despre singuratate
Raspunsuri - Pagina 3
lil spune:
NICIDATA NU ESTE PREA TIRZIU,I-TI VEI GASI PE CINEVA ATUNCI CIND TE VEI ASTEPTA MAI PUTIN.IMPORTANT ESTE SA NU RENUNTI SA SPERI.NU TREBUIE SA-L CAUTI,CIND VA VENI MOMENTUL SE VA INTIMPLA PUR SI SIMPLU,O PRIVIRE INTIMPLATOARE....O DISCUTIE....SI VEI STI CA EL ESTE JUMATATEA TA.MULT SUCCES!!
Laura _Oprescu spune:
sa va spun o poveste...s-a intamplat odata demult ,pe cand oamenii se numeau androgini(aveau doua perechi de maini, doua perechi de picioare si un cap) ... s-a intamplat ca acesti oameni sa se creada egali cu zeii si sa inceteze in consecinta sa le mai aduca ofrandele obisnuite...,zeii insa tare s-au suparat si au decis sa sa injumatateasca nesupunerile oamenilor prin injumatatirea oamenilor(i-au taiat in doua) ..ei bine,incepand de atunci se spune ca fiecare om isi cauta jumatatea si ca , pana sa isi gaseasca adevarata jumatate , ei se cupleaza cu altepseudojumatati... Nu reusesc insa sa fie fericiti decat atunci cand isi gasesc jumatatea compatibila...legenda androginului e veche ...
dar pare actuala...ce ziceti?
Nicky spune:
Lily, sunt cu un an mai mare decat tine si nici eu nu am o familie, desi imi doresc foarte mult. Am momente cand cred ca nu ma voi realiza niciodata, ma inchid in mine, sufar si plang. Dar din fericire exista in viata mea prieteni care ma scot din starea asta si imi spun ca ce-i al meu e pus deoparte si undeva exista jumatatea mea, asa ca sa nu-mi pierd speranta. Si sa stii ca ma ajuta. Ai sa vezi ca intr-o zi va iesi soarele si pe strada ta ! Hai zambeste! Si mai tinem legatura !
mariana_flo spune:
Eu nici macar nu stiu in ce categorie ma incadrez. Sunt casatorita si totusi sunt singura. Si parca ma doare mai tare acum, ca-l stiu aproape de mine si vad in fiecare zi cum ma ignora, decat atunci cand singura fiind, imi plangeam amarul in pumni.
Crystinne spune:
Stiu cat de greu va este, la fel de greu imi era si mie pana acum vreo 2 ani. Singura fara cineva langa mine, aveam impresia stresanta ca timpul trece si eu ma indrept catre sfarsitul vietii mai repede...
Aveam prieteni, familie, colegi tare haiosi... dar... nu pe EL.
Singuratatea imbraca atatea forme; acum il am pe EL si ma simt ingrozitor de singura fara ei, familia, prietenii, colegii...
Si eu care candva eram considerata "excesiv" de sociabila, acum inebunesc de singuratate, fac depresii destul de des, plang ore in sir tanjind dupa prieteni macar...
Poate "singuratatea" este o boala de care nu voi scapa asa usor, dar sunt sigura ca intr-o zi voi avea si aici prieteni.
Si cred ca toti intr-o zi ne vom rezolva "problema" actuala dupa care vom suferi din cauza alteia... Am senzatia ca asa ne invartim intr-un cerc...
Nu va pierdedti speranta!
lily spune:
M-am intrebat ca fiecare din noi de ce sa ramin singura ?
Ce as putea face sa nu mai fiu singura?
In fiecare etapa prin care am trecut am crezut ca am timp de gindire, de meditat si de alegere a unui om cu care sa fiu fericita,
Insa anii au trecut
Am cunoscut la un moment dat pe cineva , un baiat fin, dragut , simpatic dar tacut. El astepta sa reactionez , eu asteptam de la el, asteptam de la el un semn ca ma place :-)
Mi-a spus ca tatal sau ar fii lucrat undeva f sus-pus si ...secret dar prea multe nu am aflat.
I-am spus ca il plac si s-a bucurat, dar nu am stiut ce sa fac mai departe. Si am devenit nervoasa, i-am intors spatele cind am crezut ca el glumeste pe seama mea ...
L-am cautat acolo unde stiam ca lucra,un post de radio dar am gasit o alta persoana care ii semana leit, dar nu era el...
Am incercat sa il gasesc, sa ii spun ca regret ca m-am purtat copilareste, prosteste ca el nu e de vina pt acei citiva fosti colegi din ASE care au ris, si-au batut joc de mine cind eram intr-o situatie delicata, cind pierdeam examene, eram confuza, doborita de necazuri si fara putere si cind totul parca imi iesea anapoda.
Ca el nu e de vina pt cel care m-a parasit dupa o noapte de povestiri fantastice cind incerca sa imi arate ce bun e, ce insusiri paranormale are, ce talente ascunse are si pe nedrept sufera (?!) si cite alte amagiri . Desi eram f cerebrala il crezusem pe acela care parca imi luase mintile in acea vara cind trebuia sa inchei anul 3 de facultate, sa invat si el a stiuse sa profite de mine .
Dar cel pe care inima mea il iubeste si pe care nu l-am respectat cum trebuie nu mi-a raspuns niciodata direct, stiu ca nu m-a uitat, mi-a transmis asta f elegant si discret prin cineva oficial acum citeva luni la servici .
E dura realitatea la care m-am trezit, atita visare si planuri cu un nimeni si apoi intilnirea cu un om pe care nu l-am inteles prea bine, l-am judecat ca pe un asasin din cauza originii pt ca de vreo 14 ani e o moda sa fie linsati oamenii din categoria militarilor de profesie. O prostie, pt ca toate statele civilizate au secrete si isi protejeaza cetatenii lor.
Acum merg mai departe ,dar sper ca cel pe care inima mea nu a incetat sa il iubeasca ,asa cum l-am intilnit in urma cu aproape 10 ani sa il revad cindva, undeva cu mult mai multa minte.
Lily
<Daca dragoste nu e, nimic nu e>
mag_d2002 spune:
Crystinne nici daca scriam eu randurile astea nu imi exprimam mai bine starea...si tu crezi ca vom reusi sa ne mai facem prieteni intr-o tara straina? tare mult as vrea sa fiu optimista...pana atunci insa imi ignor gandurile...
quote:
Originally posted by Crystinne
Stiu cat de greu va este, la fel de greu imi era si mie pana acum vreo 2 ani. Singura fara cineva langa mine, aveam impresia stresanta ca timpul trece si eu ma indrept catre sfarsitul vietii mai repede...
Aveam prieteni, familie, colegi tare haiosi... dar... nu pe EL.
Singuratatea imbraca atatea forme; acum il am pe EL si ma simt ingrozitor de singura fara ei, familia, prietenii, colegii...
Si eu care candva eram considerata "excesiv" de sociabila, acum inebunesc de singuratate, fac depresii destul de des, plang ore in sir tanjind dupa prieteni macar...
Poate "singuratatea" este o boala de care nu voi scapa asa usor, dar sunt sigura ca intr-o zi voi avea si aici prieteni.
Si cred ca toti intr-o zi ne vom rezolva "problema" actuala dupa care vom suferi din cauza alteia... Am senzatia ca asa ne invartim intr-un cerc...
Nu va pierdedti speranta!
Crystinne spune:
Da Mag... eu cred ca intr-o zi voi avea si aici prieteni. Nu stiu cand... Dar eu cred ca asa cum trebuie sa construiesti o relatie cu partenerul tau, asa trebuie sa construiesti si o relatie de prietenie... Cred ca nu poti fi prieten cu cineva care nu te intelege, cu, care nu ai nimic in comun, care nu stie sa asculte ci doar vorbeste...
Am senzatia ca daca din randul nemtilor nu voi reusi sa-mi fac prieteni macar din randul celorlalti... "auslanderi" :-) cum sunt numiti aici, adica strainii... Ei pot intelege mai bine prin ce trec.
De cand esti plecata? Eu nu am decat 10 luni.
Ciudat este ca pe vremea cand vroiam sa plec din tara (doresc asta de la 21 de ani), credeam ca nu o sa ma uit inapoi si nu o sa ma doara... Si acum sufar :-((
Dar... ne vom gasi si noi prieteni ca si Lily, ca si celelalte fete. Insa trebuie sa facem ceva pentru asta, nu putem pur si simplu astepta.
Va imbratisez.
lorelei_19 spune:
Dragele mele, eu cred ca fiecare dintre noi poate face ceva ca sa scape de singuratate. Lily, fa-ti o lista cu toate calitatile pe care ar trebui sa le implineasca un barbat ca sa iti placa. Scrie apoi cam si ce meserie ar putea avea si hobby-urile care le au asemenea categorii de barbati (de exemplu un manager poate merge la tenis, etc). Apoi incearca sa mergi tu acolo sa cautzi. Inscrie-te si tu in exemplu de fata la un curs de tenis. E scump, dar daca te gandesti ca in joc e viitorul tau, se merita! Sau poate iti plac barbatii romantici. Du-te atunci in locuri pe unde-ar putea fi- poate la filme de dragoste, sau mai stiu eu pe unde. S-au cam dus timpurile cand printzul venea la tine acasa si iti cerea mana. Iesi, du-te in cluburi, baruri mai de calitate, mai bine mai rar dar undeva select, decat des undeva unde nu-ti poti gasi alesul; da anuntzuri in internet, fii activa si DORESTE-TI ACTIV sa-l cunosti pe el, alesul tau. Nu sta si-ti plange de mila (scuza-mi duritatea) ci actioneaza! Esti inteligenta, esti inca tanara, ai toata viata inainte! do it! la fel si celorlalte fete. Fa-ti singura norocul!
crystinne, tu schimba-ti conceptia ca nemtii sunt altfel, sunt oameni buni si oameni rai, ca si romanii. si daca-ti doresti cu adevarat, o sa-ti gasesti prietene si acolo, in germania. eu am dat anunturi la ziar la inceput. acu n-am timp sa-mi vizitez toate prietenele pe care mi le-am facut. hai, curaj, o sa reusesti. apoi poti intra pe internet si gasi romance care locuiesc in apropiere. nu te crampona, nu te insingura cand esti inconjurata de atatia oameni. sunt multi care au nevoie de o prietena ca tine, dar la fel ca si tine, asteapta ca celalalt sa ia initiativa. de ce sa asteptam la infinit?
fetelor, nu vreau decat sa va ambitionez putin, sa va dau acel impuls care sa va ajute sa reusiti sa va impliniti dorintele. eu una, daca nu aveam curajul sa ii arat sotului meu ca il plac (inainte sa faca el vreun gest) nici la ora actuala nu am fi fost impreuna- mi-a marturisit ca n-ar fi avut niciodata curaj sa faca primul pas.
Va urez sa fiti fericite si sa va gasiti linistea, pacea si fericirea!
Cu multa intelegere si simpatie, Lorelei
Flavia spune:
da e nasol sa fii atat de singura desi uneori tare mi-as dori macar o zi sa nu ma bata nimeni la cap, sa nu mai fac pipi cu usa deschisa ( ca altfel bebe crede ca am plecat) si sa apuc sa stau pe burta in pat cu o revista deocheata si sa mai incerc sportul : Man Hunting
dar imi trece.
ideea e ca nu vine singur la tine, mai trebuie sa mai si cauti.Nu fii trista ai si tu undeva jumatatea ta.