora de folos...dar nu reusesc , atunci imi aduc aminte de critici, de observatii, de acuzatii...mai de ce mi le-au spus? de ce sa ma schimb tot eu ? pornisem bine -iar am cazut si nu e nimeni sa ma ridice... nu cad numai eu, fizic sau psihic...am oroare de cadere...aflu de alte intimplari triste...
oare mesajul meu a ajuns, a fost crezut, a schimbat putin in bine lucrurile? asteptarea a fost mai usoara ?
din afara privit, ceea ce poate pt alta persoana nu are importanta, pt mine are,
Vreau sa imi inalt sufletul , sa citesc acea carte. Si cum spui bine in final -acel sfirsit, sa fie un inceput
Lilach- tu ce mai faci ?
te intreb ca pe Cami,cind vii in Romania ?
Cum iti pare mesajul acesta : << te asteptam sa revii cu dor si drag >>> ?
Cu drag
Lili
quote:
Originally posted by lilach
Lily,
nu prea stiu ce s-a intimplat in ultimul timp cu tine...imi place cum iti scrie Camelia.Cred ca are foarte mare dreptate..."eu cred cä in primul rind, trebuie sä te iubesti pe tine, ca persoanä!!!...in momentele in care te gindesti seara, inainte de culcare, la ce ai realizat in ziua respectivä, sau nu, atunci trebuie sä ai sentimentul cä esti mindrä de tine!!!...in acel moment, ai reusit!!!"
Zilele trecute citeam despre o carte aparuta in Editura TREI 2003, "Cum sa te iubesti pe tine " scrisa de Francois Lelord si ma gindeam ca fiecare fiinta trebuie sa stie sa se iubeasca asa cum este cu parti bune si rele...in fond nu sint oameni perfecti...cu totii facem greseli..
"Un sfirsit e un inceput..."
ella& com.
"Daca dragoste nu e, nimic nu e"
Lili
reiki spune:
Mai citeste odata ce ai scris ...
"am 32 de ani,sint singura- nu am un prieten
de ce nu reusesc sa am o familie ?
multumesc pt mesaje !!!
nu am intrat in amanunte insa simteam asa o nevoie de a spune ceva
dar acum slava Domnului am primit sustinere si vreau sa nu dezamagesc asistenta :-)
am trecut prin citeva incercari, prin dezechilibre prin care trec oamenii
eu nu am avut experienta si nu am stiut cum sa depasesc momentul, studenta fiind in al 3-lea an (ASE)
atunci ceea ce imi doream era o oaza de liniste
dar imi doream si un umar pe care sa pling putin, pt ca la cursusri ni se spusese mereu ca nu vom avea intelegere la examene
sa faci o facultate, sa te preocupi de ea, si sa nu ai totusi un minim decent asigurat, cu un tata somer dupa 25 ani de cercetare-proiectare dat afara pur si simplu,
cu un frate si el elev apoi student in foormare, tot fara alte resurse
insa mi-am dat seama ca poate fi si mai rau
pt ca o casatorie facuta in pripa e lucru mai ingrozitor decit o singuratate temporara
desigur ca ies pt ca nu am cu cine, nu imi plac baruletele si discotecile
dar imi place muzica, imi plac oamenii :-))
poate sint mai sensibila, mai timida si mai putin dispusa sa fac compromisuri de dragul unui peteic de hirtie sau a unei verighete care sa salveze aparentele
dar cu voi alaturi simt deja ca imi cresc aripi, desi au trecut doar citeva zile decind am intrat in comunitatatea voastra
toate cele bune
astept vesti de la voi-
cind va fii sa cunosc pe cineva potrivit fac cinste :))
Lily
desigur ca am avut rabdare
dragele mele, am suferit din dragoste si unii au ris de mine "vai, ce proasta !"
poate nu am stiut unde sa caut, m-am blocat si am insistat acolo unde nu aveam sanse
sint barbati si barbati
tocmai aici e "buba" cercul vicios
daca nu sint sincera nu am sanse, daca sint iar sincera devin vulnerabila
parca ceva se intimpla si nu pot iesi din acest impas
va multumesc pt sprijin
Dragutelor,
poate am incercat acest mesaj gen SOS pt ca stiam ca nu toate fetele au noroc de baieti buni, fideli, respectuosi si mai ales FAMILISTI !
am avut la un moment dat ocazia sa cunosc un tip, nici destept nici frumos, nici bogat, nici realizat profesional
dragutzele mele prietene, mi s-a reprosat ca sint aroganta, mindra si de aceea nu am cum gasi un EL pamintean ca sa fim impreuna
buuuun, si am acceptat "varianta ajutatoare" stiind ca nu am ce pierde , nu?
dezastru, a ales sa se insoare cu o alta stiind ca eu il astept "fidea"
si am aflat astfel ca in dragoste si prietenie nu se fac compromisuri
am asteptat alta ocazie sa cunosc totusi un om cu care sa ma impac
si astept astept astept
dar acum astept discutind si cu voi
un psiholog nu mi-as permite , desi am gasit odata unul crestin care nu mi-a cerut nimic si care dupa 1 sedinta a renuntat, dar m-a lasat sa vin la intilnirea fixata desi usa lui era inchisa ...
va multumesc si cred ca viata merge inainte
insa important e sa invatam din greseli, eu va marturisesc din greselile mele si va spun sincer: fetelor, nu le repetati !!!
Lily
M-am intrebat ca fiecare din noi de ce sa ramin singura ?
Ce as putea face sa nu mai fiu singura?
In fiecare etapa prin care am trecut am crezut ca am timp de gindire, de meditat si de alegere a unui om cu care sa fiu fericita,
Insa anii au trecut
Am cunoscut la un moment dat pe cineva , un baiat fin, dragut , simpatic dar tacut. El astepta sa reactionez , eu asteptam de la el, asteptam de la el un semn ca ma place :-)
Mi-a spus ca tatal sau ar fii lucrat undeva f sus-pus si ...secret dar prea multe nu am aflat.
I-am spus ca il plac si s-a bucurat, dar nu am stiut ce sa fac mai departe. Si am devenit nervoasa, i-am intors spatele cind am crezut ca el glumeste pe seama mea ...
L-am cautat acolo unde stiam ca lucra,un post de radio dar am gasit o alta persoana care ii semana leit, dar nu era el...
Am incercat sa il gasesc, sa ii spun ca regret ca m-am purtat copilareste, prosteste ca el nu e de vina pt acei citiva fosti colegi din ASE care au ris, si-au batut joc de mine cind eram intr-o situatie delicata, cind pierdeam examene, eram confuza, doborita de necazuri si fara putere si cind totul parca imi iesea anapoda.
Ca el nu e de vina pt cel care m-a parasit dupa o noapte de povestiri fantastice cind incerca sa imi arate ce bun e, ce insusiri paranormale are, ce talente ascunse are si pe nedrept sufera (?!) si cite alte amagiri . Desi eram f cerebrala il crezusem pe acela care parca imi luase mintile in acea vara cind trebuia sa inchei anul 3 de facultate, sa invat si el a stiuse sa profite de mine .
Dar cel pe care inima mea il iubeste si pe care nu l-am respectat cum trebuie nu mi-a raspuns niciodata direct, stiu ca nu m-a uitat, mi-a transmis asta f elegant si discret prin cineva oficial acum citeva luni la servici .
E dura realitatea la care m-am trezit, atita visare si planuri cu un nimeni si apoi intilnirea cu un om pe care nu l-am inteles prea bine, l-am judecat ca pe un asasin din cauza originii pt ca de vreo 14 ani e o moda sa fie linsati oamenii din categoria militarilor de profesie. O prostie, pt ca toate statele civilizate au secrete si isi protejeaza cetatenii lor.
Acum merg mai departe ,dar sper ca cel pe care inima mea nu a incetat sa il iubeasca ,asa cum l-am intilnit in urma cu aproape 10 ani sa il revad cindva, undeva cu mult mai multa minte.
Lily
Cind am postat anuntul ma intrebam de ce am ramas si ce o sa fac singura ? Cum o sa merg mai departe daca sint atitea probleme de rezolvat si eu nu stiu rezultatul la multe... si in fond sint chiar atit de singura?
E adevarat ca nu am sot si copii, dar am parinti si frate si colegi si bunice si vecini , apoi am gasit si site-ul DC si nu am mai fost singura.
Poate trebuia sa postez subiectul "despre sentimentul de singuratate" pt ca fiind cu alti oameni distanti, reci sa intimpla sa ma simt singura, iar cind sint singura si imi amintesc de oameni dragi, simpatici, altruisti paradoxal ca nu ma simt singura.
Si pe urma in singuratate ne regasim pe noi, ne autocunoastem, ne descoperim talente sau defecte, observam cite mai avem de schimbat pt ca altii sa ne placa, singuratatea nu e rea dar poate deveni povara pt suflet cind te inchizi in carapace si iti place acolo, e comod si simplu sa nu te deschizi spre altii.
Stiti ma gindeam la calugarii din manastiri care s-au izolat de lume pt a fii mai aproape de Dumnezeu, dar Dumnezeu e in fiecare din noi ceilalti si a iubi pe Dumnezeu inseamna a iubi creatia lui care este omul, lumea, natura, soarele, copiii... a iubi inseamna a ajuta pe cei care sint in nevoie, descurajati si a trece peste orgoliu de a fii alesul Lui si a intinde mina semenului cazut.
E frumos pe munte, in calatorie dar nu izolat vesnic uitind oamenii care sufera si asteapta un semn ca Dumnezeu nu i-a uitat. Acum ceva timp imi spunea o persoana sa ma duc la manastire , altcineva ma intreba cind traversam o situatie problematica de ce nu m-am sinucis ca sa scap de suferinta ?!
Cum pot gindi si vorbi unii oameni, tineri asa ? Ce resort interior ii face sa fie asa cinici?
Am sperat intotdeauna ca orice problema se rezolva, nu imediat, dar se rezolva.
Sintem unici, nu sintem roboti care sa actionam la comanda, sa iubim la comanda.
Nu exista reteta pt viata.
A fost un timp cind suspinam atunci cind un EL imi facea un banal compliment si se arata interesat de persoana mea, ma credeam in al 9-lea cer !!! Anii treceau si primeam complimente, iar alteori critici dure, aspre,taioase si incercam sa vad unde gresesc.
Totusi nu reuseam sa gasesc persoana potrivita. Dar niciodata nu am disperat, nu am fost invidioasa pe altii, ci numai curioasa cum reusesc sa se inteleaga atit de bine? Dar de multe ori aparentele sint inselatoare. La o privire mai atenta, fericirea lor abordata in societate ostentativ era o fatada aproape comerciala pt ca lumea sa ii invidieze. Ascundeau tristete, neintelegeri, razboaie vechi, dar nu vroiau sa recunoasca asta pt ca ii obliga anturajul, functia, prejudecatile sa ramina "legati" pe veci,iar ca stateau pt copii erau mai mult un pretext pt ca tocmai copiii sufereau mai mult !
Apoi m-am resemnat, poate trebuie sa stau singura si sa realizez altceva in viata-nu copiii si familia mea , ci sa ajut copiii altcuiva care are nevoie in acel moment de acest lucru, sa ma implic intr-un proiect umanitar, sa caut alta cale de a fii fericita in functie de ceea ce stiu, pot, simt. Poate a fost greu si de neinteles sa ma ocup de copiii altora ,de altcineva care suferea,sa ma sacrific si sa nu ma preocup de persoana mea.A fost citeodata cumplit sa aflu fara sa vreau unele lucruri despre familii tinere care au probleme -desi nu au grija zilei de miine ,au bariere sufletesti, de comunicare. Viziunea asupra casatoriei in care sotia duce greul -serviciu, casa, copii si sotul- servici, ziar, tv, sport etc. mie nu mi s-a parut corecta. Dar poate ca e alt subiect.
Doamne Dumnezeule,
Ce le-am facut Doamne de ma ataca asa, fara sa ma cunoasca macar,
cum am indraznit eu sa spun ceva, cum am cutezat eu sa ma adresez MARIILOR LOR care nu au ce discuta pur si simplu cu mine doar au treburi prea MARI SI IMPORTANTE
Oameni care vorbesc de Dumnezeu, femei care sustin ca au frica de Cel de Sus...oare se simt bine cind arunca vina, acuza ?
Imi pare rau cind vad reactii departe de adevar
Evident ca Dumnezeu in marea Lui iubire ne-a creat, ne-a dat vointa libera si Lui ii pot multumi pentru sprijin, El sa le de-a sanatate tuturor celor modesti, care din putinul lor ajuta aici la realizarea si mentinerea unei atmosfere calde si frumoase !
Daca eu nu ii pot rasplati , El sa se ingrijeasca de tot .
Am incercat cind am vazut pe cineva in necaz, sa il sustin asa cum m-am priceput, nu pentru ca sint eu mai desteapta si altii mai prosti,
ci pentru ca sintem oameni si e normal sa ne solidarizam unii cu ceilalti , pentru a depasi problemele
Am citit povestile celor in necaz, am simtit cu ei, am plins pt ei si am dorit sa nu se simta singuri, am mers spre ei, cu sufletul deschis , nu stiam insa ca voi avea parte de alte interpretari: sentimentele mele nu erau sincere ,adica ma prefaceam
Cind am vazut anuntul postat si m-am hotarit sa particip la intilnirea din decembrie, am incercat sa intind o mina, sa creez o punte peste mari si tari,iar am fost lovita in sentimente
pur si simplu persoana nu obliga pe nimeni sa vina nicaieri si nici eu sau altii nu o interesam, avind treburi ...degeaba am incercat sa o inteleg,sa o incurajez si pe ea, reciproca nu e adevarata,
Ba m-a atacat ca eu nu am copii....adica cine nu are copii sa nu calce pragul localului unde vin "mamicile", poate nu o mai fi loc si pt noi cei singuri, care nu ne-am casatorit , nici copii nu am avut
dar acum probabil e pericol sa nu primeasca nici pe tatici, cine sa o inteleaga ...
Insa daca eu nu am copii, nu inseamna ca nu imi sint dragi copii , am ingrijit de verii mei si fetitzele prietenei mele ,
iar daca vine ea in tara, dar nu va sta sa se ocupe de ai ei, nu va mai avea chef sa ii supravegheze, atunci nu inteleg ce vina am eu
Eddy
te asteptam sa revii, cred ca asa ti-am scris mai demult, la intilnirea anuntata !
Stari de tristete sau singuratate imi apartin, se mai intimpla sa ne simtim singuri si tristi uneori, poate e si vremea mohorita de vina ...
Daca am gresit cu ceva scriindu-ti si in particular iti prezint scuzele mele !
Eddy
in ca ape tulburi te-am bagat ? si ce vrei sa spun mai mult decit am spus ?
daca tu imi trimiti mesaje private ca raspuns la explicatia mea referitoare la re-venirea ta in tara , apoi imi interzici sa iti mai scriu pe PM , crede-ma eu nu te inteleg
daca tu crezi ca asa vei lamuri problema, atunci scrie mesajele acelea si gata,
copiiilor le e frig in parc, asta am inteles, dar restul chiar ca nu...
scuzele mele publice Eddy !
Draga Marina ,
Cred ca in preajma sarbatorilor ,sa organizezi o intilnire cind trebuie sa se fie armonizate atitea preferinte, e si mai greu...
Vreau sa precizez ca nici-o persoana cu numele Eddy nu e vinovata pt singuratatea mea sau tristetea mea !
Nu stiam insa ca doamna Eddy plecata in strainatate e medic, si inca unul psihiatru/psiholog si pune diagnostice atit de simplu, la distanta...celor ramasi in tara, ar putea fi invidiata de cei care studiaza de ani buni medicina, citesc intr-una si se preocupa indeaproape de bolnavi, in spital,in clinica,in minister dau doctorate, masterate...
ii transmit revenire cit mai placuta pe pamintul patriei ,
Marina si te rog sa ii dai din partea mea lui Eddy
Prietenie, ce cuvint sacru ! Cine nu isi doreste prieteni la orice virsta, si mai ales in orice imprejurare ...am avut prieteni la bine, pe la 20 de ani , eram niste copii, dar valurile vietii, soarta m-a lovit si pe mine , au plecat care incotro .... cu suparare sau fara suparare
Daca am fost intrebata ceva, am raspuns, mi-am spus si eu offul, ceea ce am reusit sa inteleg , dupa masura priceperii data de bunul Dumnezeu .
Limba romana e atit de bogata in sensuri, intelesuri, asa cum putine alte limbi sint pe pamint. Limba romana in care simt, gindesc, vorbesc liber...
Un cuvint spus la minie ,la suparare, oboseala, stres,boala sub presiune inseamna una, doar reactionez ,imi provoaca o stare de enervare , neliniste sau in momente de acalmie ii vad sensul pozitiv, luminos . Cind m-am enervat si mi s-a spus taci! spun eu ,ori am plecat si am 'rumegat' supararea, am 'inghitit' totul in mine, in inima s-a produs o furtuna , sau am strigat si eu :ba tu sa taci! spun eu ...
Despicind firul in 4 sau in 44 am reusit sa vad ca nimeni nu e obligat sa accepte pe nimeni,sa sustina, sa accepte, sa inteleaga, nici pe mine evident
Dumnezeu e cel care ne da prietenii... sanatatea... viata... talentele ...puterea...aerul..soarele...tot ce e bun si ma rog pt fiecare crestineste ca Dumnezeu sa ne de-a intelepciune si sanatate si nu doresc decit BINE !
Nimeni nu e perfect ! si nimeni nu poate spune de altul ceva , pina nu se vede pe el, nu se pune in situatia aceluia ...o vorba romaneasca spune :tot patitul e priceput ! daca aveam mintea de pe urma, alta ne era soarta
Copil am fost si eu , si toti am fost cindva, in suflet sint tot copil, si ei sint oameni in miniatura, tot ce li se face mici, mai tirziu , abia cind cresc se vede , dar nu se mai stie de ce apar anumite reactii, insa nu am cum sa intervin la altii din exterior...e usor sa spui, e mai greu sa faci !
Sufeream ca NU am copii , puteam avea, nu am vrut, nu e asa greu de facut copii , greu e de crescut, educat, intretinut
Pentru cine a fost de partea mea sau a stat la distanta,
pentru cine accepta prietenia mea in preajma de
Camelia-Daniela, iti mutumesc si cred ca din suflet imi scrii, pur si simplu asa le scriam si eu celor care au un motiv de tristete, regrete sint descumpanite sau blocate, socate de situatia respectiva.Am raspuns cum m-am priceput mai bine. Din exterior sfaturile sint usor de dat, sintem unici, dar ne asemanam la temperament, sint situatii care par identice, dar nu ne putem compara sau nu ar trebui. Nu stiu cine spunea ca in comparatie sta nefericirea.
NU am sugerat si nu eu am redat/copiat mesajele nimanui, atunci cind am trimis cuiva un mesaj am avut incredere in acea persoana, am exprimat ce simteam si ce gindeam personal. NU , nu gindesc in sabloane fixe, nu pot sti dinainte ce imi va spune cineva pt ca nu sint ghicitoare de ginduri .
De cite ori ne gindim la o persoana sau ne amintim de ea inseamna ca avem ceva cu ea? Iar daca o persoana spune ca nu vrea sa mai discute cu noi sau nu ne raspunde la mesajul trimis ce concluzie tragem daca stim ca nu i-am facut nimic ?
Se apropie Craciunul si Revelionul, le petrecem fiecare cu cine ne simtim bine,
Flaviutza, la ce "teapa" te referi ? de la care subiect initial? o discutie in particular pusa pe tapet, expusa public ? despre sentimentele fiecaruia ranite ? si crezi ca daca avem prieteni unii din noi, in care ne punem increderea si ne sustin, cit pot ei...e bine sa ii judecam pe altii singuri care nu au reusit acest lucru? sau ca se simte trista o persoana si plinge, sufera...de ce plinge? nu e omeneste sa o intrebam ? daca are un motiv pe care nu il spune mai bine sa nu insistam...daca ea insa accepta sa vorbeasca, si recunoastem ca nu putem sa o ajutam nu e normal sa incercam sa facem ceva, poate stie altcineva cum sa procedeze ...
singuratea imbraca forme diferite, dar nu toti vrem sa o recunoastem...
Nu m-ai suparat,iti multumesc pt atentionare, ma intrebam in ce calitate mi se spune ca sint paranoica,am mania persecutiei...daca vorbim si de spirit crestin si daca m-am si recunosut "slaba"... deci asta inseamna ca eu am fost ironica
medicina e un domeniu mult prea greu, vast, cu mult studiu pe care eu nu mi-as permite sa o fac, dar am un mare respect si admiratie pt cine se incumeta !
exista in fizica legea:cauzei si a efectului, in momentul cind vrei sa rezolvi ceva, te intereseaza, atunci afla si cauza, nu te opresti la efecte
Cami ,
era catre tine in masura in care m-as putea compara cu tine , sa zicem
de multe ori am fost comparata cu alt copil, coleg, vecin -uite la x ce a realizat, ce note a luat, astfel incit mereu m-am comparat cu altcineva,am concurat la un examen sau altul prin comparatii.
Ca sa constat ce Ca nu sint ca x , ca nu sint ca nimeni. Si daca simt intr-un fel, mai bine nu arat ca se considera slabiciune Dar sint slaba, si atunci de unde porneste schimbarea ? de la recunoasterea starii in care te afli...dar de unde vine puterea ? de la Dumnezeu, poate ca nu iti baga in traista cum se spune dar de dat iti da
am traversat perioade de criza in care ma simteam neputincioasa, dar vroiam sa nu fiu , sa nu arat, sa ma ridic singura, trageam de mine in disperare si nu puteam schimba nik... am facut analize, am luat medicamente, am facut psihoterapie, dar starile reveneau
m-am intrebat - de ce eu Doamne ? cu ce am gresit sa patesc asta? mi se intimpla sa pling si am invatat sa ma rog, nu ca o obisnuinta, mecanic, ci din suflet si in orice loc ma aflam
pt ca un psiholog nu sta vesnic cu noi, dar Dumnezeu da !!!
ca o experienta , merita incercat !!!
cui mi-a raspuns la mesaje, i-am raspuns , am tacut cind nu mi-a mai scris si cu asta basta
suparare numai cind trebuie sa ma apar de ce n-am facut/gindit/simtit ...
Draga Cami,
Dumnezeu e Cel care ne-a creat, ne-a dat minte, suflet si constiinta, si dreptul de a alege. Dumnezeu nu ne va obliga deci sa credem in El, nu ne vrea clonele nimanui, ci personalitati bine formate ! Faptul ca sint atitea pareri despre Dumnezeu, unele sint exaltate, fanatice, unele insa sint contrare, plina de ura si de acuze la adresa Lui , ne arata cit sintem de liberi, pina unde mergem noi oamenii cu libertatea de constiinta.
Am trait niste evenimente negative, am ramas singura sa ma descurc in situatii in care alta data tatal meu hotara,dar eu nu aveam experienta si puterea lui, dupa ce el a devenit somer si s-a inchis in el, deprimat si ramas fara o pensie...
Nu m-am refacut bine ca au aparut alte socuri...alte lipsuri, crize, dar ceea ce pe mine m-a stimula nu a fost un medicament minune, pe care sa il i-au, nu a fost o lozinca , ci Dumnezeu lucrind prin citiva oameni minunati, care se lasau calauziti de El.
Nu am gasit un sot cu care sa impart binele si raul,atunci as fi fost alt om, in cazul in care era un om plin de caracter, de cuvint si om de incredere. Imi doream un prieten , dar sot ?
Daca gaseam pe cineva sa ma casatoresc pt ca dupa un timp sa descopar ca nu ma mai vrea, nu ma place sau are pe alta,nu puteam sa il oblig sa stea cu mine ... nu stiu cum as fi reactionat, de aceea m-am temut sa fac acest pas...desi la mine nu au curs cererile in casatorie...
Acum 8 ani a venit vorba de casatorie , dar nu mie mi-a spus acel om, ci prin altcineva mamei mele -eram nehotarita, credeam ca il iubesc, dar nu am petrecut mult timp impreuna
Cu el atinsesem problema existentei lui Dumnezeu, i-am spus ce citisem undeva <<de ce daca Dumnzeu nu exista, oamenii se chinuie sa dovedeasca atita ca nu exista ?>> iar el mi-a raspuns << negarea negatiei...>>
Am mai vorbit cu el, pina intr-o zi cind m-a scos din sarite si i-am intors spatele, a fost o hotarire pe care nu mi-am iertat-o usor... spunea cineva "Niciodata sa nu spui niciodata"
Ei bine ma simteam atunci neputincioasa sa ii explic pe indelete ce am patit, dar el aflase de faptul ca am ramas cu facultatea balta, intrerupta si a crezut ca nu am vrut eu sa o termin...
Ce bine e cind ai o dilema, sa o discuti cinstit cu cel in cauza, dar uite ca desi stii teorie, in practica te mai si poticnesti
Eu i-am cerut scuze celui pe care l-am suparat in momentul cind am realizat ca am facut o gafa, nu ceva intentionat ! Daca a acceptat, bine, daca nu...treaba lui. Daca am gresit eu, am vrut sa stiu si unde am gresit pt a ma putea schimba, daca altul a gresit si eu am devenit tap ispasitor, nu mi s-a parut corect si drept.
Cind sustii pe altul , atunci gasesti resursele necesare si pt tine, suna paradoxal, se spune sa iti vezi de treaba ta, sa nu te preocupi de altul...
Multumirile mele Cami draga
Multumiri celor care m-au sfatuit, inteles si indragit
Adevarul doare, oricit vrei sa inmoi sageata adevarului in miere (cum spune o maxima) tot doare...
Interpretarea vine din partea celor care ori nu ne cunosc suficient de bine sufletul sau din partea celor care desi ne cunosc, ii deranjeaza felul de a fi al nostru pt ca nu pot fi ei cei prietenosi, deschisi, altruisti. Ii "roade" persoana care reuseste sa isi faca prieteni repede! Consider asta ca un dar divin, sa poti trece de la problemele tale la alte situatii.
Chestia cu "morile de vint" mi-am adus-o aminte de curind, postind la alte subiecte, asa am fost intrebata in acea vreme cind l-am cunoscut pe cel pe care inima mea l-a indragit, dar am lasat orgoliul sa ne stea in cale . Eram intrebata-<<de ce te lupti cu morile de vint? crezi ca vei schimba ceva ?>>
Mentalitatea, asta e greu de schimbat, cind ai fost educat si obisnuit intr-un sistem, nu mai te schimbi usor si repede, ramii incorsetat in acele idei, trebuie sa faci efortul sa te vezi intii cum esti.
Am reusit sa ma vad cum sint , pasul unul. Al doilea ar fi, sa ma schimb !
Am observat ca desi nu eu greseam, situatia mea le dadea apa la moara unora sa ma judece , nu meritam respect, nu meritam incredere.
Vazind raspunsurile date de voi, am putut sa ma calmez- ce era asa grav in fond ?
Am discutat cu unii membrii DC si am aflat cite ceva din viata lor,insa personal, pina acum, nimeni de pe forum nu mi-a spus nimic senzational, nimic deosebit, tot ce mi s-a spus a fost de fata si cu alti membri. Oameni care ca si mine, au trait experiente dure, grele, care au postat subiecte, au raspuns cind au stiut si cum au stiut ei.
Dimpotriva, eu stiu ca mi-am deschis sufletul de mai multe ori citorva persoane, considerate de incredere,serioase, bune si au aflat de cite ori s-a ivit "ceva",cite o problema. Erau veterani, iar eu nou venita.
Ce am aflat despe mine :
1. birfitoare, birfesc- trasatura de caracter !! nu am aflat cine anume a spus acest lucru si de ce am fost considerata birfitoare, care e motivul ?
2. sint paranoica, am mania persecutiei, am luat-o razna... adica boli, psihice, mintale, cine anume mi-a pus mie diagnosticul? de ce a ajuns la concluzia asta? ce presupune pe viitor sa fac- diagnosticarea ca avind boli psihice in Romania te exclude automat din viata sociala, esti izolat,acest lucru e un stigmat pe care il duci toata viata, mai rau ca un lepros...
sa spui de un copil, tinar sau matur roman ca e nebun inseamna sa il condamni la marginalizare, cei care traiesc in tari occidentale stiu ca nu e o rusine sa fii bolnav psihic; chestiune de mentalitate,de civilizatie, de omenie pina la urma iar a merge si face tratament la psihiatru si psiholog e f natural, exact ca la dentist sau ginecolog, oftalmolog etc
3.de sentimentele mele era intrebata alta persoana in locul meu
4. stresata ca nu ma marit
5. obligind pe altii sa imi fie mie lily prieteni, desi ei nu isi doresc
6.obligind pe altii sa vina unde le zic eu, vrind sa tin in frig copii , de parca i-ar place si ar cauta cineva sa stea in frig...
7.plina de venin ...ura...
8. am dorit sa fiu eu centru atentiei , oare pe cine nu lasam sa fie el centru atentiei ??!
9. am rastalmacit eu cuvinte,
10. am tradat replici spuse de fata cu mai multi , care in particular deveneau secrete ...adica pe invers ?!
Adica cine si cum mai scapa de asemnenea caracterizari ? Cine mai e om dupa ce afla atitea spuse de el,facut harcea-parcea, in citeva mesaje cu citeva interventii,presiuni...
Unde sa se duca acea persoana, ce sa se mai faca?
Pe cine am deranjat ? De ce s-a suparat ? Ii luam locul ? Cui i-a placut sa puna sare pe rani si sa vada cum suferi , sa bage zizanie, sa umble cu vorba de colo colo dupa ce a aflat si a pastrat ce i-a convenit ? Nu e normal, nu e firesc, nu e drept...nu e crestineste ! Ma rog ca Dumnezeu sa il lumineze pe acela care procedeaza asa , poate asa a devenit din cauza necazurilor, in lupta pt supravietuire, dar sa fie iertat si iubit , sa aiba tot ce isi doreste in casa, pe masa de Sarbatori, in anul ce se apropie !
Dar,am primit raspunsuri care m-au intarit pt ca sint persoane speciale, luminoase, intelegatoare, gata sa simta impreuna cu altul, au propriile nevoi, dar isi fac timp si pt semenul lor singuratic uneori aflat la mii de km...
Draga Cami
mi-ai adus multa speranta in suflet , am primit cu bucurie interventiile tale , ai stiut atit de bine sa raspunzi, uite sint si alte pareri bune despre cum scrii daca imi permiti te-as intreba : de unde ai capatat atita cunoastere, cum iti dai seama de cineva ce are?
am citit mesajele tale la alte subiecte, tot timpul erau atit de realiste, de directe si din suflet zise, chiar imi doream sa te cunosc ...
desi esti veterana , nu era cazul tau, dar au fost 2 cazuri de oameni care cred ca pot califica un om fara sa il cunoasca,ii pun in circa atitea rele si nu cred ca o fac pt a-l ajuta, ca sint vechi on-line e una, ca stau mult timp la taclale on-line au motivele lor- sint departe de tara, de casa,nu au nici ele atitia prieteni citi ar vrea, sint singurele pe acolo sau aici
nu pot sa cred ca se gindesc la copii,pare ipocrizenie sa spui ceea ce faci in particular, de fata cu mai multe persoane lucruri care pot afecta copilul,cresterea, educatia si intretinerea lui... cum urmaresc binele copilashului ?
dar nu stiu ce cred ca vor cistiga aici sau in alt loc cele care se napustesc asupra unui om...reactia altora ne influenteaza mai mult sau mai putin,
sint lucruri care se simt, se intuiesc- din partea altora, dupa ei potopul, lor sa le mearga ok, chiar cind spun ceva o spun automat, din politete...
Cind critica pe altii, unii critica numai sa iasa in fata, sa devina ei un fel de intelepti care au dreptate din start, nu ii intereseaza ca nu au dreptate mereu, daca ar vorbi despre gindurile lor, sentimentele lor, ar fi bine, dar cind se apuca sa "croseteze" modele, fel si fel de supozitii despre mesajul cuiva care e f clar, atunci ceva nu e in regula ! fara sa il cunosti sa iti dai cu parerea , adica nu are voie sa se bucure si altul, ii iei cuvintele si le dai alt sens, contrar, inventind sensuri numai pt a dovedi ca esti bine intentionat ...de ce nu intreaba pur si simplu- ce ai vrut sa spui cu aceasta urare de bine ? daca i se pare ca nu e de bine, e un sens ascuns, poate cere lamuriri....direct de la cel/cea care nu i-a convenit
daca m-ar cunoaste ar stii ca nu imi place sa fac nici complimente, si cind urez de bine, chiar o fac din suflet ...
Cami, am vrea noi sa sa fim egali, tu nu faci diferenta intre mine si tine, asta ma face fericita !
toti avem problemele noastre, suferim ,ridem, avem greutati,fiecaruia ne face placere sa discutam, sa ne intilnim cu anumiti oameni cu care semanam, avem ceva in comun, uneori mai tirziu vedem ca am avut dreptate in alegere, alte ori relatiile se strica, insa "ceva" ne face sa dorim sa ne cunoastem
nu sintem VIP-uri, vedete care apar toata ziua in ziare, la tv- deci nu e ceva "senzational" pt tot globul sa fim pozati, urmariti de paparazzi, totul scotocit in vietile noastre,
dar si noi, care nu am ajuns nume sonore-in muzica, film, forbal etc. sintem oameni cu personalitatea noastra care iubim, ridem, vorbim, scriem, calatorim, citim, studiem...si nu cred ca e normal sa raminem indiferenti la ceea ce aflam despre noi, cind stim ca nu e adevarat, iar cind se cauta nod in papura, se face teoria chibritului fara sa putem intelege de ce , fara nici-o logica (aparenta) sau cind se fac afirmatii rautacioase la adresa noastra nu stiu care e cea mai buna reactie? ? cum te aperi cind nu ai facut nimic, dar vezi ca iti sint vorbele date peste cap, aiurea?
sau cind oameni care pretind ca au o statura morala, vorbesc pe seama ta ,iti fac observatii ...dar nu aplica in viata lor in primul rind ceea ce li se pare important -li se spune parami-se lupii moralisti !!!
Cami, pot sa te intreb -cind vii in Romania ?
cum ti s-ar parea fraza asta : << Cami te asteptam sa revii cu dor si drag >>> spusa de cineva, de una din fete...de mine ?
iti doresc numai bine, sanatate si hai te rog zimbeste , romanul stie sa faca haz de necaz ...
cu drag, te
Lili
Lilach
m-am dat peste cap sa pricep ce am facut , cu ce nu am fost clara in citeva idei expuse, la capitolul "intilniri",daca dadeam importanta mesajelor pozitive sigur nu mai sufeream atita, imi pare rau ca m-am implicat inutil unde nu era treaba mea
Camelia mi-a sarit in ajutor sa dezbatem subiectul - ceea ce par si ceea ce sint eu, in realitate
mi-a spus ca trebuie sa ma schimb, sa imi fac un plan- unul strategic de razbit prin vremurile astea tulburi, prin atitea razboaie si lipsuri...
socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din tirg-si eu imi doresc sa imi mearga totul struna, sa fiu atora de folos...dar nu reusesc , atunci imi aduc aminte de critici, de observatii, de acuzatii...mai de ce mi le-au spus? de ce sa ma schimb tot eu ? pornisem bine -iar am cazut si nu e nimeni sa ma ridice... nu cad numai eu, fizic sau psihic...am oroare de cadere...aflu de alte intimplari triste...
oare mesajul meu a ajuns, a fost crezut, a schimbat putin in bine lucrurile? asteptarea a fost mai usoara ?
din afara privit, ceea ce poate pt alta persoana nu are importanta, pt mine are,
Vreau sa imi inalt sufletul , sa citesc acea carte. Si cum spui bine in final -acel sfirsit, sa fie un inceput
Lilach- tu ce mai faci ?
te intreb ca pe Cami,cind vii in Romania ?
Cum iti pare mesajul acesta : << te asteptam sa revii cu dor si drag >>> ?
Cu drag
Lili "
si analizeazate inainte de a da vina pe cei din jurul tau....
Ceva nu este in regula... spune tu ce...
Cu stima,
reiki
lily spune:
Multam pt copy/paste ...chiar m-ai citit ???
Ce interesant !
Ce anume sa imi analizez ? Intreaba-ma ca sa te intreb...De la o buna bucata de vreme asta si facem , eu , fetele , Tunad, in preajma de Sarbatori.
Cine a vrut si a avut timp a analizat ! Problema cred ca va fi la sintetizat, nu pot ramine facuta bucati-bucati fara sa ma reconstitui
Scuze, de ce nu spui o parere ? sau de ce nu vii cu un sfat ?
Oricum bine ai venit in clubul celor singur(e)i ! Cred ca macar tu ai depasit cu brio incercarile vietii, provocarile te-au gasit bine pregatit.
Merci,
Lili
Alyssa spune:
Lily,
Am o fetita de patru ani si cind avea ea asa vreo doi ani isi luase un obicei prost de se tavalea pe jos cind nu ii convenea cite ceva. Pe la mall, prin vizite. Ce sa mai zic, ma dispera actul ei. Am intrebat-o pe doctora ei ce are de face asa si mi-a spus ca este o faza caracteristica virste de doi ani (terrible two's) si cel mai bun lucru care trebuie sa-l fac este sa o ignor cind face asa. Vrea atentie, mi-a explicat si daca nu o bagi in seama, isi va reveni. Si asta si faceam. Cind incepea cu actul ei ma intorceam si imi faceam de lucru in alta parte. Si cind obosea de atita plins si tavalit, se oprea singura...
Urmaresc ce se posteaza aici si sa stii ca imi vine in minte imaginea lui Sarah cind avea doi ani...
reiki spune:
quote:
Originally posted by Alyssa
Lily,
Am o fetita de patru ani si cind avea ea asa vreo doi ani isi luase un obicei prost de se tavalea pe jos cind nu ii convenea cite ceva. Pe la mall, prin vizite. Ce sa mai zic, ma dispera actul ei. Am intrebat-o pe doctora ei ce are de face asa si mi-a spus ca este o faza caracteristica virste de doi ani (terrible two's) si cel mai bun lucru care trebuie sa-l fac este sa o ignor cind face asa. Vrea atentie, mi-a explicat si daca nu o bagi in seama, isi va reveni. Si asta si faceam. Cind incepea cu actul ei ma intorceam si imi faceam de lucru in alta parte. Si cind obosea de atita plins si tavalit, se oprea singura...
Urmaresc ce se posteaza aici si sa stii ca imi vine in minte imaginea lui Sarah cind avea doi ani...
