despre singuratate
Raspunsuri - Pagina 7
lily spune:
Flaviutza, la ce "teapa" te referi ? de la care subiect initial? o discutie in particular pusa pe tapet, expusa public ? despre sentimentele fiecaruia ranite ? si crezi ca daca avem prieteni unii din noi, in care ne punem increderea si ne sustin, cit pot ei...e bine sa ii judecam pe altii singuri care nu au reusit acest lucru? sau ca se simte trista o persoana si plinge, sufera...de ce plinge? nu e omeneste sa o intrebam ? daca are un motiv pe care nu il spune mai bine sa nu insistam...daca ea insa accepta sa vorbeasca, si recunoastem ca nu putem sa o ajutam nu e normal sa incercam sa facem ceva, poate stie altcineva cum sa procedeze ...
singuratea imbraca forme diferite, dar nu toti vrem sa o recunoastem...
"Daca dragoste nu e, nimic nu e"
Lili
flaviutza spune:
lily M-am referit la faptul ca ai fost un picut ironica ,uite aici deexemmplu ..."Nu stiam insa ca doamna Eddy plecata in strainatate e medic, si inca unul psihiatru/psiholog si pune diagnostice atit de simplu, la distanta...celor ramasi in tara, ar putea fi invidiata de cei care studiaza de ani buni medicina, citesc intr-una si se preocupa indeaproape de bolnavi, in spital,in clinica,in minister dau doctorate, masterate...
'"
sorry daca te=am supi...;) in rest, toate celebune de la mine si un Craciun Fericit tiesi familiei1!
camelia-daniela spune:
Dragä Lily,
in mesajul täu cätre mine, gäsesc cä ai pus punctul pe i. " In comparatie stä nefericirea!"...spune multe!!!
Te-ai gindit mäcar o clipä, cä tocmai asta faci tu???...chiar din mesajul cätre Flaviuta, faci aceastä separare intre persoane care au reusit sä-si facä prieteni, si persoane care NU au reusit sä-si facä!!!
Eu nu cred cä te-ar critica cineva pe tema asta!!! Sä stii cä si eu astept o perioadä de timp, pinä imi fac o prietenä / prieten nouä / nou...merg pe baza selectärii mele personale. Niciodatä nu am numit pe cineva la scurt timp prieten, sau prietenä...am asteptat o perioadä, ca sä mä conving dacä se meritä, sau nu....stii cum se spune:" prietenul, la nevoie se cunoaste!"
Am prietene multe, dar nu am atita timp cit mi-as dori, sä fiu impreunä cu ele, datoritä familiei pe care o am, serviciului etc...este o relatie f. strinsä, dar plinä de respect reciproc. Cu toate cä nu ne vedem asa de des, ne ajutäm, ori de cite ori avem nevoie una de alta!!...in asta constä prietenia.
Tu nu ar trebui sä iei totul pe picior de räzboi...cind spui cä ai scris mesaje din suflet cätre persoane care au avut nevoie de un sfat, te cred...asa e si normal sä fie!!!...iar dacä persoanele nu mai räspund la PM-uri, nu trebuie sä o iei neapärat in nume de räu!!...acceptä situatia si nu mai scrie nici tu!!!...asta este o "intelegere" mutualä!!...de ce atitea ginduri si probleme?
Sä stii cä eu corespondez cu multe fete de pe forum si privat...sint perioade cind nu se mai anuntä, sau nu mai räspund la ultimul meu mesaj...cind mä gindesc la ele, le mai scriu incä o datä si le intreb ce mai fac, dar nu mä gindesc automat cä nu ar vrea sä mai corespondeze cu mine!!!....pot fi si alte motive din cauza cärora nu mi-au mai scris!!
Intr-adevär, dacä nici a 2-a oarä nu-mi räspund, atunci le las in pace, si gata!!...vezi ce simplu e???
Mai era o vorbä din bätrini: " dragoste cu sila, nu se face!"...care este valabilä si in cazul prieteniei.
In final, vreau sä-ti spun cä eu sint o optimistä incurabilä..ajunge aproape de apogeul incäpätinärii!!!
Dacä stau sä mä gindesc bine la perioada pubertätii mele, cind aveam deja la activ o viatä atit de mizerabilä, tristä si descurajatoare, care nu mi-a insuflat deloc avintul ästa cätre optimism, nu pot sä-mi explic de ce m-am agätat cu dintii de dorinta de a fi in sfirsit si pentru mine BINE!!!...cä motivatie nu am avut deloc pinä atunci, ca sä zic: " vaaai, ce frumoasä este viata asta!!!"
Dar visul meu cel mai frumos, de a fi iubitä, de a avea o familie si absolut tot ce-si poate dori o adolescentä, nu l-am urmärit ca o stresatä, ci am pus zimbetul pe buze, am privit intr-un mod optimist inainte si am acceptat intotdeauna situatia in care mä aflam...important era sä-mi fie mie bine!!! Si uite, cä intr-un mod neasteptat, l-am cunoscut pe actualul meu sot, pe care nici nu-l vroiam de prieten la inceput, dar intr-un moment cheie, am recunoscut viitorul meu, in el!!
In viatä este f. important sä recunosti sansa care ti se oferä!!!...asta pe toate planurile!!
Te pup si-ti doresc clipe fericite, in ciuda supärärii pe care o ai si care se pare cä a pus stäpinire pe tine!!!...chiar accepti asa ceva???
Cami.
camelia-daniela spune:
Tot eu...
hai sä-ti mai spun ceva...una din prietenele mele cele mai bune, pe care o cunosc de ca 25 de ani si are acum 39 de ani, ca si mine...este incä nemäritatä si nu are copii.
Eu o mai intreb citeodatä, ce are de gind pe viitor, la care ea imi spune cä si-ar dori si ea o familie si copii, dar incä nu a dat de cel pe care si-l dorea ea...a dat din päcate numai de tipi neseriosi, care nu urmäreau decit un scop anume!!!
Iti spun sincer cä o admir tare mult, datoritä faptului cä si-a pastrat täria de caracter si nu s-a pierdut pe ea insäsi!!!
Este veselä si plinä de viatä, iar cind vorbeste pe tema asta, simti o micä pärere de räu in timbrul vocii pe de o parte, iar pe cealaltä parte o tärie de admirat.
Eu o iubesc asa cum e si o am la suflet, cu toate cä este departe de mine!!!
Cami.
lily spune:
Nu m-ai suparat,iti multumesc pt atentionare, ma intrebam 
in ce calitate ti se spune ceva...daca vorbim si de spirit crestin si daca m-am si recunosut "slaba"...
medicina e un domeniu mult prea greu, vast, cu mult studiu pe care eu nu mi-as permite sa o fac, dar am un mare respect si admiratie pt cine se incumeta !
exista in fizica legea:cauzei si a efectului, in momentul cind vrei sa rezolvi ceva, te intereseaza, atunci afla si cauza, nu te opresti la efecte
CRACIUN FERICIT 
quote:
Originally posted by flaviutza
lily M-am referit la faptul ca ai fost un picut ironica ,uite aici deexemmplu ..."Nu stiam insa ca doamna Eddy plecata in strainatate e medic, si inca unul psihiatru/psiholog si pune diagnostice atit de simplu, la distanta...celor ramasi in tara, ar putea fi invidiata de cei care studiaza de ani buni medicina, citesc intr-una si se preocupa indeaproape de bolnavi, in spital,in clinica,in minister dau doctorate, masterate...
'"
sorry daca te=am supi...;) in rest, toate celebune de la mine si un Craciun Fericit tiesi familiei1!
"Daca dragoste nu e, nimic nu e"
Lili
lily spune:
Cami ,
era catre tine in masura in care m-as putea compara cu tine , sa zicem
de multe ori am fost comparata cu alt copil, coleg, vecin -uite la x ce a realizat, ce note a luat, astfel incit mereu m-am comparat cu altcineva,am concurat la un examen sau altul prin comparatii.
Ca sa constat ce Ca nu sint ca x , ca nu sint ca nimeni. Si daca simt intr-un fel, mai bine nu arat ca se considera slabiciune Dar sint slaba, si atunci de unde porneste schimbarea ? de la recunoasterea starii in care te afli...dar de unde vine puterea ? de la Dumnezeu, poate ca nu iti baga in traista cum se spune dar de dat iti da 
am traversat perioade de criza in care ma simteam neputincioasa, dar vroiam sa nu fiu , sa nu arat, sa ma ridic singura, trageam de mine in disperare si nu puteam schimba nik... am facut analize, am luat medicamente, am facut psihoterapie, dar starile reveneau
m-am intrebat - de ce eu Doamne ? cu ce am gresit sa patesc asta? mi se intimpla sa pling si am invatat sa ma rog, nu ca o obisnuinta, mecanic, ci din suflet si in orice loc ma aflam 
pt ca un psiholog nu sta vesnic cu noi, dar Dumnezeu da !!!
ca o experienta , merita incercat !!!
cui mi-a raspuns la mesaje, i-am raspuns 
, am tacut cind nu mi-a mai scris si cu asta basta 
suparare numai cind trebuie sa ma apar de ce n-am facut/gindit/simtit ...
quote:
Originally posted by camelia-daniela
Dragä Lily,
in mesajul täu cätre mine, gäsesc cä ai pus punctul pe i. " In comparatie stä nefericirea!"...spune multe!!!
Te-ai gindit mäcar o clipä, cä tocmai asta faci tu???...chiar din mesajul cätre Flaviuta, faci aceastä separare intre persoane care au reusit sä-si facä prieteni, si persoane care NU au reusit sä-si facä!!!
Eu nu cred cä te-ar critica cineva pe tema asta!!! Sä stii cä si eu astept o perioadä de timp, pinä imi fac o prietenä / prieten nouä / nou...merg pe baza selectärii mele personale. Niciodatä nu am numit pe cineva la scurt timp prieten, sau prietenä...am asteptat o perioadä, ca sä mä conving dacä se meritä, sau nu....stii cum se spune:" prietenul, la nevoie se cunoaste!"
Am prietene multe, dar nu am atita timp cit mi-as dori, sä fiu impreunä cu ele, datoritä familiei pe care o am, serviciului etc...este o relatie f. strinsä, dar plinä de respect reciproc. Cu toate cä nu ne vedem asa de des, ne ajutäm, ori de cite ori avem nevoie una de alta!!...in asta constä prietenia.
Tu nu ar trebui sä iei totul pe picior de räzboi...cind spui cä ai scris mesaje din suflet cätre persoane care au avut nevoie de un sfat, te cred...asa e si normal sä fie!!!...iar dacä persoanele nu mai räspund la PM-uri, nu trebuie sä o iei neapärat in nume de räu!!...acceptä situatia si nu mai scrie nici tu!!!...asta este o "intelegere" mutualä!!...de ce atitea ginduri si probleme?
Sä stii cä eu corespondez cu multe fete de pe forum si privat...sint perioade cind nu se mai anuntä, sau nu mai räspund la ultimul meu mesaj...cind mä gindesc la ele, le mai scriu incä o datä si le intreb ce mai fac, dar nu mä gindesc automat cä nu ar vrea sä mai corespondeze cu mine!!!....pot fi si alte motive din cauza cärora nu mi-au mai scris!!
Intr-adevär, dacä nici a 2-a oarä nu-mi räspund, atunci le las in pace, si gata!!...vezi ce simplu e???
Mai era o vorbä din bätrini: " dragoste cu sila, nu se face!"...care este valabilä si in cazul prieteniei.
In final, vreau sä-ti spun cä eu sint o optimistä incurabilä..ajunge aproape de apogeul incäpätinärii!!!
Dacä stau sä mä gindesc bine la perioada pubertätii mele, cind aveam deja la activ o viatä atit de mizerabilä, tristä si descurajatoare, care nu mi-a insuflat deloc avintul ästa cätre optimism, nu pot sä-mi explic de ce m-am agätat cu dintii de dorinta de a fi in sfirsit si pentru mine BINE!!!...cä motivatie nu am avut deloc pinä atunci, ca sä zic: " vaaai, ce frumoasä este viata asta!!!"
Dar visul meu cel mai frumos, de a fi iubitä, de a avea o familie si absolut tot ce-si poate dori o adolescentä, nu l-am urmärit ca o stresatä, ci am pus zimbetul pe buze, am privit intr-un mod optimist inainte si am acceptat intotdeauna situatia in care mä aflam...important era sä-mi fie mie bine!!! Si uite, cä intr-un mod neasteptat, l-am cunoscut pe actualul meu sot, pe care nici nu-l vroiam de prieten la inceput, dar intr-un moment cheie, am recunoscut viitorul meu, in el!!
In viatä este f. important sä recunosti sansa care ti se oferä!!!...asta pe toate planurile!!
Te pup si-ti doresc clipe fericite, in ciuda supärärii pe care o ai si care se pare cä a pus stäpinire pe tine!!!...chiar accepti asa ceva???
Cami.
"Daca dragoste nu e, nimic nu e"
Lili
camelia-daniela spune:
Lily,
scuze, dar aici trebuie sä te contrazic!!
Eu nu am fost niciodatä de pärerea cä Dumnezeu imi dä intelepciunea, sau puterea de a trece de anumite situatii grele in care mä aflu!!!
Eu am inceput de foarte tinärä si mai continui si in zilele noastre, sä-mi "modelez" personalitatea, deci EU-l meu.
Nu m-am comparat cu nimeni, cä nimeni nu a reusit sä facä ce fac eu, sau sä stie ce stiu eu!!!...fiecare isi "asterne" cum poate, ca sä "doarmä"!!!
In situatii grele ( pe care le are oricine!!), nu am acceptat sä mä "ajut" cu tratamente, sau tablete...asta mi se pärea ca o lasitate din partea mea si am dorit mereu sä ies singurä din aceste stäri de "hibernare"!! Poate chiar incäpätinarea mea inversunatä, m-a fäcut sä fiu asa de "bätäioasä"!!...pe de-o parte este logic: Dacä reusesti sä cistigi o bätälie, dupä care prinzi gust si mai cistigi incä o bätälie, ajungi la un moment dat sä te crezi de neinvins si ai un sentiment de atotputernicie!! Dar niciodatä nu trebuie sä te lasi coplesitä de sentimente negative, care nu fac decit sä te tragä sub linia de plutire!!!...este f. important.
Poate o sä rizi, dar a 2-a prietenä a mea bunä ( este aici la Berlin ) este psihiaträ...dä diagnosticele in functie de comprotarea fiecäruia, incercind sä le si treteze pe aceastä cale.
Anul trecut am avut o fazä grea, care mä cam därimase si pe mine....prietena mea, m-a invitat la ea sä bem o cafea, ca intotdeauna, si sä mai stäm de vorbä...din vorbä in vorbä i-am povestit totul, iar in final plingeam amindouä, de zici cä ne murise si ultima sperantä pe lumea asta!!!...poate o sä rizi acum...pe ea am inteles-o cä a plins, deoarece era in afect cu mine, eu fiind prietena ei si nu o pacientä oarecare...dar totusi mi s-a pärut ciudatä situatia väzind-o cit suferä si am inceput s-o consolez!!! Pinä la urmä ne-am linistit amindouä si i-am spus ce voi face...dar sfatul ei mi l-am pus la inimä si acolo va rämine...a avut mare dreptate!!!...de fapt, si eu tindeam in directia spusä de ea, dar nu eram atit de convinsä de ce se va intimpla in viitor!!!...oricum, a iesit asa cum imi doream eu si va fi din ce in ce mai bine!!!
Cu drag, Cami.
lily spune:
Draga Cami,
Dumnezeu e Cel care ne-a creat, ne-a dat minte, suflet si constiinta, si dreptul de a alege. Dumnezeu nu ne va obliga deci sa credem in El, nu ne vrea clonele nimanui, ci personalitati bine formate ! Faptul ca sint atitea pareri despre Dumnezeu, unele sint exaltate, fanatice, unele insa sint contrare, plina de ura si de acuze la adresa Lui , ne arata cit sintem de liberi, pina unde mergem noi oamenii cu libertatea de constiinta.
Am ramas singura sa ma descurc 
in situatii in care alta data tatal meu hotara,dar eu nu aveam experienta si puterea lui...ceea ce pe mine m-a stimula si sutinea era Dumnezeu lucrind prin citiva oameni minunati, care se lasau calauziti de El
Nu am gasit un sot cu care sa impart binele si raul,atunci as fi fost alt om, in cazul in care era un om plin de caracter, de cuvint si om de incredere. Imi doream un prieten , dar sot ?
Daca gaseam pe cineva sa ma casatoresc pt ca dupa un timp sa descopar ca nu ma mai vrea, 
nu ma place sau are pe alta,nu puteam sa il oblig sa stea cu mine 
... nu stiu cum as fi reactionat, de aceea m-am temut sa fac acest pas...desi la mine nu au curs cererile in casatorie...
Acum 8 ani a venit vorba de casatorie , dar nu mie mi-a spus acel om, ci prin altcineva mamei mele -eram nehotarita , credeam ca il iubesc, nu am petrecut mult timp impreuna...
Cu el atinsesem si problema existentei lui Dumnezeu, i-am spus ce citisem undeva <<de ce daca Dumnzeu nu exista, oamenii se chinuie sa dovedeasca atita ca nu exista ?>> iar el mi-a raspuns: << negarea negatiei...>> pina intr-o zi cind m-a enervat si i-am intors spatele, a fost o hotarire pe care nu mi-am iertat-o usor... spunea cineva "Niciodata sa nu spui niciodata" !
Eram neputincioasa sa ii explic pe indelete ce am patit, dar el aflase de faptul ca am ramas cu facultatea balta, intrerupta si a crezut ca nu am vrut eu sa o termin...
Ce bine e cind ai o dilema, sa o discuti cinstit cu cel in cauza, dar uite ca desi stii teorie, in practica te mai si poticnesti
Eu i-am cerut scuze 
celui pe care l-am suparat in momentul cind am realizat ca am facut o gafa, nu ceva intentionat ! Daca a acceptat, bine, daca nu...treaba lui.
Daca am gresit eu, am vrut sa stiu si unde am gresit pt a ma putea schimba, daca altul a gresit si eu am devenit tap ispasitor, nu mi s-a parut corect si drept.
Cind sustii pe altul 
, atunci gasesti resursele necesare si pt tine...
Multumirile mele Cami draga
Multumiri celor care m-au sfatuit, inteles si indragit
Sa fiti iubiti !!!
quote:
Originally posted by camelia-daniela
Lily,
scuze, dar aici trebuie sä te contrazic!!
Eu nu am fost niciodatä de pärerea cä Dumnezeu imi dä intelepciunea, sau puterea de a trece de anumite situatii grele in care mä aflu!!!
Eu am inceput de foarte tinärä si mai continui si in zilele noastre, sä-mi "modelez" personalitatea, deci EU-l meu.
Nu m-am comparat cu nimeni, cä nimeni nu a reusit sä facä ce fac eu, sau sä stie ce stiu eu!!!...fiecare isi "asterne" cum poate, ca sä "doarmä"!!!
In situatii grele ( pe care le are oricine!!), nu am acceptat sä mä "ajut" cu tratamente, sau tablete...asta mi se pärea ca o lasitate din partea mea si am dorit mereu sä ies singurä din aceste stäri de "hibernare"!! Poate chiar incäpätinarea mea inversunatä, m-a fäcut sä fiu asa de "bätäioasä"!!...pe de-o parte este logic: Dacä reusesti sä cistigi o bätälie, dupä care prinzi gust si mai cistigi incä o bätälie, ajungi la un moment dat sä te crezi de neinvins si ai un sentiment de atotputernicie!! Dar niciodatä nu trebuie sä te lasi coplesitä de sentimente negative, care nu fac decit sä te tragä sub linia de plutire!!!...este f. important.
Poate o sä rizi, dar a 2-a prietenä a mea bunä ( este aici la Berlin ) este psihiaträ...dä diagnosticele in functie de comprotarea fiecäruia, incercind sä le si treteze pe aceastä cale.
Anul trecut am avut o fazä grea, care mä cam därimase si pe mine....prietena mea, m-a invitat la ea sä bem o cafea, ca intotdeauna, si sä mai stäm de vorbä...din vorbä in vorbä i-am povestit totul, iar in final plingeam amindouä, de zici cä ne murise si ultima sperantä pe lumea asta!!!...poate o sä rizi acum...pe ea am inteles-o cä a plins, deoarece era in afect cu mine, eu fiind prietena ei si nu o pacientä oarecare...dar totusi mi s-a pärut ciudatä situatia väzind-o cit suferä si am inceput s-o consolez!!!
Cu drag, Cami.
"Daca dragoste nu e, nimic nu e"
Lili
camelia-daniela spune:
Dragä Lili,
sä stii cä eu, de cind mä stiu, am mers pe premisa spunerii adevärului, indiferent cit de greu ar fi picat in anumite situatii!!!...pt. mine era mereu important sä am constiinta curatä!!!
Am gäsit mereu o posibilitate sä il spun, ca sä nu sune chiar asa de dur, dar l-am spus!!!...färä frica cä poate devin vulnerabilä, pe care ai descris-o tu odatä.
Este adevärat cä datoritä firii mele deschise si prietenoase, am fost interpretatä de multe ori altfel decit eram, dar cind s-a ivit ocazia, am clarificat-o imediat, spunindu-mi scurt si direct pärerea!!!
In timpul pubertätii am dus o luptä aproape continuä pe aceastä temä...parcä eram Don Quihotte, care se lupta cu morile de vint!!!...vroiam sä ii educ pe multi, dar totusi färä succes!!...atunci mi-am pus intrebarea: " ce mä freacä ( ca sä uzez limbajul stradal, unde mi-am imbogätit vocabularul!!!) pe mine grija de altii???...din partea mea sa räminä asa cum le place lor, iar eu continui sä-mi "construiesc" personalitatea mea!!!...si de atunci am acceptat oamenii asa cum erau, färä sä mä mai amestec.
Sä stii cä eu am fost nevoitä din clasa a 5-a sä mä descurc singurä si sä decid singurä pt. mine!!...nu spun cä a fost usor, desi simteam nevoia sä ii intreb pe pärintii mei...dar nu vreau sä intru in amänunte!!!
Important este cä toate aceste piedici si necazuri pe care le-am intimpinat, ani de-a rindul, nu m-au fäcut decit sä fiu mai tare, sä invät din greseli si sä-mi acumulez o oarecare intelepciune de care acum, sint mindrä!!!...deci, in concluzie, nu Dumnezeu m-a fäcut asa cum sint azi!!!
Aaa....la Dumnezeu m-am rugat in momentele cind mi-a fost o fricä groaznicä in anumite situatii in care nu mä putea ajuta nimeni!!!...asta ca sä-mi adun toate puterile si ca sä ies singurä din ea!!!...cä alt ajutor nu aveam!! Asta este partea psihologicä a noasträ...ne rugäm la Dumnezeu, cind avem nevoie de ajutor, dar multi nu o fac atunci cind la merge bine!! Nu vreau sä generalizez, cä aici väd cä avem päreri diferite, dar si asta este o parte de adevär!!!...cel putin, la mine!!
Din partea mea, altii pot sä se roage toatä ziua la Dumnezeu si chiar sä astepte un ajutor din partea lui!!!...nu este problema mea si nici cä mä deranjeazä!!
Culmea ironiei este ( sint si o fire realistä ), cä mie mi s-a intimplat de multe ori sä primesc un ajutor neasteptat im situatii in care nu mai vedeam nici o cale de iesire...dar asta am pus-o mai mult pe seama "ingerului päzitor" ( imi place mai mult varianta asta )....si cred cä am un stol!!!...cä altfel as fi murit de vreo 4 ori pinä acum!!!
Sä stii cä si in momentul de fatä am atitea pe umeri si trebuie sä iau aproape singurä toate hotäririle, cä sotul meu trece printr-o fazä grea, dar asta nu mä sperie, ba chiar mä onoreazä!!!
Am luat totul pe umerii mei, pt cä stiu cä starea asta nu v-a dura o vesnicie, ci numai o perioadä, iar eu intre timp, il scot pe sotul meu din starea asta bolnävicioasä, cä asta este prima mea prioritate!!!
Cind este si el pe picioare, atunci luäm amindoi hotäririle...sä nu crezi cä este usor...am avut si eu momente cind imi venea sä-mi iau cimpii, pt. cä mä simteam coplesitä de povara pe care trebuie sä o duc, dar a 2-a zi, ca prin minune, mi-am regäsit din nou puterea sä lupt!!...asta era numai oboseala din oasele mele, probabil!!!
Nu stiu ce pot sä-ti mai spun, cä momentan mi s-a golit sacul, dar sper sä te schimbi intr-un fel...gindeste-te ce este acum mai important in viata ta, fä-ti un plan cum sä realizezi totul si fii consecventä!!!
Cu drag, Cami.
kjmami spune:
e intradevar urat sa fi singura..
eu pana acum ceva timp aveam tot..sau asha credeam..
un sot pe care il iubeam la nebunie si un bebe duclce.
acum sunt divortata, nu pot sta cu copilul meu atata timp cat ash vrea pt ca locuieste la mama mea( pt ca nu ma pot ocupa de el si sa si lucrez) nu am prieteni, nu mai am nimic decat un bebelush care poate peste catva timp se va intreba ce s-a intamplat cu mami si tati....
acum ma simt singura si mi-e groaza ca vor veni sarbatorile si eu le voi petrece singura iar EL le va petrece cu o alta EA...
numai bine
val