cat sa stam cu bb?
Raspunsuri - Pagina 2
melinav spune:
Eu am mers la servici pana la 2 saptamani inainte de termen.
Nu vroiam sa stau nici eu prea mult acasa, de teama sa nu-mi pierd serviciul (la putin timp dupa ce am nascut, am trecut pe la servici ca sa iau niste adeverinte pentru conceiul postnatal si seful m-a intrebat cu promptitudine cam cat am de gand sa stau ).
Am stat doar doua luni, asta si pentru ca nu prea am avut lapte sa-i dau lui . Imi pare insa tare rau ca nu am putut sa-l alaptez mai mult pe bebe, macar vreo 4 luni, am avut mari probleme cu el, mi-a stat tarziu in fundulet, mi-a mers greu, asta pentru ca nu a asimilat calciu suficient. El e destul de slabut si acum, si nu e mancacios. Prietenele mele au alaptat toate destul de mult, pana pe la 8 luni, si au niste dolofanei!!!
Chiar 2 ani nu as fi stat insa nici eu, chiar daca as fi avut lapte din belsug, mi se parea ca devin prea casnica, cu orizont limitat.
Melina
mirela.mustaciosu spune:
Si eu mi-am propus sa incep munca dupa 6 luni. Din pacate insa n-am avut curaj sa-l las de la 6 luni cu altcineva asa ca am mai stat pana la un an. La un an am inceput serviciul si l-am lasat pe Tudor cu mama mea in timpul zilei. Cu alaptatul am mai lungit-o pana la un an si jumatate (dimineata si seara). Cred ca depinde foarte mult cata incredere ai in persoana care va avea grija de el cat esti tu la servici. Cu lucratul acasa avand un copil mic... nu cred ca poti sa razbesti. Si oricum cred ca ti-ar prinde bine sa schimbi un pic mediul daca tot te hotarasti sa incepi munca. Poate ca reluarea serviciului cand implineste bebe 6 luni, eventual cu un program redus pentru inceput, in conditiile in care mama ta va face fata sa aiba singura grija de copil in timpul asta, ar fi cea mai buna solutie.
Cricor spune:
Eu am stat acasa cu bebele 1 an. In timpul asta la serviciu (firma de soft) s-au petrecut multe: specializari, proiecte noi pe care le-am scapat... Desi mi-ar fi placut sa fiu parte din toate astea, n-am regretat ca am stat cu el acasa. Acum are doi ani si de multe ori imi doresc sa mai pot sta cu el acasa, sa-l vad cum creste si eu, nu numai educatoarele de la gradinita.
Corina
tutus spune:
Salut!
Si eu mi-am pus intrebarea asta "cat sa stau acasa cu piticania?", dar nu aveam de unde alege. Aveam un serviciu si aici (Olanda) concediul de maternitate (pre si post natal) e 16 sapt. Cu o sapt inainte de concediul de maternitate (3 inainte de a se naste piticul) am fost concediata , am crezut ca e o gluma ffffffff proasta, dar nu a fost asa. Pe la mijlocul lui decembrie anul trecut m-am uitat in calendar si am vazut o zi insemnata. M-am tot chinuit sa-mi amintesc ce-i cu ziua respectiva si intr-un final mi-am dat seama. Era ziua in care trebuia sa incep lucrul. Crede-ma ca atunci m-am SUPER bucurat ca m-au concediat. Acum piticul are 1 an si eu is acasa cu el si fiecare zi e altfel si mai frumoasa. Nu spun ca nu as vrea sa lucrez (desi nu am permis de lucru), dar el imi umple ziua cu bucurii si asta ma face fericita .
Eu zic sa te orientezi la fata locului (cand e momentul), ca doar odata in viata un bebe e mic si are f multa nevoie de tine. Nu spun sa stai acasa pana el are X ani ci sa faci sacrificii ca lui sa-i fie bine, ca dupa ce creste putin tot o sa ai parte de "viata ta", "cariera", ... Munca acasa ... e cam cu cantec (proprie experienta), e muult mai greu decat daca ai sta la servici pt ca nu te poti f bine concentra (cel putin asa a fost in cazul meu)," plange bebe", "ii e foame", "trebuie si eu sa ma joc cu el/ea", ...
Iti doresc sarcina usoara si toate cele bune minunii din burticica .
Eleni spune:
Hai sa-ti zic si eu! Am stat in concediu o luna inainte sa nasc si trei dupa. Cand Maria a implinit trei luni eu am inceput munca. E adevarat ca am si avut cu cine sa o las (sta o zi cu bunica mea, cea care m-a crescut si pe mine, si o zi cu tatal ei). Si ce e mai important: nu am intrerupt alaptarea. Maria continua sa manance lapte matern seara, noaptea si dimineata. In timpul zilei, mananca diversificat.
E adevarat ca mi-e dor de ea ziua si la fel de adevarat este ca imi este asa dor sa mai dorm 12 ore in continuu (desi cred ca as dormi vreo 3 zile daca as fi lasata).
Dar iarasi recunosc (nu ma judecati prea aspru) ca mie mi-a fost dificil din punct de vedere psihic sa stau acasa. Simteam cum ma tampesc, cum imi mor neuronii...
Discutia de principiu de acum cu seful tau poate fi departe de realitatea pe care o vei resimti dupa ce bebe sa va naste. Oricum ar fi, iti doresc sa faci alegerea cea mai buna pentru voi!
sorana spune:
Eu am stat acasa 3 luni. Pentru ca asa am vrut eu. Dupa mine 2 saptamani e suficient. Totusi e bine sa alaptezi ceva mai mult asa ca am stat totusi 3 luni. Pentru mine a fost o perioada groaznica. Innebunisem de tot acasa. Om obisnuit cu viata activa stai si schimba scutece 24 h/ zi. Sincer m-am urcat pe pereti, ajunsesem la crize de nervi, imi venea sa arunc bb pe geam. Imediat ce m-am dus la birou s-a rezolvat totul. Bb e dulce, viata e frumoasa.
Daca as face al 2-lea bb (nu cred) as sta maxim 2 saptamani acasa!
Asa cum spunea cineva depinde de persoana, temperament, ce fel de servici ai, etc.
Si eu nu am avut cine sa stea cu bb (mama a murit, soacra inca lucreaza) - pana la urma am gasit o matusa pe post de bona.
Eu as zice sa incerci sa discuti de principiu pentru 3 - 6 luni si vezi tu dupa aia.
bb Monica si Sorana
ochinegri spune:
Frustrata din mine zice : "Stati cat mai mult cu BBicii vostri daca va ajuta finantele !".
Visul meu, mai nou, e sa ma fac casnica .... That will be the day !
mama L care a stat, din pacate si din nesansa, doar 6 luni cu baiatul ei.
ruxij spune:
Buna! Eu sunt aia cu recordul de 2 sapt. si 3 zile stat acasa. La munca m-am dus chiar pana am nascut. Noroc ca am nascut in weekend! :-) Am vrut doar sa mai adaug ca am alaptat totusi 3 luni pt ca stateam relativ aproape, veneam in pauza de la 12 si am avut o pompa electrica, lasam lapte matern si in biberon pentru mesele la care lipseam. N-am avut eu lapte f. mult, la ultima masa de seara dadeam si completare ca nu mai scoteam mare lucru de la mine, dar dupa 3 luni s-a cam dus si ce aveam, in urma unei conferintze la care am stat de dim pana seara fara sa alaptez. Nu credeam sa se intample chiar asa pentru doar o zi, dar a doua zi lactatzia a fost la pamant si nu a mai revenit. Am mai alaptat si in continuare, pana n-am mai avut lapte deloc. Cred ca si stressul si-a spus cuvantul. In rest, mi-am exprimat parerea mai sus.
Numai bine!
ruxij
trisha spune:
Sa-ti spun cum a fost la mine. Am zis ca stau acasa pana intarc bb-ul. Din pacate, n-am avut lapte decat vreo 3 luni (si acela insuficient, era nevoie de completare). Mi-am zis ca ma duc la serviciu, insa cand am vazut fluturasul, m-am razgandit. Castigam mai bine decat daca m-as fi dus la serviciu (era chestia aia cu 128 de zile de concediu medical pe care mi le-am luat dupa nasterea fetitei). Buuun. Mi-am zis ca mai stau si ca ma intorc la serviciu dupa 6 luni. La acel moment castigam stand acasa cam tot atat cat as fi castigat daca m-as fi dus la serviciu. Deci nu m-am mai dus. M-am intors la serviciu cand a implinit Ioana 1 an, cand deja se cam "subtiase" indemnizatia. Acum ea sta cu tatal ei (care si-a luat restul de un an concediu pentru cresterea copilului), din ratiuni strict materiale (eu castig mai bine decat sotul meu). Marturisesc ca as mai fi stat cu ea, dar.... copilul se creste si cu bani, nu cum spunea ministrul ala, trasni-l-ar!
Una peste alta, sanatate la mamici si la burtici, si mai vezi tu dupa 6 luni cum o sa fie!
Trisha