Reincarnare...Credeti?
Raspunsuri - Pagina 3
dyana spune:
Tatal si sotul meu sunt oameni de stiinta amandoi, dar cred in Dumnezeu si in Isus. Nimeni nu i-a obligat si nu ne-a obligat. Nu vad ce legatura are conceptul reincarnarii cu categoria oamenilor de stiinta... Nu am priceput aici ce ai vrut sa zici.
Fiecare e liber sa creada ce vrea.
Viata pe care o duc, sufleteste, cu credinta in Isus, e o viata frumoasa, nu m-a obligat nimeni sa cred, asa s-a intamplat, sa cred pur si simplu in Isus.
Nu stiu cum e pentru altii, dar pentru mine aceasta credinta e viata mea, ma caracterizeaza pe mine, nu o simt ca pe o dogma.
Oricum , nu as vrea sa credeti acum ca sunt perfecta si nu gresesc si mai am multe de facut ca sa ma consider multumita de mine, una e sa crezi, alta e sa ajungi sa fii multumit sufleteste pentru faptele tale. E greu sa nu gresesti.
Cam asa vad eu lucrurile despre asa zisa "dogma'...
aurelursu@k.ro spune:
Super, dyana. Pupici, gabi
iubibubi spune:
eu n-am facut religie la scoala (pe vremea mea nu se facea) si nici prea multe pe aceasta tema n-am citit. dar, din putinul pe care l-am "studiat", am retinut asa:
1. religia crestina este o religie care nu accepta reincarnarea
=> e gresit spus ca Biserica Ortodoxa, Catolica sau alte biserici crestine n-o accepta
=> din moment ce sunt biserici crestine, acestea propovaduiesc religia crestina
=> nu au cum sa accepte asta (deci n-are legatura cu "conservatorismul"!)
2. religia crestina este o religie monoteista
=> ori cred in Dumnezeu ca unul si unicul, ori fac o “amestecatura” si merg inapoi la multiteism
3. religia crestina este o religie intoleranta (prin intoleranta a se intelege, de ex., ca nu pot fi crestin si accepta “existenta” lui Budha in acelasi timp)
=> e gresit spus “nu vad ce are credinta in Dumnezeu cu credinta in reincarnare”, prima excluzand-o pe a doua
=> e gresit spus "fiecare e liber sa creada ce vrea", religia crestina neacceptand alte credinte
in concluzie, raspunsul la intrebarea “reincarnare – credeti?”, ca om ce crede in Dumnezeu, este nu. cel mult poate sa ma preocupe acest subiect.
avand in vedere cele scrise in primele randuri, va rog sa ma corectati daca gresesc. si va rog sa-mi iertati exprimarea "matematica", intentia a fost sa fiu cat mai clara.
pupici.
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi
dyana spune:
Am spus "fiecare e liber sa creada ce vrea", ca sa nu inteleaga cei care nu sunt de acord cu mine, de exemplu, ca le impun eu ceva.
In rest, sunt de acord cu ce ai spus.
Nu vorbesc in numele nimanui, decat al meu.
Pe curand,
Diana
danv spune:
De acord cu iubibubi,
nu poti in acelasi timp sa crezi in reincarnare (mai multe vieti) si in Iisus care spune ca exista o singura viata si dupa aceasta vine judecata.
dan
http://www.omfs-ct.ro/ioana/pagina_ioanei.htm
pisi_ella spune:
Ce succes a avut subiectul meu!
Ce polemici a starnit! Candy, sa stii ca iti impartasesc opinia...Si eu ma gandesc uneori cum e posibil sa stim niste chestii cu care n-am avut niciodata tangenta...
Sau acel bizar sentiment de "deja-vu"...Dar, in fine, fiecare e liber sa creda ce vrea...nu? Eu chiar as vrea sa ma supun o data unei sedinte de hipnoze si sa fiu intrebata ce imi amintesc de existentele anterioare...Asa, de control...Hm! Mi-e teama putin de ce voi povesti!...Daca e ceva?... Va pup, vom continua discutia...
_ella
Samsara7 spune:
Sa cititi "Thanatonautii" de Bernard Werber. E nu numai amuzanta, dar cred ca v-ar putea da idei interesante si ar raspunde intrucatva subiectului de aici cu multa imaginatie. Si umor.
Dumnezeu ne-a dat libertatea de a gandii si de a alege. Altfel ar fi stiut El cum sa ne impuna vointa Sa. Dar nu, mesajul iubirii e clar. Sacrificiul de pe Golgota are un singur sens: a ne face sa vedem iubirea fara seaman pe care o are pentru noi. Ah, e greu sa ma exprim acum, poate am gresit luand cuvantul... Vreau sa spun ca cei ce cred in Dumnezeu si in Isus, sunt de acord ca vorbim de ceva Superior! Superioritatea, Intelepciunea si toate atributele pe care le recunoastem lui Dumnezeu semnifica ce? Ca noi nu putem ajunge la acelasi nivel, nici patrunde anumite mistere ! Dar putem avea incredere in Cel ce este perfect si care nu a putut face si nici lasa lucrurile la voia intamplarii! Totul are un sens. Chiar daca in lumea asta exista un ciclu permanent : vine primavara, vara, toamna iarna si iar primavara...si tot asa. Unii mor, altii se nasc. Circuitul apei in natura si atatea alte exemple care ne vorbesc intr-un fel de renastere dupa moarte... Ei bine, eu una nu pot sa cred, crestina fiind (si nu mai explic termenul, a fost prea bine facut de cei dinaintea mea) ca reincarnarea ar fi posibila. Mai degraba inclin sa cred ca este o teorie tentanta pentru noi, muritorii. Un soi de speranta ce a prins radacini in cugetul oamenilor, pentru a anihila spaima mortii.
Si nu pot sa nu rad in sinea mea imaginandu-mi o imensitate de suflete ce-si asteapta randul pentru a primii o noua viata.Caci cineva trebuie sa isi asume responsabilitatea de a impartii alte vieti, alte destine, doar nu vine totul de la sine, ca pe banda rulanta.... Ce mai aglomeratie!
In plus, cum ramane cu faptul ca reincarnarea poate avea loc (parca) nu numai ca fiinta umana ci si ca animal, ori o piatra, un copac! E clar ca o astfel de teorie neaga orice existenta a lui Dumnezeu! Pai atunci ar trebui sa credem ca atunci cand a creat pamantul si animalele a lasat un locsor liber in orice domeniu, ca sa fie loc si pentru cei ce se vor reincarna si vor concura cu oamenii nereincarnati, pietrele si pomii si animalele "normale". Si pana la urma primii oameni (caci e un inceput la toate, nu?) ce nu au cunoscut reincarnarea, au fost creati de cine? Si ...in serie limitata sau cum?
Daca sucim pe o parte si pe alta ne incurcam in idei.Nu ajungem sa punem problema reincarnarii fara sa ne gandim la un Creator, la Dumnezeu asadar. Si il negam pe Dumnezeu acceptand ideea de reincarnare .Da, il negam caci atunci sacrificiul lui Isus nu mai are nici un sens, inseamna ca ispasind faptele rele prin mai multe vieti, ne izbavim noi insine, prin faptele noastre si nu avem nevoie de cineva care sa ne fi luat pacatele asupra-si. Voi ce credeti?
Cred ca de aceea, trebuie sa fim in primul rand logici. Afara de unele fapte ale noastre, ale oamenilor, in jurul nostru totul e logic, totul e guvernat de o lege, funcioneaza dupa reguli bine stabilite; aceleasi de cand e lumea lume.
Nu stiu daca nu am invalmasit totul cu filozofia mea, poate de doi bani, am incercat sa aduc si eu putina lumina cum m-am priceput.
Nu uitati de cartea de care va spun, care trateaza foarte bine ideea unei posibile vieti de dupa moarte, a reincarnarii si mai ales vorbeste de ce s-ar intampla daca ar intervenii o dezordine in ritmul vietii si al mortii.
Mihaela
Bogdana spune:
Din cite imi amintesc sentimentul de deja-vu... are explicatii biochimice care se bazeaza
pe mecanismul de stocare a memoriei. Un exemplu extrem de simplu
consta in invatarea unui soarece traseul unui labirint. Extractul
de creier injectat la un altul novice va invata mai repede decit
un "neinitiat". Extractul contine in special ribozomi,ARN care
se stie ca intervin in procesul de stoacare a memoriei.Se stie ca
mostenim o parte din constelatia de gene ale inaitasilor, iar
cercetarile in domeniul neurologic putem spune ca sint inca la
inceput. Invatarea si memorarea fiind doua procese distincte.
Dar sunt atat de intim legate intre ele si dificil de separat,
Studierea unuia implica in mod obligatoriu si cercetarea celuilalt.
Lucrarile ultimului deceniu lasa sa se intrevada, intr-un viitor
apropiat, noi progrese in acest domeniu, nu numai la nivel celular
si molecular, progrese care ne fac sa speram ca, in curand, vom reusi
sa intelegem mai bine propria noastra memorie fara sa invocam situri
web specializate care sa-ti spuna exact ce ai fost intr-o viata
precedenta.
Daca mai asociem si fenomenul de telepatie (care este dovedit stiintific)
ar fi si mai complicat de interpretat.
flaviutza spune:
Interesant subiect!!
parerea mea sincera e ca trebuie sa ai mintea deschisa oricarui fel de idei si interpretari. si sa fi tolerant fata de orice religie diferita de a ta.So, nu ii inteleg pe cei ce resping astfel de idei , cum ar fi reincarnarea, pe motiv ca sunt Crestini. De ce? Pt ca daca te-ai fi nascut intr-o religie care accepta reincarnarea, ai fi crezut mai mult ca sigur in ea. Idem, daca te-ai fi nascut in nu stiu ce secta obscura, ai fi fost ferm convins ca aceea e adevarata religie.Daca m-as teleporta acum in trecut cu cateva secole in urma, si le-as spune alora ca Pamantul nu e centrul Universului, 99% m-ar arde pe rug, 1% ar fi "open mind" si ar spune"e posibil sa ai dreptate, ramane de dovedit"
alt caz ipotetic, daca ar ateriza niscaiva Alieni si ne-ar spune ca suntem produsul lor, ca ei ne-au creat cum creem noi in prezent animale si plante modificate genetic, si pe deasupra ne-ar si demonstra asta, am fi nevoiti sa ii credem nu?
So, totul poate fi posibil, numai ca ramane de demonstrat!
apropo de ideea de mai sus, poate sa imi spuna cineva ce parere are despre faptul ca maimuta are ADN-UL 99% identic cu cel uman?
madelaine spune:
Fetelor, subiectul asta mi-a dat de lucru si mie. Am cautat tot felul de raspunsuri la intrebarea asta daca exista sau nu reincarnare. Trebuie sa recunosc, ca mai mult m-am incurcat , nu mai stiam ce sa cred si ce sa nu cred. Reincarnarea ca idee ne aduce comfort in suflet, cel putin asa cred eu, ne mai ia din teama asta de moarte. Apropo este cineva care nu se teme cu adevarat de moarte? Cred ca prea putini ar fi , si daca ar fi cred ca oricum chiar in clipa mortii tot s-ar teme de necunoscut. Am ajuns la concluzia ca este mai bine sa raminem cu credinta in Dumnezeu, sa nu incetatm sa ne rugam pentru iertare si pentru indrumare pe calea cea adevarata.
Nu stiu daca are chiar legatura cu subiectul in cauza...s-ar putea totusi sa fie foarte apropiat ceea ce va povestesc acum. Mi s-a intimplat mie.
Eram in clasa a 10 si ma pregateam pentru treapta a doua. Intr-o noapte am visat ca urcam pe niste trepte foarte inalte gen epoca , cladirile cu trepte inalte. Si cu cit urcam, ajunsesem de fapt, in vis, inauntru , pe scari vedeam perechi imbratisate care se sarutau, iar eu in vis constientizam ca faceau pacat. La un moment dar a aparut un barbat i-am vazut foarte clar fata si imbracamintea, ceea ce nu mi s-a mai intimplat pina atunci sa vad asa clar intr-un vis, sa nu deviez, era un barbat imbracat complet in alb, care m-a luat de mina, m-a coborit treptele si mi-a spus " Tu nu ai ce cauta aici, locul tau nu e aici. Cind m-am trezit din somn, inca ii vedeam clar figura, am ramas obsedata si in drum spre liceu ma uitam in lume cautindu-l . Ceva din interior imi spunea cauta-l ca o sa-l vezi. Sinteti atente? Am vazut un timp in alb, dar nu era el. Ii retinusem bine figura desi nu l-am vazut in viata mea vreodata. Dimineata a trecut normal, fara sa-l vad, mi-am spus , desigur ca e o timpenie si sa uit mai bine. Dupa amiaza aveam meditatie la fizica impreuna cu o colega de clasa si prietena. Am luat impreuna autobuzul, si stind de vorba si glumind, eu sint de fel mai glumeata, simt ca cineva din spatele meu ma fixeaza foarte tare, parca era o privire care ma patrundea pina inauntru. Inainte sa ma uit eu, prietena mea mi-a spus "Mai fata e un tip in spate se uita fix la tine" Am simtit ca ma ia cu caldura, si am intrebat-o tremurind" Aura, sa nu-mi spui ca-i imbracat in alb." La care ea si mai mirata mi-a spus : "Ba da fata , e imbracat in alb , de unde ai stiut? Fara sa-i raspund mi-am intors capul si cind ma uit era sa lesin. Era chiar tipul din visul meu. Am inghetat pur si simplu, nu mai stiam ce sa fac. Si tot ma urmarea cu privirea in tacere. Noroc ca urmatoarea statie trebuia sa coborim. A coborit la aceiasi stati cu noi, a traversat strada , si cind sa intram in bloc mi-am mai intors capul odata desi aveam teama in suflet. Iar el si-a intors capul odata cu mine ca si cum mi-ar fi sppus sa nu uiti de vis.
Poate parea o poveste stiintifico-fantastica, dar pentru mine a fost cu adevarat paranormala. Nu l-am vazut pe acest om niciodata pina atunci decit cu o noapte inainte ...in vis.
Ce parere aveti? Eu am mai avut vise ciudate dar asta a fost cu adevarat straniu. Nu m-as fi speriat , normal nu a fost nimic care sa sperie, dar de cind m-am trezit simteam ca o sa-l inilnesc desi nu stiam cine e.
Am putea deschide si un subiect despre vise. Ce ziceti?
Hai ca v-am facut capul mare.
Va pupic pe toate.
Madelaine si cei trei muschetari