il ridicam cand cade jos si plange?
Buna, mamici,
Azi iarasi, a cata oara, am vazut un copilas care a cazut si plangea, iar tatal lui nici nu s-a clintit de pa banca. Era o fetita, m-am dus si am ridicat-o, pentru ca nu intelegeam cine e cu ea si nu mai venea nimeni sa o linisteasca. Dupa, un barbat care statea pe banca mi-a zis, fara sa se ridice: lasati-o, trebuie sa se ridice singura.
Nu stiu, o fi corect, o fi conform cu nu stiu ce psihologii supramoderne, cert este ca eu nu pot sa fiu indiferenta cand cade puiul meu. al meu cand cade si nu plange, inseamna ca nu s-a lovit rau si se ridica singur, isi scutura manutele si merge mai departe. Dar cand plange stiu ca s-a lovit si il doare, merg si il ajut sa se ridice si il linistesc. Nu mi se pare ca gresesc, nu pun la indoiala nici dragostea fata de propriii copii a celor care ii lasa sa se ridice si sa se linsteasca singuri. dar ce anume ii face sa stea deoparte si sa priveasca, la ce foloseste asta?
Cum o fi corect, voi ce ziceti?
Fetelor din afara Romaniei, la voi cum se procedeaza in asemenea cazuri?
Raspunsuri
szivarvany spune:
Da, eu am ridicat-o si o voi ridica mereu, pentru mine conteaza enorm daca se loveste, daca o doare, sa-i ofer alinare si cat mai repede medicatie (da, stiu, sunt exagerata, dar am mereu la mine apa oxigenata).
Nu cred ca ar fi ajutat-o in vreun fel pe fie`mea sa se simta si singura dupa o cazatura, la 1, 2, 5, etc. ani.
-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
bb_yasmi spune:
meb si eu procedez la fel ca si tine. daca pica si se ridica repede si merge mai departe o las dar dc plange normal ca s a lovit si are nevoie de mine, de ajutorul si mangaierea mea.
_
"Inima mamei este un adanc abis la capatul careia gasesti de fiecare data iertare!!"
happy mom Lavi si buburuza mica Iasmina Alissa 31.10.2007
denizel spune:
Meb, a-ti lasa copilul sa planga pe jos nu e vreo metoda supramoderna.
E o metoda aplicata de oameni care nu au avut parte de prea multe mangaieri in viata lor...
E metoda celor care cred ca [] copiii trebuie mangaiati doar in somn si trebuie "caliti", lasandu-i sa planga si sa se ridice singuri atunci cand se lovesc.
E metoda celor incapabili de compasiune. Nici macar fata de propriii copii.
andruskandu spune:
Salut!
Si eu am aplicat aceeasi tactica cu Andrei. Adica atunci cand cadea si nu plangea, vedeam se multe ori cazatura, de obicei se uita la mine, iar eu ii spuneam: "hopa sus". In nici un caz n-am fost indiferenta, dar l-am indemnat sa se ridice ca n-a patit nimic.
Dar au fost si cazaturi dureroase, si-atunci se vede pe fata copilului, si-atunci saream iute sa-l ridic si sa evaluez urmarile cazaturii. Ii alinam verbal durerea, o mangaiere, un pupic la locul cu pricina si iar la joaca!
In felul asta nu s-a ajuns la prefacareli si moduri de a atrage atentia. Mereu am facut tot posibilul ca Andrei sa stie ca-i sunt alaturi.
Inima nu e judecata dupa cat iubesti, ci dupa cat te iubesc altii
(Vrajitorul din Oz)
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> Povestea unui licurici
Poznele lui Andrei
Nasterea lu' Andrei
www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei
Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006
asteryaro spune:
In 99% din cazuri sunt pe faza. Evaluez situatia: daca e doar o simpla cazatura, la fel zic si eu, hopa sus, asa mai cad baietii, dar, daca este cu sange, atunci.... intervin, il alin, il curat cum pot mai bine si mai rapid, il pup, il mangai, ii vorbesc etc.... Cum altfel???!!!
Nu sunt de acord sa sezi pe banca si sa-ti "calesti" astfel copilul.... asta se cheama altfel....
Kiki si Nicolae-Razvan (31.01.2006)
poze (1),(2),(3),(4)
Luna1 spune:
Binentels ca daca ai mei cad si nu plang ii las sa se ridice singuri, insa daca plang am fugit acolo intr-o clipa si i-am ridicat.
Nici nu am mai vazut metoda asta pe aici, sa nu-i ridici si sa nu le oferi mangaieri daca au cazut si plang. Mi se pare barbara.
In plus am citit undeva, nu mai stiu unde, ca acel pupic care il da mama sa treaca functioneaza cu adevarat, adica in momentul in care ii pupam sa le treaca corpul copilului secreta endorfine datorita placerii de a fi pupati si durerea nu se mai resimte la nivelul initial. Nu stiu daca am explicat corect cer e ca stiintific pupicul ajuta la uitarea durerii.
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)
Puppa spune:
Nici eu nu o lasa sa planga. La fel ca si voi, daca plange o ajut, o pup sa ii treaca...Pana acum nu prea au fost cazuri, pentru ca se poarta cu ea ca si cu un ou, dar atunci cand a avut nevoie de mine, am fost langa ea. Cred ca sunt alte metode de a cali copiii si mai ales oferindu-le dragoste si incredere ca parintii sunt tot timpul acolo langa ei cand o cer.
http://picasaweb.google.com/cristina.catana
http://puppa.wordpress.com/
andruskandu spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Luna1 Binentels ca daca ai mei cad si nu plang ii las sa se ridice singuri, insa daca plang am fugit acolo intr-o clipa si i-am ridicat. Nici nu am mai vazut metoda asta pe aici, sa nu-i ridici si sa nu le oferi mangaieri daca au cazut si plang. Mi se pare barbara. In plus am citit undeva, nu mai stiu unde, ca acel pupic care il da mama sa treaca functioneaza cu adevarat, adica in momentul in care ii pupam sa le treaca corpul copilului secreta endorfine datorita placerii de a fi pupati si durerea nu se mai resimte la nivelul initial. Nu stiu daca am explicat corect cer e ca stiintific pupicul ajuta la uitarea durerii. Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007) |
Cata dreptate ai! Cum Dumnezeu sa-l lasi sa planga? Eu una n-am putut face asa ceva. Si cu pupicul... de fiecare data am facut asa. Si-acuma spune el, dupa "tratament" - gata, a trecut buba!
Daca ma lovesc eu, vine el iute sa ma pupe, si spune " gata, n-o mai doare pe mami c-a pupat bebe"
Dragutul de el...
Si pot spune din tot sufletul ca e independent, sigur pe sine, nu legat de fusta mamei.
Aaa, si daca cere in brate, pentru un mic alint, niciodata nu l-am refuzat, pe considerentul ca "vai, il cresc mamos", l-am luat si mangaiat, pupat, pentru ca am simtit ca de asta are nevoie atunci. Si acel moment e scurt, iar acele clipe petrecute astfel vor fi din ce in ce mai rare si mai scurte... iar el va zbura de langa mine.
Inima nu e judecata dupa cat iubesti, ci dupa cat te iubesc altii
(Vrajitorul din Oz)
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> Povestea unui licurici
Poznele lui Andrei
Nasterea lu' Andrei
www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei
Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006
witeflower spune:
Daca e al meu si vad ca are nevoie de ajutor sau alinare, il ajut.
Daca e copilul al altcuiva - si acel altcineva nu e prin preajma (sau nu-l identific eu...) - ajut copilul. (Daca parintele isi face simtita prezenta si e contrariat de gestul meu, imi cer scuze si ii explic ca am avut impresia ca copilul s-a lovit mai tare si avea nevoie de ajutor. Apoi plec si ii las in treaba lor.)
Daca parintele copilului cazut e de fata si nu face niciun gest, ii las copilul in pace, oricat de mult as crede ca greseste parintele respectiv. Atata vreme cat nu e ceva grav, doar faptul ca copilul pange, cel mult sa il atentionez pe parinte ca s-a lovit copilul (poate ca nu a fost pe faza...).
marius spune:
Am sa fiu contrar voua. Probabil nu am compasiune dupa cum am vazut scris mai sus. Niciodata nu am ridicat nici unul din copiii mei daca au cazut in sesnul ca s-au impiedicat. Le-am lasat sa se ridice singure de fiecare data si sa mearga mai departe. Niciodata nu au patit nimic grav. Am facut asta dintr-un motiv simplu. Nu aveau nevoie de ajutorul meu. Daca au nevoie de ajutorul meu este doar atunci cand efectiv nu stoiu sau nu pot sa rezolve problema aparuta. Chiar si atunci le ajut limitat doar atat cat sa consider ca pot sa isi rezolve problemele singure. Pana acum este Ok. Se descurca in cele mai multe cazuri cu succes. Este o politica personala pentru ca nu voi fi totdeauna langa ele. Si in acest mod ceva imi spune ca se vor descurca. Si pentru mine asta este important sa stie sa mearga singure mai departe. E o chestiune poate de mentalitate si am vazut-o si adoptat-o in mai multe randuri din care pot sa nominalizez familii de origine germana. Pur si simplu am stat am vazut am tras concluzii pentru mine. Poate pare mai dur insa vad ca nu s-a intamplat niciodata nimic. Doar s-a schimbat mentalitatea, stilul de abordare si mai ales darzenia. Chiar daca am vazut ca se persifleaza ideea dce "calire" este desigur optiunea fiecaruia dintre noi dar este un dram (mai mult de atat) de adevar in sensul ca a intari psihic si fizic un organism nu a fost niciodata decat un aspect pozitiv.
Desigur tot ceea ce am scris reprezinta strict opinia mea.
Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa