Reincarnare...Credeti?
Raspunsuri - Pagina 4
dyana spune:
quote:
Originally posted by flaviutza
Interesant subiect!!
parerea mea sincera e ca trebuie sa ai mintea deschisa oricarui fel de idei si interpretari. si sa fi tolerant fata de orice religie diferita de a ta.So, nu ii inteleg pe cei ce resping astfel de idei , cum ar fi reincarnarea, pe motiv ca sunt Crestini. De ce? Pt ca daca te-ai fi nascut intr-o religie care accepta reincarnarea, ai fi crezut mai mult ca sigur in ea. Idem, daca te-ai fi nascut in nu stiu ce secta obscura, ai fi fost ferm convins ca aceea e adevarata religie.Daca m-as teleporta acum in trecut cu cateva secole in urma, si le-as spune alora ca Pamantul nu e centrul Universului, 99% m-ar arde pe rug, 1% ar fi "open mind" si ar spune"e posibil sa ai dreptate, ramane de dovedit"
alt caz ipotetic, daca ar ateriza niscaiva Alieni si ne-ar spune ca suntem produsul lor, ca ei ne-au creat cum creem noi in prezent animale si plante modificate genetic, si pe deasupra ne-ar si demonstra asta, am fi nevoiti sa ii credem nu?
So, totul poate fi posibil, numai ca ramane de demonstrat!
apropo de ideea de mai sus, poate sa imi spuna cineva ce parere are despre faptul ca maimuta are ADN-UL 99% identic cu cel uman?
Buna Flaviutza, e adevarat ca m-am nascut crestina. Dar timpul a trecut si am fost mereu libera sa aleg si altceva. Si am ales in continuare sa raman crestina. Stiu eu de ce...
Nu cred in reincarnare pentru ca sa pot sa ma numesc crestina, ci pur si simplu nu cred in reincarnare, am fost open mind, am vazut despre ce e vorba legat de reincarnare si eu nu sunt de acord cu aceasta.
Si , intr-adevar , cred in Isus, nimeni nu sta cu bata deasupra capului meu, nimeni nu ma obliga, stiu eu de ce cred, am motivele mele personale.
Va pup,
Diana
Bogdana spune:
Daca cele doua specii se deosebesc doar prin 1% ma intreb unde e localizata acea secventa ce da in final sufletul,
spiritul, constiinta de sine mai stiu eu ce.
Si daca ar fi asa de simplu acel 1% s-ar putea transfera unei plante
de exemplu si am obtine trestia ginditoare?
In stiinte nu sint dogme asa cum sint in religie.
Nu se poate face un melanj din fiecare si sa acceptam doar ce ne convine.
Parerea mea..
crinuta spune:
In aparitiile de la Medjugorje ( orasel in Bosnia unde apare Fecioara Maria unor tineri de peste 16 17 ani), Fecioara Maria a fost intrebata daca exista reincarnare, daca exista mai multe vieti, iar raspunsul a fost negativ. Avem o singura viata, nu exista posibilitatea de a ne " ispasi" in alta viata, deci tot ce trebuie facut pt a ne mantui trebuie facut acum, in aceasta viata.
Crinuta
maudi spune:
quote:
Originally posted by flaviutza
Pt ca daca te-ai fi nascut intr-o religie care accepta reincarnarea, ai fi crezut mai mult ca sigur in ea. Idem, daca te-ai fi nascut in nu stiu ce secta obscura, ai fi fost ferm convins ca aceea e adevarata religie.
pari sa uiti de convertirile masive in interiorul tuturor religiilor. stii cat de multi asiatici au devenit crestini in urma misionarismului? ce parere ai despre continentul american? prin urmare, sofismul tau nu are valabilitate, cuvantul lui Iisus ajunge la toti pana la urma, depinde de fiecare sa-si deschida inima si sa accepte Adevarul. geaba te nasti unde te nasti, e de-ajuns sa asculti odata vorbindu-se despre Iisus...si nu mai ai cale de intoarcere. de piatra sa fii si sa nu te inmoi,adica sa te convertesti, parerea mea. mai ales in epoca asta a informatiilor rapide, un om matur poate decide in cunostinta de cauza, nu mai suntem barbari inchisi ca in colivii in traditia in care ne-am nascut.
spre exemplu, eu am fost atee convinsa pana la 25 de ani. dupa rationamentul tau, ar fi trebuit sa raman atee, nu? slava domnului ca n-am ramas!
si poate ca aceia care se inchina la alti idoli s-or incarna totusi, daca asa le-or fi promis zeii lor, cine stie? eu n-o sa ma reincarnez, ca n-am ales calea asta.
mmihaela spune:
Draga Flaviutza, eu una te admir. Fiindca, da, gandesc la fel. Si daca cineva spune ca nu mai trebuie sa cred in Dumnezeul meu fiindca alte idei nu sunt 'compatibile', n-are decat sa-si vada de Dumnezeul lui, si sa ma lase in pace. Am crezut de mica in Isus, fiindca m-am nascut pe-aici. Bunicul a avut moarte clinica si de vreo trei ori 'a mers la Domnul', unde in campul de flori mari, se uita la mamaie cum plange cu toti satenii adunati imprejur si i s-a facut mila, Dumnezeu i-a spus ca el tot acolo e, si il asteapta. Mi-a impuiat capul cu povesti dintre cele mai frumoase, cu maica Domnului si cu Isus, si zau ca-mi pare rau ca nu le-am descoperit nicaieri, tanjesc si acuma dupa glasul lui. Am crescut mare, am citit si "Biblia", dar si "Memoriile Focului", de Eduardo Galeano, iar mai apoi "Istoria ideilor si credintelor religioase", "India Secreta", "Istoria unui Yoghin" si asa mai departe. Si mai ales in credinta, cred ca se poate face melanj, in toate. Si in vise. Iar in tehnica, esti un adevarat geniu daca reusesti sa pui visul pe picioare. Iau dragostea si o daruiesc, precum spune Isus, si cred ca Dumnezeul meu, este si al lui. Imi "iubesc aproapele", si e liber sa creada in ce vrea el, cata vreme credinta lui, face posibila aceeasi bunatate si dragoste fata de cei apropiati. Nu sunt de acord cu cei care "taie" in diavoli, care sunt diavoli pentru ca iubesc, sau cred altfel. Dumnezeul 'meu' a spus cercetati si ma veti afla. Si cred ca este peste tot, in natura, in vietati, si mai mult, ia chip de floare sau caine, sau ploaie, sau fulger, sau soare, sau cersetor, ca sa imi arate un ceva. Si cred ca fiecare trebuie sa invete si sa fie un mic Dumnezeu pentru cei din jur, sa inspire si sa respire bunatate, sa aline suferintele si sa ofere noi idei, sa fie deasupra lui insusi, si atunci stii ca-l are pe Dumnezeu in el. Mila si toleranta fata de cei mai putin norocosi decat tine, aspiratie catre spiritualitate. Astea mi se par mie mult mai importante decat orice alte dezbateri, iar daca nu am invatat macar atat, din punctul meu de vedere, degeaba suntem crestini. N-am auzit sa fie vreo religie impotriva imaginatiei, face parte din calitatile care se cultiva in copiii nostri. Povestile sunt bune cata vreme ii inspira, si vad si ei, la randul lor, ca asa merg lucrurile. Nu cred in taierea aripilor. Si cumva, stapanul sufletelor, la care ne rugam, trebuie sa fie nemarginit si plin de dragoste pentru toti aceia care il cauta zi de zi. NU este ceva calculat: "de aici- pana aici este Dumnezeu!", Nu. Dumnezeu e peste tot. Marginirea tine de imperfectiune, limitare, involutie.
Sa ma ierte cei care cred ca le jignesc optiunile, departe de mine asa ceva.
In diavol nu cred, sau poate este incapatanarea de a te margini. Cred ca oamenii care ajung sa faca rau, ajung prin confuzie, impunand felul 'lor' de gandire. Poate au suferit si simt nevoia sa se manifeste intr-un fel anume, pentru ca sufletul lor este bolnav si nu pot gandi clar. Insa o mana intinsa, poate aduce 'raiul' si pentru acela care astfel incepe sa 'vada', si nu mai 'greseste'. Pacatul mi se pare acela care incepe cu invidia, grandomania, increderea absoluta in sine, intoleranta, refuzul de a gandi, refuzul de a incerca 'sa fii om', inainte chiar si de a fi o persoana religioasa. Ingratitudinea, impertinenta, bataia de joc, rasul fata de altii si marginalizarea acestora, indiferent cat de 'inalte' ne-ar fi motivatiile, 'punerea la zid'. Astea mi se par false, urate si mercantile.
Voi iertati-ma daca gresesc, dar in asta cred, si mi-a luat mult timp sa fiu ceea ce sunt, si probabil voi mai trai daca-mi va fi dat, si tot asta voi slavi.
"Impacare, impacare, fara nici o su-pa-ra-re"!
Cu drag,
Miha
dyana spune:
quote:
Originally posted by mmihaela
Mila si toleranta fata de cei mai putin norocosi decat tine, aspiratie catre spiritualitate. Astea mi se par mie mult mai importante decat orice alte dezbateri, iar daca nu am invatat macar atat, din punctul meu de vedere, degeaba suntem crestini. N-am auzit sa fie vreo religie impotriva imaginatiei, face parte din calitatile care se cultiva in copiii nostri. Povestile sunt bune cata vreme ii inspira, si vad si ei, la randul lor, ca asa merg lucrurile. Nu cred in taierea aripilor. Si cumva, stapanul sufletelor, la care ne rugam, trebuie sa fie nemarginit si plin de dragoste pentru toti aceia care il cauta zi de zi. NU este ceva calculat: "de aici- pana aici este Dumnezeu!", Nu. Dumnezeu e peste tot. Marginirea tine de imperfectiune, limitare, involutie.
Sa ma ierte cei care cred ca le jignesc optiunile, departe de mine asa ceva.
In diavol nu cred, sau poate este incapatanarea de a te margini. Cred ca oamenii care ajung sa faca rau, ajung prin confuzie, impunand felul 'lor' de gandire. Poate au suferit si simt nevoia sa se manifeste intr-un fel anume, pentru ca sufletul lor este bolnav si nu pot gandi clar. Insa o mana intinsa, poate aduce 'raiul' si pentru acela care astfel incepe sa 'vada', si nu mai 'greseste'. Pacatul mi se pare acela care incepe cu invidia, grandomania, increderea absoluta in sine, intoleranta, refuzul de a gandi, refuzul de a incerca 'sa fii om', inainte chiar si de a fi o persoana religioasa. Ingratitudinea, impertinenta, bataia de joc, rasul fata de altii si marginalizarea acestora, indiferent cat de 'inalte' ne-ar fi motivatiile, 'punerea la zid'. Astea mi se par false, urate si mercantile.
Voi iertati-ma daca gresesc, dar in asta cred, si mi-a luat mult timp sa fiu ceea ce sunt, si probabil voi mai trai daca-mi va fi dat, si tot asta voi slavi.
"Impacare, impacare, fara nici o su-pa-ra-re"!
Cu drag,
Miha
Buna Mmihaela, dar cine spune ca intre noi nu exista admiratie, indiferent de ce credem.
Eu cu Flaviutza, sunt si un fel de prietena virtuala daca pot spune asa. Flaviutza stie.
Eu nu am inteles din acest subiect ca exista vreo cearta sau vreo marginalizare. E foarte simplu. Sunt oameni care cred in reincarnare si oameni care nu cred. Nu e nici o tragedie.
Cel mai important este, cum spuneai si tu, sa ne placem , sa ne respectam, chiar sa ne iubim asa cum suntem fiecare. Fiecare cu experienta lui de viata , cu imaginatia lui, cu credinta lui. Da, consider ca credinta mea e cea adevarata, dar nu dispretuiesc pe nimeni care nu e de acord cu mine.
Important este sa nu ne fie rusine sau frica sa spunem ce gandim, pentru simplul motiv ca ne aflam printre prietene aici.
Matusa mea cand s-a lepadat de credinta otodoxa, incepuse sa se plimbe cu biblia in mana prin gradina si sa spuna ca e de datoria ei sa ne converteasca la noua ei religie. Ea e la evanghelisti acuma, parca, au venit unii din America prin Giurgiu si le-a tot dat cate ceva, desi ea nu e saraca; dar a fost usor pentru ei sa o atraga de partea lor.
Nu cred in faptul ca eu trebuie sa conving pe cineva sa creada in ce cred eu, e de datoria fiecaruia sa caute si aleaga.
Va pup ,
tora97 spune:
cum spunea eminescu "nu ma tem de moarte ci de nemarginirea ei" nu vad legatura intre credinta in Dzeu si cea in viata dincolo de moarte.. ar fi atit de trist .. de plictisitor..
eu am invatat "Tatal Nostru" dupa ce am nascut o pe teodora.. pina atunci credeam si nu prea... uneori cred ca puiul meu mi a fost trimis pentru a aduce oaia ratacita catre Pastor... si sint convinsa ca ea este trimisa de El
apoi si Iisus a inviat din morti nu?
imi place sa cred in reincarcare... nu mi ajunge o viata sa i iubesc pe cei dragi mie... nu ma pot satura de viata, asa cum este ea... iad ori paradis... doar intr o singura viata
si apoi, dupa ce mor ce sa fac? sa stau pe un norishor pufos? plictisitor...
pupici grasuni
tora97 spune:
in alta ordine de idei, cum se pot explica senzatiile de deja vu... intilniri cu oameni pe care parca i ai cunoaste dintotdeauna? anumite temeri, frici inexplicabile, terifiante?
locuri pe care le "stim"...
cum putem explica fenomenul telepatiei? si el ar trebui infierat de religie nu? of, si ar fi atit de multe de explicat... insa sintem atit de mici...
din pacate nu am fost prea pasionata de fenomenele paranormale, le traiesc pur si simplu si ma bucur.. uneori
mmihaela spune:
Iarta-ma, chiar nu era vorba despre tine, sau altcineva.
Mi-am spus parerea despre crestinism in general, iar ce am spus acolo ma deranjeaza cand vad. Era o paralela intre binele si raul asa cum le vad eu, si spuneam ca daca cuiva nu-i place, nu este decat parerea mea personala.
Articolul mi s-a parut un pic dur, la adresa celor care cred in reincarnare. Ma numar printre cei care nu spun: aici exista, aici nu poate exista Dumnezeu, si cred ca e atitudinea potrivita, sau macar asta e atitudinea mea.
Nu tu ai scris articolul, dar eu una nu pot fi in totalitate de acord cu ce scrie acolo.
Pupicei,
Miha
dyana spune:
Viata noastra e mult, mult prea scurta pentru cei carora le place sa iubeasca.
Sotul meu a avut pe cineva in viata lui care l-a iubit nespus, doar pe cineva: bunica lui. Eu nu am apucat sa o cunosc...
In schimb , i-am spus intr-o zi plangand ca as vrea ca bunicii mei sa nu moara niciodata...
Si el mi-a spus in soapta ca poate nici nu vor muri vreodata, ca si bunica lui, poate sunt nemuritori.
Eu as vrea sa cred in nemurire.