guerilla emotionala
Raspunsuri - Pagina 7
Alizee spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui denizel
Lupta a nervilor cu propriul copil, copil caruia ii e greu sa se adapteze intr-un loc complet strain??? M-as bucura daca as sti ca parintii nu-si percep altfel "victoria" decat ca pe una extrem de amara.... Claudia_a,  !!! |
Observ ca astazi, mesajele mele sunt intoarse pe toate fetele. Inseamna ca am o problema cu exprimarea propriilor idei.
Sper ca pana maine sa imi revin...
Denizel, am vrut sa fie o mica gluma. Acum, daca ai interpretat asa...vina e a mea.
allinta
blackpanterro spune:
Ar fi excelent daca, copiii ar putea sa aiba timpul necesar sa se obisnuiasca cu ideea de gradi.
Noi am incercat sa il ducem pe Aidan la un fel de gradi 3 ore pe zi, doua zile pe sapt cand avea 2 ani. A urat prima zi, a plans, ma ruga intr-una sa nu il las acolo plus o chestie urata cu unul din prunci la facut sa urasca locul ala. Am renuntat pana la 3 ani jumate cand singur a cerut sa mearga. Acum merge fara probleme si desi e in germana, nu a avut nici o problema de adaptare.Asta pt ca el a putut alege.
E de inteles ca multi parinti nu au de ales dar nici asa nu e ok, aruncatul fortat al unui copil mic in necunoscut nu e ok.Ar fi bine sa se gaseasca o alternativa, macar pt o perioda.
Adriana si Aidan - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier
"May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"
Macrina spune:
MAi, atat se vorbeste de toleranta pe forumul asta, atata se apara copiii si drepturile lor, dar cand vine vorba de gradinita si scoala se schimba foaia.
Ei trebuie dusi acolo si "lasati sa se obisnuiasca"
Noi, parintii, nu trebuie sa cedam la "santajul emotional" la care ne supun ei, copii de 2-3 ani
Socializarea e fff importanta (mai importanta decat sanatatea psihica a copilului?)
Toate astea mi se par niste cruzimi, adica avem un copil si nu-i citim semnalele care ni le da, faptul ca plange, ca ne pedepseste in felul lui, ca uneori imita si boala ca sa nu mai fie dusi la gradinita (barbati-miu chiar prefera sa mearga la spital decat la gradinita) nu ne ridica semne de intrebare, totul e privit ca un razboi, care pe care...
Mi se pare foarte trist..
freedelia spune:
Total de acord. Mi se pare chiar mai putin traumatizant pentru un copilas sa primeasca o palma decat sa fie lasat intre straini, singur, din prima zi, sa planga si sa isi faca cele mai cumplite ganduri negre ca este abandonat.
Evident, asta este doar parerea mea, eu una am avut o experienta cumplita la gradinita, am plans luni in sir si nimic nu ma putea consola si imi amintesc si acum, la 31 de ani, cum arata camera in care ma duceam sa plang (era camera din spatele salii de clasa, unde se dormea). Am crescut traumatizata si plangeam si cand mergeam in tabere, asta pana in clasa a 6-a si apoi in fiecare relatie pe care am avut-o aveam frica cand nu raspundea la telefon sau intarzia la intalnire respectivul ca "m-a parasit". Nu am mers la psiholog sa explorez in adancime (desi mi-ar palcea, cand o sa am timp) dar sunt convinsa ca toate aceste temeri si nesigurante au legatura cu teroarea de la gradinita.
18+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE