Clubul japoneze(i)lor
Raspunsuri - Pagina 3
Eryka spune:
Fetelor va multzumesc ptr. urari ,de abia astept sa ma vad in bratze cu puizutzul meu japonez
Eryka & samburelul din burtica ---„
in 6 saptamani
aiko spune:
Fetelor,am o intrebare,care dintre voi ve-ti locui in Japonia pt. totdeauna si unde var placea sa invete copii,bineinteles cand vor creste mari ca acum majoritatea ,dupa cate stiu eu sunt porumbei inca,la o scoala din Rom.sau in Jap.
E o intrebare cam stupida???????dar cred ca fiecare dintre voi va-ti facut un mic plan de viitor,nu-i asa!!!
.
Va salut si va doresc o zi splendida!!!
Ayko
EDDY spune:
Aiko,hai sa-tzi spun punctul meu de vedere.Atita timp cit sint casatorita cu un cetatzean din partea locului,mi se pare normal sa locuiesc aici unde am noua mea famile.Fetitza mea va merge la gradinitza,la shcoala shi daca va dori apoi,la o facultate aici.In sufletul meu,ACASA este Romania dar copilul meu este nascut aici,va creshte aici shi tot aici va avea prieteni,colegi shi nu cred ca va putea simtzi vreodata ca ACASA este altundeva decit .Va merge anual in Romania la bunici dar nu mi se pare normal sa studieze in Romania,pentru ca asta inseamna sa ne vedem numai in vacantzele shcolare sau in vacantza de iarna cind putem merge shi noi(eu shi sotzul)in Romania.Nu pot sta atita timp departe de copilul meu!!!Sa mai punem la socoteala shi sumele la care ne-ar duce biletele de avion - 
shi retur pentru macar 3 vizite anual?Mai este shi problema acomodarii:desigur ca va avea bunicii in Romania,o strabunica(de fapt doua dar numai una conteaza),un unki shi poate o verishoara dar parintzii sintem noi,cei care locuim aici shi cum s-ar putea acomoda copilul intr-un loc in care nu are parintzii?Un loc frumos,citeva persoane ce o iubesc din tot sufletul dar nu cred ca este suficient.DA,daca la 18 ani va dori sa mearga la o facultate din Romania shi acolo inca v-or mai fi ceva membrii ai familiei mele,am sa o las desigur sa decida shi sa-shi urmeze propriul drum in viatza dar pina atunci,unde sintem noi parintzii,este shi va fi shi ea.
Nu shtiu daca asta vroiai sa auzi dar asta este ceea ce v-oi face eu !
Numai bine,
Eddy & Antonia Naomi
eli spune:
Ce mai faceti japonici? Aveti noutati? Cum e vremea pe la voi? Se cunoaste ca a venit toamna? Ati fost/aveti de gand sa mergeti acasica in Romania.
Eu..., ce sa zic, ma laud doar cu niste dureri de stomac care in cel mai bun caz sunt din cauza unei gastrite, un caz mai rau ar fi ulcer si ce l mai nsol e cazul in care pot sa mor
, hai ca glumesc in privinta ultimei variante, dar totusi tot ce se poate, doar nu sunt nemuritoare. Acum, mi-a dat el doctorul pastile, dar a fost cam scump la vorba si mi-a lasat tema pt acasa, sa fie oare pt ca sunt gaijin? O sa ma informez ce si cum e cu gastrita si ulcerul la stomac. Si ma plang de singuratate caci iubitelul meu tare mult mai lucreaza
si stau in casa si ma plictisesc
. In rest, zic eu
, sunt bine, am cursurile de limba japoneza si o prietena de suferinta la doar 5 minute de mine (ma plictisesc cand nu sunt cu ea
).
Va 
pe toate si sa aveti o saptamana minunata de maine!Eli 
de 
si 
OtiliaLia spune:
quote:
Originally posted by eli
Ce mai faceti japonici? Aveti noutati? Cum e vremea pe la voi? Se cunoaste ca a venit toamna? Ati fost/aveti de gand sa mergeti acasica in Romania.
Eu..., ce sa zic, ma laud doar cu niste dureri de stomac care in cel mai bun caz sunt din cauza unei gastrite, un caz mai rau ar fi ulcer si ce l mai nsol e cazul in care pot sa mor
Va
Eu azi am descoperit subiectul... ca am petrecut o luna in Romania...
Gastrita inca e ok, daca e doar gastrita. Incearca sa mananci "romaneste" adica nu amesteca felurile in stil japonez. Incepe cu o supica de legume sau de pui, si apoi treci la felul 2 si apoi desertul. Nu manca prajeli, si prefera carnea (de orice fel ) fiarta. Astea ar fi unele remedii fara tratament.
Faptul ca nenea doctorul nu ti-a zis nimic, este tipic japonez, nu doar pt ca esti gaijin... asa procedeaza cu toata lumea, doar daca insisti ti se dau explicatii (ceea ce cred ca n-ai facut) iar pacientii japonezi prefera sa nu intrebe ca deh "jignesc pe nenea medicul, ca el o sa creada ca nu ai incredere in el". Dar cum tu esti gaijin, tot ce ai de facut e sa intrebi.
Poti cauta medicamentele pe internet folosind ajutorul sotului si sa te lamuresti de acolo, ce e cu ele...
Iar despre statul in casa, iesi mama draga la plimbare hai-hui ca inca nu e frig, iar caldurile de vara s-au dus de mult...
eli spune:
Otilia LIa multumesc de sfaturi.
Fetelor din Japonica, voi mai purtati tocuri (nu ma refer la papuci cu talpa inalta ci tocuri in adevaratul sens al cuvantului)? Si, cum va imbracati?
Eu, care in Romania, mergeam mereu pe tocuri ca sa fiu un pic mai inalta, aici, abia mai port ceva cu talpa inalta, si ma imbrac sport, eu care mereu in tara imi doream sa imi permit sa-mi cumpar cat mai multe haine elegante, sexy.Poate aici nu mai sunt complexata de inaltime caci si japonezii sunt micuti.
Uuuffff! Vreau si eu sa fiu 
!Eli de si
OtiliaLia spune:
quote:
Originally posted by eli
Otilia LIa multumesc de sfaturi.
Fetelor din Japonica, voi mai purtati tocuri (nu ma refer la papuci cu talpa inalta ci tocuri in adevaratul sens al cuvantului)? Si, cum va imbracati?
Eu, care in Romania, mergeam mereu pe tocuri ca sa fiu un pic mai inalta, aici, abia mai port ceva cu talpa inalta, si ma imbrac sport, eu care mereu in tara imi doream sa imi permit sa-mi cumpar cat mai multe haine elegante, sexy.
Uuuffff! Vreau si eu sa fiu
Sincer, am fost si voi ramane eleganta. Tocuri nu am purtat in mod constant, doar la ocazii. Si nici nu as rezista la cati Km fac zilnic la plimbarea de dimineata si de seara. Cand ies pe afara prefer sa ma simt eleganta! Cand ma uit in jurul meu si vad toata aceasta multime de femei pestrite, necalcate, nearanjate, in slapi sau cu sortul de la bucatari pe strazi, prin autobuze, trenuri sau prin magazine, (am vazut o data si la restaurant o doamna cu sort) ma apuca groaza. Rar de tot am ocazia sa vad femei elegante ! Si ma bucur foarte mult atunci.
Cred (sper cel putin) ca daca eu umblu elegant, in timp poate vor invata si ele ceva de la mine ! Si daca nu, sa le fie de bine, eu tot eleganta voi circula. (evident nu cand urc la munte sau la alte activitati "de iarba verde" sau sportive !)
Lauraa spune:
Wow cate japoneze avem!!!
Ma macina o intrebare! Cum ati ajuns voi acolo la capatul pamantului? Ca noi astea din Europa suntem la o aruncatura de batz, dar voi in Tara Soarelui Rasare, cum ati reusit sa ajungeti?
Laura
eli spune:
Pana acum m-am cam eschivat sa scriu prea multe desore mine, dar mi-am facut curaj si o sa va scriu si eu povestea mea. Mereu mi s-a spus ca viata mea e o telenovela si in liceu prietenele ma intrebau daca mi s-a mai intamplat ceva neobisnuit. Si cum in telenovele totul se termina cu bine, pt cei buni, speram sa rasara si pe ulita mea soarele intr-o zi.
Parinti mei au divortat cand eu eram inca la scoala. In ura divortului si apoi a partajului bunurile au fost impartite in parti egale, iar mama, la care ramaneam si noi, a avut de ales aparatament sau restul lucrurilor din apartament plus masina plus garajul. A ales apartamentul gol, ce era sa fac cu atatea lucruri si cu 2 copii in strada? Au trecut anii, mama a reusit sa mobileze casa facand imprumuturi peste imprumututi la banci, tatal nostru a ramas fara servici si nu am mai primit pesnsia alimentara. Cu toate ca o duceam rau nu ne arata nimeni cu degetul , nu ii faceam probleme mamei, iar la scoala invatam bine amamdoua. In timpul vacantelor mergeam la bunica si o ajutam la munca si asa reuseam si noi sa ne aprovizionam cat de cat. Dar de la atata munca si carat mama a inceput sa aiba dureri de spate din ce in ce mai puternice si i s-a spus ca are spondiloza si ca trebuie sa faca tratament si sa inceteze sa mai faca efort. La sfarsitul clasei a 12-a prinsa intre pregatirea pt examenele de bacalaureat si admitere la facultate am hotarat totusi sa merg la banchet, pana atunci fusesem impotriva deoarece insemna un efort financiar mare din parte mamei care totusi m-a convins sa ma duc pentru ca o singura data termin liceul. Aveam un material foarte frumos de la matusa mea si am mers la o croitoreasa sa imi faca o rochie cum vasusem eu intr-o revista. Modelul era mai complicat si am mers de cateva ori la proba si acolo am auzit pentru prima data o conversatie despre Japonia, despre fete care merg sa munceasca acolo. Curioasa din fire cum sunt am ciulit urechile, am ascultat tot ce se vorbea, imi pareau basme cele auzite. Pana la urma, intr-o zi am acostat-o
pe fiica croitoresei pe care nu o cunosteam decat din vedere si am rugat-o sa imi spuns si mie ce si cum e cu Japonia, dar sa fie adevarul. La inceput nu a vrut sa-mi spuna, dar am insistat si mi-a povestit ca ea a fost plecata o data in Japonia, i-a fost greu mai ales ca nu stia nici limba. Si atunci m-am hotarat, voi pleca si eu. I-am spus mamei decizia mea, mama nu a fost de accord, dar pana la urma a cedat , i-am zis ca e viata mea si nici nu vreau sa le mai vad pe ele cum sufera, asa ca voi face si imposibilul ca sa le ajut, sa le fie mai bine si mai ales ca sora mea sa nu mai intampine greutatile de care ma izbisem eu, sa nu petreca ore in sir in fata vitrinelor izbindu-se de un "nu" al mamei pe motiv ca nu sunt bani. Si dupa cateva luni, in loc sa merg la facultate, ma indreptam spre Tara Soarelui Rasare avand cateva cuvinte in japoneza in capusor si credinta ca Dumnezeu ma va ajuta pe mine si familia mea. Si zic eu ca ne ajuta si ne-a ajutat! Singrul regret pe care il am acum e ca nu am urmat, inca, cursurile facultatii la care imi doreams a fiu studenta, dar sper ca voi reusi candva. Acum sunt fericita aici in Japonia alaturi de meu, dar imi e dor de familia din Romania. Se pare ca in viata nu le putem avea chiar pe toate! Eli de si
Aliada spune:
Servus fetelor!
Abia acum am vazut subiectul si am sarit sa ma inscriu!
Locuiesc in nordul Japoniei,insula Hokkaido in orasul Kushiro.Sunt casatorita de 5 ani(pe care-i implinim duminica care vine) si pot spune ca ma simt ca acasa cu toate ca dorul de Romania ma bantuie frecvent.Tocmai am venit de vreo luna de acolo unde am putut sta o luna si jumatate.Cam o data pe an reusesc sa ma duc.Cum a mai spus si Eli inaintea mea nu le poti avea chiar pe toate.In concluzie:fericita dar departe
.