prima dragoste
Raspunsuri - Pagina 3
lai spune:
Eu cred ca atunci cand ai o relatie cu cineva care inseamna mult pentru tine, cand ai iubit pe cineva si ai impartit atatea lucruri cu persoana respectiva, l-ai cunoscut atat de intim, toata viata ramai cu senzatia ca persoana respectiva intr-un fel iti apartine, pentru ca ti-a dat o data o bucatica din el si tu i-ai dat o bucatica din tine, si asta asa ramane. Eu am ramas in relatii de prietenie cu majoritatea fostilor mei prieteni, dar trebuie sa recunosc ca atunci cand ne intalnim si ei sunt cu actualele lor jumatati, simt un pic de gelozie, dar trec peste ea ca o prima reactie fireasca, instinctiva, nu ii dau prea mare importanta, si ma comport ca si cum n-ar fi, viata merge inainte, eu cu viata mea, ei, cu a lor.
Prima iubire - am suferit mult cand s-a terminat relatia noastra, mi-a luat ani de zile sa depasesc momentul, dar acum stiu ca, desi el va avea intotdeauna un loc special in inima mea si in amintirile mele, nu am avea cum sa mai fim impreuna si chiar daca asta s-ar intampla, n-ar dura, nu am face o pereche buna pe termen lung, si, asa cum mai spunea cineva, a fost un motiv pentru care lucrurile nu au mers prima oara, n-ar mai merge nici a doua oara. Cred ca momentele acelea de pasiune adolescentina au fost foarte frumoase, au avut farmecul si rostul lor atunci, dar timpul a trecut, eu am mai "crescut" (emotional) si acum imi doresc altceva, mult mai mult decat atat.
Cand te lovesti de greutatile inerente oricarei relatii serioase, ai tendinta poate sa idealizezi ceva care a fost in trecut si care poate nu a ajuns la nivelul la care sa fi aparut astfel de greutati, dar in timp ar fi ajuns.. Si cred ca solutia este sa te implici in a rezolva greutatile din prezent, rezolvandu-le impreuna cu partenerul actual face ca actuala relatie sa devina si mai solida, si este mult mai reala decat fantomele trecutului.....
Lai
Missy spune:
Care prima dragoste: din gradinita, clasele primare, geneala sau liceu?
Glumeam, desi in fiecare etapa descrisa mai sus credeam ca am gasit iubirea:
- la gradi, vecinul, care ma striga toata dimineata si ma lua de mana pana la gradi unde nu se dezlipea de mine
- cls 1-4, colegul de banca care ma lasa sa sciu cu stiloul lui, imi dadea macarea lui (doar timp de o saptaman, el fiind un mare mancacios)
- cls. 5-8, blondul cu ochi albastrii mai mare cu 1 an care nu ma baga in seama
- liceu - ei da, acum e acum: brunet cu ochi albastri ( se mai schimba gusturile omului), promisiuni, declaratii, care s-au stins in nici 1 an, dar cel putin nu am ajuns la
. E drept, ma mai gandesc la el, dar nu regret nimic din ce se putea intampla si nu s-a intamplat. Dupa cativa ani mi-am dat seama ca nu era de mine, ca a fost doar o iubire adolescentina din care am ramas cu amintiri placute
- facultatea - cand in sfarsit i-am acordat atentie celui care in generala ma urmarea pe furis, in liceu mi-a cerut prietenia, si l-am refuzat, iar in facultate l-am agatat eu in discoteca, si uite ca acum avem 3 ani de la casatorie si pot sa zic ca e prima mea iubire adevarata (si sper ultima). Intrebare: poti iubi cu adevarat de mai multe ori in viata? ma refer la dragostea dintr-o relatie, nu cea pentru copii, parinti etc
gongutza spune:
Parerea mea:poti iubi de mai multe ori in viata,dar nu o sa iubesti niciodata la fel...adica nu o sa mai existe nicodata aceiasi daruire,aceleasi sentimente,"golul" din stomac nu o sa mai aibe aceiasi intensitate,fiorul care iti trece pe sira spinarii o sa fie acolo...dar nu o sa mai fie ceva magic,nu o sa mai fie ca primul sarut...etc.Cred ca m-am facut inteleasa.
Dar sa iti dai seama ca nu iti iubesti jumatatea asa cum ar trebui,sa iti dai seama dupa ceva vreme ca nu este el persoana pe care credeai ca ai cautat-o si ai gasit-o,si sa intalnesti pe cineva care te face sa te simti ca la 16 ani,sa iti ia vorbele din gura,sa va intelegeti fara sa vorbiti ce ziceti?Se poate?Poate ca am deviat "putin" de la subiect,dar ma framanta intrebarea asta.
pupici
adina
Simonna spune:
Se poate, Adina. Si sa iubesti de mai multe ori, si sa descoperi, dupa multi ani de casatorie, ca exista un altul care te poate readuce in stadiul "16 ani". Exemple? Cu zecile, trebuie doar sa te uiti in jur.
Daca se intimpla sa te indragostesti din nou, problema, dupa mine, nu sta in ceea ce ti se intimpla tie, ci in ceea ce li se intimpla celorlalti. Tocmai pentru ca ai avut deja cei 16 ani stii ca asta nu tine, nu o vesnicie, cel putin.
Asa ca iti iei balanta si iti pui noua iubire, cea care te face sa te simti ca la 16 ani, pe un taler, iar pe celalat pui tot ce distrugi - sau ai putea distruge - poate omul de linga tine, care te iubeste cu adevarat, si nu mai vezi tu de atita rutina casnica, poate sufletele copiilor, ca-s ai tai, ca-s ai, lui, ce mai conteaza, poate sufletul femeii de linga marea iubire, cea care i-a facut copii si nu mai are nu stiu cit timp sa se puna la patru ace numai pentru ca vine el acasa.
Sus-josul balantei o sa te inebuneasca, nu ai cum sa alegi, e imposibil, n-ai renunta nici la a retrai cei "16 ani", dar nici la zimbetul somnoros al mititelului care se trezeste dimineata si te striga pe tine, prima.
Esti in pasa buna? Iti imaginezi ca actualul o sa te pupe pe frunte si o sa accepte divortul cu o atitudine parinteasca, ca o sa ramii o viata cu celalalt, ca el o sa se poarte cu copiii tai mai ceva ca un tata din reviste, ca o sa fiti la pensie si o sa umblati de mina pe sub ciresi infloriti...
Esti in pasa proasta? (asta inseamna ca nu mai ai "16", te indrepti spre douash-si...) Realizezi ca trebuie s-o iei de la inceput cu el, ca trebuie sa inveti cum isi pliaza chilotii si cum sa taci cind el nu are chef de vorba, ca poate el n-o sa se inteleaga asa de bine cu odrasla ta, ba chiar o sa te blagosloveasca pentru ca odrasla ta e cu voi iar a lui e la mama ei, ca nu poti trai o viata ca la 16 ani.
Ce vreau eu sa spun, de fapt? Ca e minunat sa ai 16 ani, sa iubesti si sa fii iubita. Mai apoi, e minunat sa iubesti si sa fii iubita, si la 25, si la 30, si la 40, si la 50 sau 60 sau 70. Dar, cred eu, subliniez, nu e o sentinta, nici macar un sfat, e parerea mea absolut personala, trebuie sa stii s-o faci "ca la 25", "ca la 35" etc etc. Daca ti se intimpla la 35, sa spunem, sa te indragostesti ca la 16, trebuie sa inveti sa tii balanta in echilibru. Si sa fii constienta ce cistigi si ce pierzi, pe toate palnurile, in cazul in care balanta se darima.
Cu drag, Simona
crinuta spune:
Prima dragoste? Hmmmmm, ce inseamna prima dragoste? Ne referim la prima oara cand eram convinsi ca iubeam, sau prima data cand am iubit cu adevarat?
Cand stau acum sa imi aduc aminte cum eram in adolescenta, imi dau seama cat de naiva eram. Nu stiam ce inseamna sa iubesti, insa credeam ca stiu. Asta se invata foarte greu, iubirea adevarata se gaseste extrem de rar, si nu cred ca putem iubi cu adevarat de mai multe ori in viata, insa cred ca putem fi convinsi la un moment dat ca am iubit, si de aici confuzia. Eu vorbesc acum in numele meu, nu generalizez, insa imi este greu sa cred ca putem iubi cu adevarat de mai multe ori in viata. Atunci cand gasim jumatatea noastra, cand gasim in sfarsit persoana dupa care sufletul nostru tanjea, atunci cand ne-am gasit in sfarsit linistea si ne simtim mai mult decat bine in prezenta acelei persoana, atunci putem spune ca am gasit iubirea.
Iar iubirea adevarat nu dispare odata cu trecerea timpului, dimpotriva ea devine mai profunda, de neclintit, in ciuda problemelor, a greutatilor.
Crinuta
Laura _Oprescu spune:
Prima dragoste adevarata as zice a fost pe la 16 ani..si a durat cativa ani...fuse minunat..adolescenta cu tot ce cuprinde..toata lumea isi aminteste filmul<Ani de liceu>..asa a fost..cu suisuri ,coborasuri..cu parfum de inceput de viata...la mine s-a stricat dintr-o prostie ..dar ma gandesc ca s-a intamplat cu un motiv..ca sa imi intalnesc iubirea adevarata..jumatatea din poveste..
nici o secunda gandul intoarcerii sau _in momente de vulnerabilitate prin care treci inevitabil_nu s-a indreptat catre el insa!
am jurnalele povestii noastre( in fiecare an al zilei mele de nastere, primeam un jurnal scris de el cu tot ceea ce l-a framantat, necajit, bucurat, ridicat in slavi si coborat in iad)al anului parcurs impreuna...da , a fost frumos..dar pentru vremea aceea...
nostalgiile apar atunci cand le rasfoiesc..dar regrete, nu!
El este in continuare singur..se pare ca nu a avut norocul meu ...dar cine stie..nu e prea tarziu niciodata !
.....a fost odata....
P>S> sa nu uitam insa ca si noi cele de acum ne-am schimbat..avem alte asteptari..avem alte dorinte...alte prioritati...suntem alte femei...avem alte gusturi decat la 16 ani..nu ar fi deloc surprinzator daca baiatul visurilor tale de la 16 ani nu mai este barbatul vietii tale acum la 30...pupici..
ancuta06 spune:
Prima dragoste? S-a intamplat cand aveam aproape 15 ani, am fost impreuna, mai mult sau mai putin pana la 19. La inceput eram convinsa ca-l iubesc, el ma cam ignora....apoi am fost mai mult prieteni, iar impreuna, iar prieteni, dupa 3 ani in care am plans de cate ori ma dezamagea, mi-a spus ca ma iubeste, ca ii era frica de ceea ce simtea, ca a fost un bou, ca nu vrea sa ma piarda.....ceea ce el nu stia atunci, si nici eu, era ca ma pierduse. Suferisem prea mult, plansesem prea mult. Am mai fost impreuna 2 ani, in care m-am simtit iubita, in sfarsit, dar nu ma mai interesa. In primele 3 luni am fost fericita, ca aveam ce imi dorisem de 3 ani, apoi mi-am dat seama ca vroiam altceva, ca era prea tarziu.....dar mi-era mila de el, il iubeam, dar in alt fel. Pana la urma a trebuit sa ne despartim, se schimbasera prea multe, eu ma schimbasem. Pentru el eu eram totul, pt mine el era un prieten, si ma simteam vinovata pentru ca nu mai puteam sa simt ce simtea el. M-am chinuit aproape 2 ani sa simt la fel, si nu am putut. Era totul pierdut. Ne-am despartit intr-o noapte cand, adormit, m-a luat in brate si mi-a spus ca ma iubeste, si am inceput sa plang. Imi parea rau de tot ce fusese intre noi, imi parea rau ca ma iubea. Imi parea rau ca simtea ca nu simt la fel, ca suferea. Am pus lucrurile la punct atunci, si am simtit ca se astepta la asta. Nu mai era nimic de facut. N-am mai putut sa-l vad dup-aia, desi nu aveam de ales, dar il evitam, ma durea prea mult durerea din ochii lui, speranta ca poate ma razgandesc. Nu mi-a cerut nimic, nu mi-a reprosat nimic, mi-a respectat hotararea. Ma simteam oribil, ca l-am facut sa ma iubeasca, ca l-am facut sa aiba incredere in dragostea mea, fara sa fiu eu prea sigura de mine. Nimeni nu merita asta. Nu mi-a facut nici un rau, vreodata, cat am plans inante, am plans pentru ca vroiam mai mult decat imi putea el oferi, dar niciodata din vina lui. Nu l-am vazut de mult timp acum, nu stiu ce simte, ce vrea, ce spera. As vrea, cand il vad din nou, sa-l vad fericit, implinit. As vrea sa mai acorde cuiva o sansa, sa nu fi fost prea dezamagit de mine. Sper sa fie asa..........eu sunt fericita, am un sot dulce rau, ma iubeste, poate chiar mai mult decat fostul, dar de data asta simt si eu la fel. Si in 6 saptamani vom avea si un bebelus, o minune.
Ii doresc si lui sa fie la fel de fericit ca mine, ca merita poate mai mult.
Dragostea este frumoasa doar atunci cand este impartasita....
Ancuta
Mitzi spune:
Prima dragoste...furnicaturi pe spate, goluri in stomac, rosu necontrolat din obraji. Zambetul sugubet al celor care intelegeau..Un 8 Martie- surub legat cu snur de martisor! Toate celalalte prietene primisera martisoare cu "pene", din cele de la fondul plastic! Mi-am zis:eu sunt aleasa, a vrut sa fie special! Si m-am bucurat. L-am iubit curat cum numai atunci poti, cu lacrimi si inocenta, fara limita si prejudecati. Era modelul meu de barbat. Si a durat probabil atat cat a fost sa fie.
Eram matura inainte de vreme, el nu! Ne-am despartit fara certuri si prea multe regrete. Ne-am casatorit apoi, fiecare cu altcineva,la doar doua saptamani distanta. Eu prima! El pe urma. La nunta lui, ne-am privit cu nostalgie o clipa infinit mica si el a "comandat" DJ-ului melodia noastra. Am inghitit in sec, numai noi stiam asta, era clipa noastra. Ne-am indreptat fara cuvinte unul catre celalalt zambind si..sotul meu m-a prins in brate de niciunde, m-a invartit pe sus si cu ochi calzi m-a invitat la dans. Nu stiu nici azi de unde a aparut, iesise la tigare cu alti prieteni..
Anina_n spune:
Prima iubire...a fost in timpul liceului. Dar, mai degraba, cred ca ma indragostisem de...dragoste. Imi doream atat de mult sa fiu indragostita, sa ies, si eu, cu un baiat, sa ne tinem de mana, sa ne imbratisam, sa ne sarutam...
Dar nu a fost sa fie ! Nu stiam sa comunicam, eram prea timizi, amandoi.
Insa, m-a tinut toata perioada de liceu. Pana l-am cunoscut pe cel care mi-a devenit si sot, intre timp. Asa ca, consider ca sotul este prima, singura si ultima mea iubire.
Pe cel de care credeam ca sunt indragostita, in liceu, il mai intalnesc, din cand in cand, pe strada. Si de fiecare data ma intreb, ce am gasit la el, oare ?
Nina & 
Nina-Cristina (1 an si 8 luni)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina
Irinusha spune:
Prima iubire! Pot spune: singura mea iubire!
Ne iubim de 11 ani, am trecut prin multe, ne-am luptat cu familia si distanta (el fiind in Romania, eu traind in Germania), insa chiar daca am varsat multe lacrimi am trait si clipe de vis, am stiut intotdeauna ca vrem sa imbatranim impreuna si niciodata nu ne-am indoit de dragostea celuilalt. Si am reusit ce altii nu ar fi crezut!
De 7 ani suntem casatoriti ... ne iubim in fiecare zi un pic mai mult. Iar acum ne bucuram ca la anul o sa fim 3, o sa avem un Sufletel alaturi, care o sa fie dovada vie a dragostei noastre.
Doresc la toata lumea tot atata dragoste cum am cunoscut-o eu!
O zi minunata si copii sanatosi! :)