despre singuratate
Raspunsuri - Pagina 4
tora97 spune:
tot singure, tot singura, inchise in propriile noastre turnuri de fildes... nu avem cum sa iesim, nu avem cum sa deschidem vreo fereastra... asta nu inseamna ca sintem damnate, ci pur si simplu sintem noi, cele mai cele, cele pe care ei, maretii masculi nu le merita... raminem asteptind. asteptind. asteptind, pina cind uitam de ce asteptam.. si uite asa, ne trezim la final de viata, privind oarecum amar in urma... la naiba! de ce gust amar? am iubit si noi, o data, de doua ori, de "n" ori.. sintem experte in iubire si in a fi parasite.. dar sintem pline de iubire nu i asa? important este sa nu uitam acest lucru...
dar intr o zi, se intimpla minunea si atunci.....
hai sa zimbim, asa in singuratea noastra, noi, cele experte, noi, minunatele, superbele...
mag_d2002 spune:
Chrystinne sunt tot de 10 luni plecata si pe masura ce trece vremea imi dau seama ca sunt sanse putine sa mai am viata din Bucuresti...dupa cum spuneai prietenii ti-i gasesti in timp si dureaza ani pana iti dai seama cine iti este simpla cunostinta, amic si cine prieten...cred ca aici poate voi reusii sa am amici dar pana la prieteni e cale lunga...pe aceia i-am lasat in tara , de familie nu mai vorbesc si despre servici in care sa te simti bine intre colegi si unde sa ai o munca care sa te satisfaca iar va fi foarte greu de obtinut... cred ca e timpul sa invatam sa traim singure pentru ca in tara straina e mare diferenta fata de cum am fost obisnuite in Romania
quote:
Originally posted by Crystinne
Da Mag... eu cred ca intr-o zi voi avea si aici prieteni. Nu stiu cand... Dar eu cred ca asa cum trebuie sa construiesti o relatie cu partenerul tau, asa trebuie sa construiesti si o relatie de prietenie... Cred ca nu poti fi prieten cu cineva care nu te intelege, cu, care nu ai nimic in comun, care nu stie sa asculte ci doar vorbeste...
Am senzatia ca daca din randul nemtilor nu voi reusi sa-mi fac prieteni macar din randul celorlalti... "auslanderi" :-) cum sunt numiti aici, adica strainii... Ei pot intelege mai bine prin ce trec.
De cand esti plecata? Eu nu am decat 10 luni.
Ciudat este ca pe vremea cand vroiam sa plec din tara (doresc asta de la 21 de ani), credeam ca nu o sa ma uit inapoi si nu o sa ma doara... Si acum sufar :-((
Dar... ne vom gasi si noi prieteni ca si Lily, ca si celelalte fete. Insa trebuie sa facem ceva pentru asta, nu putem pur si simplu astepta.
Va imbratisez.
Crystinne spune:
quote:
Originally posted by mag_d2002
Chrystinne sunt tot de 10 luni plecata si pe masura ce trece vremea imi dau seama ca sunt sanse putine sa mai am viata din Bucuresti...dupa cum spuneai prietenii ti-i gasesti in timp si dureaza ani pana iti dai seama cine iti este simpla cunostinta, amic si cine prieten...cred ca aici poate voi reusii sa am amici dar pana la prieteni e cale lunga...pe aceia i-am lasat in tara , de familie nu mai vorbesc si despre servici in care sa te simti bine intre colegi si unde sa ai o munca care sa te satisfaca iar va fi foarte greu de obtinut... cred ca e timpul sa invatam sa traim singure pentru ca in tara straina e mare diferenta fata de cum am fost obisnuite in Romania
[/quote]
Gandim cumva la fel
Nu vrei sa stam la o "barfa" privata? 
Eu totusi cred ca voi avea prieteni intr-o zi si aici. Nu vreau sa-mi pierd optimismul. Cred ca desi e diferit de acasa ... intr-o zi (cine stie cand, dar va fi) vom avea prieteni, nu vom mai fi singure.
mag_d2002 spune:
Crystinne am trimis mesaj pe PM
quote:
Originally posted by Crystinnequote:
Originally posted by mag_d2002
Chrystinne sunt tot de 10 luni plecata si pe masura ce trece vremea imi dau seama ca sunt sanse putine sa mai am viata din Bucuresti...dupa cum spuneai prietenii ti-i gasesti in timp si dureaza ani pana iti dai seama cine iti este simpla cunostinta, amic si cine prieten...cred ca aici poate voi reusii sa am amici dar pana la prieteni e cale lunga...pe aceia i-am lasat in tara , de familie nu mai vorbesc si despre servici in care sa te simti bine intre colegi si unde sa ai o munca care sa te satisfaca iar va fi foarte greu de obtinut... cred ca e timpul sa invatam sa traim singure pentru ca in tara straina e mare diferenta fata de cum am fost obisnuite in Romania
Gandim cumva la fel
Nu vrei sa stam la o "barfa" privata? Eu totusi cred ca voi avea prieteni intr-o zi si aici. Nu vreau sa-mi pierd optimismul. Cred ca desi e diferit de acasa ... intr-o zi (cine stie cand, dar va fi) vom avea prieteni, nu vom mai fi singure.[/quote]
lily spune:
Cind am postat anuntul ma intrebam de ce am ramas si ce o sa fac singura ? Cum o sa merg mai departe daca sint atitea probleme de rezolvat si eu nu stiu rezultatul la multe... si in fond sint chiar atit de singura?
E adevarat ca nu am sot si copii, dar am parinti si frate si colegi si bunice si vecini , apoi am gasit si site-ul DC si nu am mai fost singura.
Poate trebuia sa postez subiectul "despre sentimentul de singuratate" pt ca fiind cu alti oameni distanti, reci sa intimpla sa ma simt singura, iar cind sint singura si imi amintesc de oameni dragi, simpatici, altruisti paradoxal ca nu ma simt singura.
Si pe urma in singuratate ne regasim pe noi, ne autocunoastem, ne descoperim talente sau defecte, observam cite mai avem de schimbat pt ca altii sa ne placa, singuratatea nu e rea dar poate deveni povara pt suflet cind te inchizi in carapace si iti place acolo, e comod si simplu sa nu te deschizi spre altii.
Stiti ma gindeam la calugarii din manastiri care s-au izolat de lume pt a fii mai aproape de Dumnezeu, dar Dumnezeu e in fiecare din noi ceilalti si a iubi pe Dumnezeu inseamna a iubi creatia lui care este omul, lumea, natura, soarele, copiii... a iubi inseamna a ajuta pe cei care sint in nevoie, descurajati si a trece peste orgoliu de a fii alesul Lui si a intinde mina semenului cazut.
E frumos pe munte, in calatorie dar nu izolat vesnic uitind oamenii care sufera si asteapta un semn ca Dumnezeu nu i-a uitat. Acum ceva timp imi spunea o persoana sa ma duc la manastire , altcineva ma intreba cind traversam o situatie problematica de ce nu m-am sinucis ca sa scap de suferinta ?!
Cum pot gindi si vorbi unii oameni, tineri asa ? Ce resort interior ii face sa fie asa cinici?
Am sperat intotdeauna ca orice problema se rezolva, nu imediat, dar se rezolva.
Sintem unici, nu sintem roboti care sa actionam la comanda, sa iubim la comanda.
Nu exista reteta pt viata.
mariana_flo spune:
A fi singur este o boala a sufletului. Din pacate nu toti avem parte de "medicatia" adecvata. Simt o durere acuta cand trec pe langa mine cupluri care radiaza de fericire, cand sunt invitata de amici la o petrecere sau undeva unde majoritatea sunt cupluri, cand ajung seara acasa si nu ma intampina decat motanul. Ma simt de parca n-as fi intreaga. Si mereu ma intreb : cu ce am gresit oare? ce ar trebui sa fac ca sa schimb starea in care ma aflu? Am incercat diverse metode, dar n-am gasit solutia potrivita pana acum. Si cand ma gandesc ca mai am putin si ajung la jumatatea vietii, si n-am lasat nimic in urma... Pe fat frumos nu-l mai astept. Am crezut ca l-am gasit acum 4 ani. Dar ca de obicei, ce-i frumos trece repede. Printul meiu s-a transformat de ceva vreme in broasca raioasa. Le apreciez pe cele care au gasit calea de mijloc. Cele care au gasit puterea de a merge mai departe. Poate am s-o gasesc si eu candva. Inca sunt in faza in care imi plang singura de mila.
lily spune:
A fost un timp cind suspinam atunci cind un EL imi facea un banal compliment si se arata interesat de persoana mea, ma credeam in al 9-lea cer !!! Anii treceau si primeam complimente, iar alteori critici dure, aspre,taioase si incercam sa vad unde gresesc.
Totusi nu reuseam sa gasesc persoana potrivita. Dar niciodata nu am disperat, nu am fost invidioasa pe altii, ci numai curioasa cum reusesc sa se inteleaga atit de bine? Dar de multe ori aparentele sint inselatoare. La o privire mai atenta, fericirea lor abordata in societate ostentativ era o fatada aproape comerciala pt ca lumea sa ii invidieze. Ascundeau tristete, neintelegeri, razboaie vechi, dar nu vroiau sa recunoasca asta pt ca ii obliga anturajul, functia, prejudecatile sa ramina "legati" pe veci,iar ca stateau pt copii erau mai mult un pretext pt ca tocmai copiii sufereau mai mult !
Apoi m-am resemnat, poate trebuie sa stau singura si sa realizez altceva in viata-nu copiii si familia mea , ci sa ajut copiii altcuiva care are nevoie in acel moment de acest lucru, sa ma implic intr-un proiect umanitar, sa caut alta cale de a fii fericita in functie de ceea ce stiu, pot, simt. Poate a fost greu si de neinteles sa ma ocup de copiii altora ,de altcineva care suferea,sa ma sacrific si sa nu ma preocup de persoana mea.A fost citeodata cumplit sa aflu fara sa vreau unele lucruri despre familii tinere care au probleme -desi nu au grija zilei de miine ,au bariere sufletesti, de comunicare. Viziunea asupra casatoriei in care sotia duce greul -serviciu, casa, copii si sotul- servici, ziar, tv, sport etc. mie nu mi s-a parut corecta. Dar poate ca e alt subiect.
lily spune:
Doamne Dumnezeule,
Ce le-am facut Doamne de ma ataca asa, fara sa ma cunoasca macar,
cum am indraznit eu sa spun ceva, cum am cutezat eu sa ma adresez MARIILOR LOR care nu au ce discuta pur si simplu cu mine 
doar au treburi prea MARI SI IMPORTANTE 
Oameni care vorbesc de Dumnezeu, femei care sustin ca au frica de Cel de Sus...oare se simt bine cind arunca vina, acuza ?
Imi pare rau cind vad reactii departe de adevar 
Evident ca Dumnezeu in marea Lui iubire ne-a creat, ne-a dat vointa libera si Lui ii pot multumi pentru sprijin, El sa le de-a sanatate tuturor celor modesti, care din putinul lor ajuta aici la realizarea si mentinerea unei atmosfere calde si frumoase !
Daca eu nu ii pot rasplati , El sa se ingrijeasca de tot 
.
"Daca dragoste nu e, nimic nu e"
Lili
tunad spune:
Lily,
Sigur tu nu ai facut nimic pentru a supara, dar ... unii ataca pentru a se apara....frica, nesiguranta, neincrederea si lasitatea....
nadina spune:
quote:
Originally posted by lily
Doamne Dumnezeule,
Ce le-am facut Doamne de ma ataca asa, fara sa ma cunoasca macar,
cum am indraznit eu sa spun ceva, cum am cutezat eu sa ma adresez MARIILOR LOR care nu au ce discuta pur si simplu cu mine
Oameni care vorbesc de Dumnezeu, femei care sustin ca au frica de Cel de Sus...oare se simt bine cind arunca vina, acuza ?
Imi pare rau cind vad reactii departe de adevar
Evident ca Dumnezeu in marea Lui iubire ne-a creat, ne-a dat vointa libera si Lui ii pot multumi pentru sprijin, El sa le de-a sanatate tuturor celor modesti, care din putinul lor ajuta aici la realizarea si mentinerea unei atmosfere calde si frumoase !
Daca eu nu ii pot rasplati , El sa se ingrijeasca de tot
"Daca dragoste nu e, nimic nu e"
Lili
Cine te ataca?unde?
Nadina
"Poate pentru lume esti o singura persoana, dar pentru o anume persoana esti intreaga lume"(Marquez)