Va certati de fata cu copiii?

Acum vreo luna-doua, discutam cu prietena mea din Germania pe mess, imi povestea ca se cearta cu sotul si ca o face si in fata copiilor (are 3, dintre care ultimul, o fetita de 3 ani). I-am explicat ca nu e bine ce face, ca ii poate afecta, la care ea mi-a raspuns ca parintii ei nu se certau niciodata in fata ei sau a fratilor si urmarea? Nu stie sa se certe! Adica, a intrat in casnicie complet calina si ascultatoare, nefiind in stare sa-si impuna punctul de vedere. Recunosc ca m-a dat pe spate modul ei de a gandi...eu ma cert rar cu sotul si doar de cateva ori in fata fetitzei, bine, nici atunci cearta in toata regula, doar maraiam unul la altul. Si am vazut ca s-a simtit rau copila...cum sa urmez asa o cale?
M-ar ajuta niste raspunsuri de la voi, ii dau si ei sa citeasca pe DC.

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

Dorsilia spune:

in fiecare familie mai exista polemici....inclusiv fratii se cearta intre ei, eu am doi copii mici si se cearta zdravan. Intraddevar certurile cu zbierete si alte manifestari exacerbate nu sunt indicate in fata copiilor pt ca-i timoreaza, streseaza si le da un model prost despre cum ar trebui sa relationeze si ei si probabil exista riscul ca vor deveni niste adulti certareti la randul lor
Discutiile polemice pe teme diverse, pe ton normal si fara manifestari agresive nu au ce sa strice, copiii invata eventual tehnici de comunicate:P
Eu am crescut intr-o familie in care se practica cearta la greu, cearta, cu zbierete si agresivitate, nu polemicile. Si am dezvoltat asa o greata fata de cearta ca daca acum se isca vreuna la mine acasa ma ia cu rau fizic. Si ma consuma enorm incercarea de aplanare a conflictului. Evident ca apar situatii tensionate cand de la o polemica la cearta nu e mult, insa incerc sa ma uit la copii si sa ma mentin pe o linie sigura si rationala fara sa ma sifonez nici eu prea tare adica trebuie sa spun ce am de spus si ce cred.

Tisina spune:

Noi nu ne certam de fata cu copiii. Am avut o data o polemica cu sotul meu, in care - fara a fi vorba de cearta - am inceput sa ridicam vocea unul la celalalt (era chiar amuzant cum ne rasteam unul la altul, fara insa a fi vorba de suparare). Baiatul nostru, care atunci avea vreo trei anisori, a venit intre noi cu lacrimi in ochi si ne-a spus pe un ton cat se poate de mustrator: "Nu mai vobiti asa! E ulat sa vobiti asa! Nu veau sa cetati"
Ne-am dat seama cat de mult l-am facut sa sufere atunci (mi-au rupt sufletul ochii lui inlacrimati), si avem mare grija sa ne ferim de cei mici cand avem sa ne reprosam cate ceva. Discutii in contradictoriu mai purtam si de fata cu ei, insa cu mare grija la tonul vocii.

Ingrid S spune:

Dorsilia, la ce nivel sa fie cearta? Eu ma gandeam la cearta cu ton ridicat, asta poate stresa foarte tare un copil. Intre frati, parca nu are aceeasi importanta, ca si cearta adultilor...mai ales a parintilor. Si ai mei se mai certau, dar nu cu urlete si cu toate acestea nu-mi amintesc cu placere respectivele episoade. Si cum spuneai si tu, exact sentimentul de rau fizic se poate produce la copii.
Tisina, uite asa a spus odata si fetitza mea de 3 ani, ca sa nu mai tipam unul la altul. Bine, noi tipam ca e casa mare si nu ne auzeam...dar am observat ca e speriata si am incetat.
Chiar nu invata sa se certe, daca nu au ca model familia? Mi se pare putin absurd.

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

Tala spune:

cine ti-ar raspunde sincer la intrebarea asta?
Si eu ca si Dorsilia parca, am crescut printre zbierete si, la fel ca si ei, mi se face rau/frica atunci cand e vorba de scandal (chiar daca la ghiseu, in piata sau unde s-ar declansa) - imi inchid urechile si dau sa plang...probabil asa faceam si in copilarie..daaaaar in familia mea, cu sotul meu caruia in realitate nu am si nimeni nu ar avea ce sa-i reproseze, sunt f certareata (chiar isterica uneori)- asta am invatat eu ca se face in familie. Probabil voi primii ceva rosii pt sinceritatea mea, dar asta e.
Ce poti sa-i spui prietenei tale: sa multumeasca parintilor ca nu au invatat-o sa se certe, sa se gandeasca ce-si invata ea copiii (spaima, teama, ideea ca te faci inteles doar cu multi decibeli). Copilul meu ma taxeaza imediat (si pe oricine vorbeste mai rastit - sunt persoane care vb tare pt ca nu aud bine, dar el nu stie asta), in sensul ca efectiv tipa daca cineva ridica tonul. Este adevarat ca de multe ori tipam pt ca e casa mare, tip la catel care latra ca nebunu' cand vede o gaza.... recunosc ca mi-ar placea sa fiu genul pisicos, sa nu ridic tonul niciodata, dar nu stiu cum - si am uitat sa le multumesc parintilor mei pt asta.

Bucurie!

Luna1 spune:

Nu ne certam in fata lor, discutii mai avem in contradictoriu, mi se pare normal, ne spunem punctul de vedere si daca simtim ca iese cu scantei de obicei ne abtinem si redechidem discutia dupa ce copiii sunt in pat, si atunci pe ton scazut. oricum noi rareori avem "scandal". Discutam, ne suparam dar ne trece. Si copiii sunt cel mai putin implicati in asta.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

patou spune:

in ce ma priveste recunosc ca noi ne certam numai de fata cu copilului -pentru ca nu avem momente pe care sa le petrecem fara el. oricum pe masura ce copilul a crescut certurile
noastre sunt din ce in ce mai rare, si daca ma gandesc bine niciodata n-au durat mai mult de 10-15 min. dupa care ne-am cerut scuze reciproc :) (ca nu suntem rau intentionati ci doar supra obositi) As indrazni sa spun ca asta nu are numai efecte negative ci si si pozitive - invata ca doi oameni pot ajunge la conflicte si asta nu e sfarsitul lumii, ca certurile sunt normale, fac parte din viata, si ca e de preferat o cearta sanatoasa care sa rezolve toate tensiunile negative decat sa ne prefacem ca totul e in regula; asa a invatat si el sa spuna de fiecare data ce-l deranjeaza si asta imediat. Ma gandesc ca un copil care nu si-a vazut niciodata parintii certandu-se traieste oarecum intr-un turn de fildes iar in momentul in care i-ar surprinde certandu-se ar intra in panica.

Chuny spune:

Patou, ti-am trimis un PM pe 8 mai, te rog mult sa il citesti ( poate nu te-ai logat de atunci).

Noi certuri cu urlete nu am avut in fata copilului ( poate si pt ca in general ala care e mult prea nervos iese sa se calmeze), insa incercam sa fim autentici si daca nu ne intelegem la un subiect schimbul de replici are loc oriunde chiar daca e de fata copilul sau nu.

Sibylle

http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/

Vladimir ***** ***** Anna

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">SONIA ARE NEVOIE DE AJUTOR! UN CONT PAYPAL VA STA LA DISPOZITIE


www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie"