guerilla emotionala

ruxandraru spune:

Makydenis, sper sa ai dreptate. Acum l am burdusit cu atentie, greu ar fi sa mai aiba vreun sentiment ca nu i important dupa week end ul asta. Noi sintem pilaf, da el straluceste. :))) Vedem miine... Poate l mituiesc pe tac su cu vreo propunere indecenta sau cu vreo mincare mai cu motz sa l duca el. Oricum, am facut asa, un semi pact, ca ar trebui sa l ducem fifty fifty, macar sa ne urasca in egala masura...

makydenis spune:

Cand eram inca la cresa, era o fetita pe care o aducea DOAR tatal, pt ca mamei mereu ii facea crize. Ca tot ziceai. Mama o ducea acasa.

notquiteso spune:

Mai tii minte ca Dorei ii spuneam "teroarea pufoasa"? In timp ce Tudor al tau era un inger de copil, fiica-mea ma chinuia ca pe hotii de cai. Cu pitica mea a functionat foarte bine treaba cu: esti nervoasa? de ce? daca urli si nu-mi spui, nu pot sa fac nimic sa te ajut.
Daca nu se potolea, o trimiteam in alta camera sa stea sa se calmeze si sa se gandeasca daca intr-adevar merita sa ne certam pentru ca se poarta urat in loc sa ne iubim si sa ne pupam. Daca cerinta era aberanta, gen: sa nu mai treaca masinile astea prin dormitor (era f.f. obosita si incepuse sa vada masini trecand prin patul meu:)), ii raspundeam cu calm: gata, rezolv imediat. Sun la politie si le spun sa puna un semn de "stop", ca sa nu le mai dea voie masinilor sa treaca prin dormitor.
Crize cu urlete, tavalit pe jos si lovit cu picioarele a facut si ea. Doar ca ei nu i-a mers. De fiecare data a trebuit sa explice de ce face asa, dupa care gaseam impreuna o solutie. Chiar daca unii parinti spun ca un copil de 1 an jumate-doi nu poate explica ceea ce simte, eu stiu ca se poate. Cu rabdare, cu intrebari eliminatorii, cu pupici si cu : "calmeaza-te si pe urma discutam, fiindca daca urli nu inteleg ce spui si nu te pot ajuta", am ajuns la un oarecare echilibru. Stiu cand e doar santaj, stiu cand sufera cu adevarat, iar ea stie ca nu-i merge. Ca daca spun ceva, asa ramane.Asa ca nu prea mai avem scandaluri.

Pe Dora eu am dus-o in prima zi la gradi si a cam plans. A doua zi a dus-o taica-su, si n-a mai plans asa tare. Asa ca primele 4-5 luni a dus-o doar el, si o luam eu. Chiar si mai tarziu, dupa un an, mie imi mai facea figuri, cu taica-su nu. Poate si la voi merge mai bine asa.

Tine-te tare, pentru ca daca cedezi si il retragi acum, ai pierdut pentru totdeauna. El a vazut deja ca daca insista, nu rezisti tu si pana la urma faci cum vrea el. Din pacate ai stapan, doamna, si pana te emancipezi si iesi din sclavie mai ai ceva neuroni de tocit.

Eu iti tin pumnii

ralucames spune:

buna dimineata fetelor!!

Ruxandra, sa vii sa ne spui cum ati trecut peste despartire in dimineata asta, poate s-a mai calmat turbo-dieselul tau asa ii spun la Luca-boy, e un prapadit si jumatate, superenergic si deloc mancacios; referitor la familiile cu doi copii, e adevarat ca n-ai vreme sa cocolosesti pe unu in detrimentul altuia, fiecare-si cere partea lui de "rasfat" si atunci nu mai ai cum atunci intervine un soi de echilibru atat in mintea copiilor, cat si in cea a parintilor, clar!!

eu trebuie sa recunosc ca-s mai slaba de nervi, adica daca face ceva exagerat, acum bb ca la Stefi nu mai e cazu', ii dau palmute la fund, fara urma de regret! nu sa-l snopesc, dar altfel nu am rabdare si energie de explicatii... si la un an si 5 luni stie exact ce nu face bine, ce nu e voie, se uita sfidator la mine si face-n continuare; in mai cand il voi duce la cresa, fii sigura ca nu voi avea mila la plansetele lui, mai ales daca vor fi mofturi.
Acum sper sa nu-mi scol gashca-n cap, dar asa-s eu...

Notquiteso, sunt ff de-acord cu ce spui, trebuie sa fii ferma, ca sa stie ca nu cedezi la insistentele si crizutele loretc.etc.

o zi buna tuturor!!

pozici Stefania si Luca-Mihai

mama si sotie fericita

denizel spune:

Eu nu sunt de acord! :)

Copilului nu ii este bine, copilul sufera!!!
Cum adica sa nu cedati???
E mai important ca parintelui sa-i fie bine 4 ore/zi sau e mai important ca unui biet copil sa-i fie bine si sa nu fie zguduit emotional la o varsta atat de mica?

Cedare nu inseamna ca, gata, ti-ai ratat meseria de parinte.
Cedare (in acest caz, caz in care copilul sufera, e afectat!!!) inseamna sa transmiti copilului ca iti pasa de el.
"Uite, daca esti suparat ca mergi la cresa, mama te intelege si mama sta cu tine doua zile acasa si dupa aia ai sa vezi ce bine o sa fie la cresa".
Si-l mai duci o zi-doua la cresa si mai stai, daca e cazul, o zi cu el si pana la urma copilul se va adapta.
Nu poti sa-l rupi brusc de tine si dupa aia sa te tii "tare". Of...


Cum v-ati simti daca ati suferi din cauza unei decizii luate de partener, iar partenerul nici nu s-ar sinchisi si ar face in continuare ceea ce va produce suferinta?? Asa, ca sa va arate cine-i mai tare....


Ca sa nu mai spun ca, in aceste cazuri, intrebarile puse educatoarelor sunt egale cu zero. Le doare in cot de copii si habar n-au ce-i in sufletelul unui copil. Majoritatea .







Nu puteai sa ma faci sa recunosc ca o situatie e imposibil de rezolvat si ca e fara sorti de izbanda, caci eram incontinuu in cautarea unei solutii si, de fapt, problema se punea daca eram un om optimist sau un om prea prost - Saul Bellow, Aventurile lui Augie March

Adriana mica spune:

Ruxandra, acomodarea la gradi / cresa (departe de mami) depinde de la copil la copil.

Noi am inceput gradi la aproape 2 ani; acomodarea a durat vreo 2 saptamani (5-10 minute de plans). Noi ne-am luat concediu in perioada respectiva, sa putem merge sa il luam acasa daca ne-ar fi sunat sa ne spuna ca nu este ok. DIn fericire, fiind atat de micut, nu a realizat in totalitate ce se intampla. Noi mergem amandoi sa il ducem, chiar si acum (dupa mai mult de un an) are dimineti in care ne spune ca nu vrea sa mearga. Si este de inteles, cand il intreb de ce nu vrea, raspunsul este "vreau sa stau acasa cu mami si cu tati". Cand era mai mic, lua cu el jucaria preferata. Acum, recunosc ca il mai "mituim" cu una-alta. De fiecare data ii spun ca ii inteleg dorinta de a sta cu noi, dar ca din pacate nu se poate, numaram impreuna zilele care au mai ramas pana la weekend, ii reamintim ce activitate/joc ii face placere la gradi.

In cazul nostru, tati este cel care uneori isi mai pierde rabdarea, dar din pacate, o abordare mai "transanta" in cazul nostru nu a facut decat sa inflameze situatia si mai mult. De aceea imi este foarte greu sa iti dau alt sfat decat acela sa incerci sa abordezi problema cu foarte mult calm si rabdare.

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...

denizel spune:

Adriana, !!

Sunt convinsa ca adaptarea copiilor cu cresa/gradinita nu ar mai dura in jur de 1 an (asa cum sustin educatoarele astea sovietice ca ar fi normal ), ci ar dura muuult mai putin daca parintii ar avea rabdare si ar fi mai maleabili atunci cand copilul da semne clare ca e prea mult pentru el.


Eu am dus copilul la gradi la 3 ani si jumatate, desigur ca nu i-a placut, dar nu l-am dus cu forta, nici nu l-am lasat sa planga pe acolo.
De vreo 3 sau 4 ori l-am tinut acasa (atunci cand m-a rugat sa nu-l duc la gradi si mi-a zis ca vrea sa stea cu mine).
Dupa aia nu-l mai puteam lua de acolo .
Copiii se adapteaza foarte repede daca nu sunt presati si simt ca vrei sa ii ajuti si vad ca ii ajuti.
Degeaba le spui ca ii iubesti si ca ii intelegi ca nu vor la gradi, daca nu faci nimic pentru a le face mai usoara schimbarea atat de brusca, la o varsta atat de mica.





Nu puteai sa ma faci sa recunosc ca o situatie e imposibil de rezolvat si ca e fara sorti de izbanda, caci eram incontinuu in cautarea unei solutii si, de fapt, problema se punea daca eram un om optimist sau un om prea prost - Saul Bellow, Aventurile lui Augie March

ralucames spune:

Denizel, ma refeream la crizutele facute doar de dragul amorului, de a iesi in evidenta si de a fi bagat in seama; DA, si pt. ca parintele sa poata rezolva si altceva pe lumea asta decat copilul, trebuie sa-si ia alea 4 ore pe zi pt. alte treburi!! Copilul la 3 ani poate fi lasat in colectivitate, kiar daca face crize, parerea mea!! Nu traim doar prin si pt. copii, iarasi parerea mea. Toata munca noastra e si pt. ei, dar parca n-as fi atat de transhanta, in ce priv. alte activitati... depinde ff mult si de copil, au spus-o si celelalte fete.

In cazul acesta mama stie si simte exact de ce are nevoie copilul ei, si sunt sigura ca va face ceea ce trebuie



pozici Stefania si Luca-Mihai

mama si sotie fericita

denizel spune:

Ralucames, parerea mea este ca, la 3 ani, un copil e prea mic pentru a trece cu succes testul colectivitatii, fara ajutor din partea parintilor (desigur, exista exceptii).
Iar ceea ce parintii si educatoarele numesc "crize" sunt probleme mari pe care le intampina copilul intrat fara voia lui in colectivitate si cu care nu reuseste sa se descurce decat facand "crize".


In cazul in care parintii au preocupari mai importante decat confortul si bunastarea emotionala a copilului, ar trebui sa sacrifice cel mult o luna pentru a face mai usor digerabila intalnirea copilului cu colectivitatea.

Sau, sa nu duca [] copilul la gradi/cresa in prima zi de serviciu, pentru ca apoi sa nu mai aiba nici o solutie ramasa.
Sa-l duca la gradi inainte cu o luna de a incepe serviciul si sa alterneze zilele de mers la gradi, cu zilele de stat acasa, pentru confortul emotional si linistea copilului.
Si, desigur, sa nu asculte sfaturile binevoitoare ale educatoarelor, care nu contenesc in a lauda metoda aruncatului in apa pt. prima lectie de inot si care predau copilul cu ochii umflati de plans, spunand ca s-a simtit minunat toata ziua.
Cu siguranta nu vor mai exista "crize", iar copilul nu va trece timp de un an (sau mai mult) prin tristetea de a fi lasat singur la gradinita.







Nu puteai sa ma faci sa recunosc ca o situatie e imposibil de rezolvat si ca e fara sorti de izbanda, caci eram incontinuu in cautarea unei solutii si, de fapt, problema se punea daca eram un om optimist sau un om prea prost - Saul Bellow, Aventurile lui Augie March

Sabina spune:

nu exista crizute de amorul artei, mor cand aud chestia asta....




Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo