guerilla emotionala

anca2705 spune:

buna
hai sa iti spun cum am procedat si cum procedez eu cu fiica mea care nu are decat 2ani si 4luni.
socrii nu au vrut sa stea cu ea cat a fost mica nici 5 minute sub pretextul ca e prea mica si le e frica sa puna mana pe ea.cand a facut doi ani am primit o oferta buna de servici si am acceptat.nu pt 4 ore ci pt 9 ore pe zi.
am inceput cu o saptamana inainte de a incepe serviciul sa o duc la bunici.plangea cand ii spuneam ca merge la bunici.nu am cedat si am mers mai departe.
dimineata cand am inceput serviciul dadea sa planga ca nu merge la bunici iar mama sa nu mearga la servici.am inceput sa o mint pt ca asa o pute-am linisti.ii spune-am ca merg sa cumpar paine iar ea trebuie sa stea la bunici,sa pape sa doarma si la ora 5 vine mama dupa ea.nu pleaca de acasa fara ursuletul preferat,doua jucarii care ii tin de urat pana vine mama dupa ea.a plans cam o luna dupa mine dar nu mai mult de 2-3minute.ca sa ma pedepseasca cand mergeam dupa ea la bunici nu vroia sa ma pupe si fugea la bunica..
nici acum nu e prea bucuroasa ca merge la bunici dar nu am ce face.in fiecare zi ii explic ca e fetita mare si ea merge la servici la bunica si primeste bani ca mamai si ca tati pt acest job.
are o pusculita cu printese si cand vine acasa ii dau o moneda de 5bani sa o puna la cutiuta.
nu stiu daca e bine sau dar la noi functioneaza metoda santajului si am un copil fericit si impacat cu gandul ca asta e singura varianta.nu am cum sa o tin acasa cu mine ca as ramane fara sevici.asa ca noi mergem inainte asa
o zi minunata si nervi de otel

AdiS spune:

Acum vreo 2 ani era un astfel de subiect si cineva, cred ca simali, spunea ca la aceasta varsta copiii se tem foarte tare ca raman la gradinita si nu ii mai luam acasa. Mie mi-a folosit foarte mult acest sfat. Pe langa ca ii prezentam gradinita ca pe ceva fabulos, il asiguram pe "mister" ca intotdeauna va veni acasa si nici vorba sa ramana pe acolo, nici vorba sa il uitam caci el este ce avem noi mai de pret. Imi mai amintesc ca in a treia zi de gradi a plans
nervos vreo ora jumatate. Dupa ce s-a descarcat, totul a fost ok.

In ce priveste mersul la gradi noi suntem mai relaxati, spre exemplu ne-a spus ca vrea la bunicii de la tara. Conjunctura a facut posibila o astfel de mini vacanta asa ca acum este acolo. Alteori imi spune ca vrea sa il iau eu de la gradi sau sa il iau eu de la bus si ma gandesc daca pot face acest lucru. Daca pot (adica sa imi iau liber de la serviciu cateva ore) atunci o fac daca nu pot, ii spun ca nu pot dar cu prima ocazie o voi face.

geniest spune:

Da, foarte adevarat...al meu de-abia acum la 6 ani ramane linistit la gradi si convins pe deplin ca nu-l lasam acolo, nici sa doarma macar. Fiindca nu vrea...insa chiar ieri-alaltaieri imi spunea ca ar vrea sa experimenteze si dormitul la gradi, sa vada si el cum e. Fara sa zic eu absolut nimic despre asta, singur-singurel mi-a cerut voie. Conteaza enorm pentru ei sa simta ca au alternativa. La mine nu a mers niciodata cu "sa vedem cine rezista mai mult"...

Denizel total de acord cu tine...si eu tot asa vad lucrurile...

notquiteso spune:

Eu pe fiica-mea am dus-o la gradinita de la un an si 5 luni. Si cu exceptia primelor 2 zile cand a plans pentru ca nu vroia sa ramana acolo fara noi, n-a mai plans. In prima saptamana am sunat la gradinita din 30 in 30 de minute ca sa vad ce face. A dormit din prima zi la pranz, desi a marait un pic, dar a vazut ca are la ea iepurasul si paturica, le-a luat in brate si pana la urma a adormit. Bine, trebuie sa recunosc ca am si avut noroc. Am dus-o la o gradinita nou-deschisa, unde erau putini copii in grupa, educatoarele si directoarea erau toate indragostite de grasa mica si desteapta, iar femeia care ii ajuta sa manance si-i schimba de pampersi mai avea putin si venea cu noi acasa, fiindca fiica-mea nu vroia sa se mai desparta de ea.
Deci in niciun caz nu pot spune ca a fost meritul meu 100% ca s-a adaptat asa bine.
Eu am dus-o in vizita la cel putin 10 gradinite inainte de a o inscrie acolo, si am lasat-o sa se joace cu copiii. In timp ce ea se juca, eu ma uitam la educatoare, la ingrijitoare, la curatenie, la mancare.. ma rog, la ce se uita o mama.

Iar eu chiar cred ca atunci cand iei o hotarare despre care stii cu certitudine ca e buna pentru tine si pt copilul tau, trebuie sa ramai ferm, chiar daca plodului nu-i place pentru moment. Asta nu inseamna ca trebuie sa ignori suferinta lui, sau sa crezi ca s-a nascut pentru a te chinui. Copiiilor daca le explici, ei inteleg. Cel putin fiica-mea asa e. Ei i-am spus ca din pacate nu pot sta cu ea mereu, pentru ca trebuie sa merg la serviciu, iar ea are treaba cu copiii. Si ca trebuie sa invete cantecele si poezii pentru iepuras si pentru mos craciun. ca eu nu stiu poezii si cantecele, si de-aia tre' sa mearga acolo. si tot felul de explicatii d-astea, care la noi au functionat.

Iar cand se tavaleste de dragul tavalitului (de ex. astazi in magazin a inceput sa faca scandal pt ca nu am vrut sa ii cumpar o trusa de machiaj!!!!), i-am explicat ca nu i-o cumpar pt ca e pt fetite mari, si nu pentru fetite mici, dar ce, te intelegi cu nebunul? I-am distras atentia cu un ou kinder, si am facut pace.

ruxandraru spune:

Va multumesc tare tare pentru toate raspunsurile. Pe mine m au ajutat foarte mult. primul rind, sa mi depasesc teama si furia ca lucrurile nu merg cum as fi vrut... Azi l am dus si n a plins cu urlete, doar suspina si ii curgeau lacrimioarele... Ceea ce, in ansamblu, e mai greu de suportat. In schimb, dupa somnul de dupa masa s a trezit cu 38,7. Deci numa bine ziua de miine (cel putin) s a rezolvat de la sine. A, si barbatu miu a plecat la Cluj in seara asta. Deci iar trebuie sa inventez un dispozitiv care sa scoata sunete in caz ca umbla cineva la usa noaptea! :) Doamne, daca mi as fi vazut viata de acum ecranizata cu fo 4-5 ani in urma, as fi zis ca scenaristul e nebun!

makydenis spune:

Danizel, cand o situatie materiala sau de alta natura te constrange, nu ai ce sa faci, speri doar ca va trece! E GREU atat pentru mama cat si pentru copil!

ralucames spune:

Ruxandra, sanatate multa copilului, iar tie rabdare si liniste

pozici Stefania si Luca-Mihai

mama si sotie fericita

Alizee spune:

Adaptarea la cresa sau la gradinita este o lupta a nervilor. Acum, daca cedeaza primii parintii, asta e... Copilasul e micut, daca e la cresa. Unii copii se pot adapta, altii nu.
Eu consider ca de pe la 4 ani este obligatoriu sa duci copilul la gradinita, pt a se dezvolta intelectual, fara sa fie afectata sanatatea copilului din cauza racelilor repetate.


allinta

claudia_a spune:

Parerea mea e ca un copil face ceva cand este pregatit sa faca...
La 3 ani jumate am dus-o la gradi prima data... a plans 1 luna zilnic, timp in care mama statea langa ea pe scaun in clasa... o urmarea cu privirea si daca isi muta un picior! Am renuntat... am amanat inca un an...
La 4 ani jumate a mers iar... nu a plans deloc si merge cu mare placere de atunci in fiecare zi! A fost pregatita, a inteles (era mai mare acum) ca la gradi merge sa invete, sa se joace cu alti copii!
La fel cu pampersul de noapte... am incercat de la 2 ani sa renuntam la el; la cel de zi a renuntat usor, in cateva zile, facand la olita... la cel de noapte, ne-am chinuit nopti intregi cu sculatul si asezatul pe oala la ore fixe: 12,2... la 4 ani deodata nu a mai facut in pampers... nu l-am scos imediat... dupa o saptamana de uscat, am renuntat si de atunci (2 ani) in nici o noapte nu a mai facut pe ea! Copilul trebuie sa se simta pregatit pentru "acel ceva".
Acum voi mai intari acesta regula si zilele astea... anul trecut am dus-o la dansuri si engleza (avea 5 ani); nu a stat, plangea si suferea, nu se simtea bine acolo... am renuntat! Anul asta vom incepe iar de miercuri dansurile... sa vedem cum se comporta?! Cred ca va fi bine, asa vreau sa cred!
Succes

denizel spune:

Lupta a nervilor cu propriul copil, copil caruia ii e greu sa se adapteze intr-un loc complet strain???
M-as bucura daca as sti ca parintii nu-si percep altfel "victoria" decat ca pe una extrem de amara....



Claudia_a, !!!





Nu puteai sa ma faci sa recunosc ca o situatie e imposibil de rezolvat si ca e fara sorti de izbanda, caci eram incontinuu in cautarea unei solutii si, de fapt, problema se punea daca eram un om optimist sau un om prea prost - Saul Bellow, Aventurile lui Augie March