Va certati de fata cu copiii?

cameliam spune:

Eu cred ca pe langa tonul si decibelii folositi, conteaza si frecventa certurilor. Daca sunt la ordinea zilei, traumatizeaza copilul si ca adult probabil va fi in una din cele doua extreme: sau va evita orice discutii in contradictoriu de frica sa nu degenereze intr-o cearta, sau se va certa tot timpul cu cine apuca si mai ales cu partenerul de viata, dupa modelul de acasa.

Ai mei se mai certau in fata mea, mama tipa sau mai plangea, tata ridica si el tonul sau mai iesea din casa trantind usa... si sigur ca nu-mi placea. Insa se intampla rar si stiam ca dupa furtuna iese soarele, invariabil. Iar cand aveau ceva de impartit nu se sfiau sa se contrazica (chiar vehement) in fata mea. Nu se injurau niciodata si nu foloseau cuvinte urate, se certau cu patima, dar in limitele decentei, si asta conteaza.

Nu consider ca am avut de suferit din cauza asta, dimpotriva, acum ca si adult nu stau sa inghit nici o galusca de la nimeni, daca ceva nu-mi convine si consider ca trebuie sa reactionez, nu stau pe ganduri, ca-s acasa, ca-s la serviciu sau cu prietenii.

Eu zic ca parintii nu trebuie sa se ascunda de copii cand se cearta, ci mai degraba sa aiba grija ca aceste certuri sa nu fie dese, sa nu denote lipsa de respect fata de celalalt prin cuvintele folosite si in familie sa predomine o atmosfera de armonie.

Cami, mamica Alexandrei (09.11.2008)

Bee spune:

Eu ma cert, ma bucur si ma exprim in toata "normalitatea" mea de fata cu copiii. NU ne certam des, nu o facem neaparat galagios (cu voci ridicate e rarisim), copiilor nu cred ca le place, dar eu una sper sa nu-i traumatizeze. Incerc sa le explic situatia imediat, sa stie ca nu au legatura cu problemele. Eu vorbesc de ei la plural, dar e vorba mai ales de fetita, care e mai mare.
Modelul familial la mine a fost: neexprimarea sentimentelor: suparare, tristete, bucurie, iubire. Si nu cred ca a fost ok. Mama se supara pe tatal meu si in locul unei discutii aprinse, zdravene, chiar cu tonul ridicat, tacea cateva saptamani. E uite, asta evit eu. Probabil ca la radul lor copiii mei vor afirma ca-s satuli de certuri si vor adopta tacerea. Si asa la infinit.
Una peste alta, copilul trebuie sa stie ca exista cearta, suparare, iubire, bucurie.


Ana Teodora (22.12.2005) si Razvan Dimitrie (26.10.2007)
http://www.dropshots.com/dochia

patou spune:

Sibylle, intr-adevar nu m-am logat de multa vreme. scuze de intarziere. ( ti-am raspuns astazi).

Ingrid S spune:

Multumesc fetelor de raspunsuri. Chiar azi o sa-i dau sa citeasca si prietenei mele. Eu eram sigura ca nu e bine sa te certi in prezenta copilului, acum...ma mai gandesc.
Mina, chiar ar ajunge sa fie socat de o cearta in cuplu, ca sa te citez? Vreau sa spun ca e imposibil sa nu vada violenta in limbaj sau fizica pana creste, chit ca nu se intampla in familia lui. Tocmai de aceea gandeam ca e mai usor sa-l cresc cat e mic intr-o atmosfera fara scandaluri, pe cat se poate.
Camelia, conteaza si frecventa si tonalitatea...uite, eu stiu sa ma cert, dar sigur nu datorita parintilor. Poate e vorba si de caracter?
Bee, nici asa cum a fost la mama ta nu-i ok. Sa taci si sa fii suparata zile in sir...mai bine te certi sanatos si scapi de nervi. Dar...nu neaparat sa asiste si cei mici.
Daca e asa ok sa te certi (pastrand niste limite), cum se face ca fetitza mea e afectata? De ce se timoreaza imediat si mai grav, se sperie? Ca noi nu suntem turbati, ridicam doar putin tonul, discutiile serioase le pastram doar pentru noi, cand am chef sa tip, o fac cand nu e ea acolo. Sa ma descarc.
Poate la fel e si la prietena mea, ea nu se uita la copii cand se cearta, vrea sa-si rezolve problemele, stiu eu sau ea cat sunt de afectati ei? I-a intrebat daca le place? Cred ca raspunsul ar fi negativ.....

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

patou spune:

eu cred ca atunci cand exista o tensiune, chiar neexprimata copilul o simte. are el niste detectoare mai speciale si daca noi ne facem ca nu exista nimic imaginatia lui incepe sa improvizeze diverse scenarii si poate ajunge sa se simta el vinovat, sau sa-si imagineze situatii cat mai dramatice. Daca stie despre ce e vorba, intelege ca el n-are nici o vina (asta ii repet de fiecare data) si atunci conflictul nostru nu capata proportii uriase, vede ca poate fi exprimat, controlat,rezolvat si uitat.
evident ca nu ne certam des si recunosc ca ar fi de preferat situatia in care sa nu existe certuri (dar nici tensiuni).
Eu ma gandesc ca nu ii este frica (mai ales acum ca are 5 ani), e evident ca nu-i place si ca ar prefera sa nu ne certam...

mina spune:

Ok, poate nu shocat. Daca va creste crezand ca intr-un cuplu nu-si au locul absolut deloc discutiile, probabil ca ar fi putin cam contrariat la un moment dat. Ei, cred ca ai inteles ce vreau sa spun Cred ca un comportament normal, fara extreme si exagerari, e ceea ce le trebuie copiilor. Ca mai vad si dispute (ma intorc la ce ziceam: civilizate) nu are cum sa le strice. Cred ca ii ajuta sa-si formeze personalitatea, sa nu devina un adult "moale" si incapabil sa sustina o polemica.

Pe de alta parte conteaza si cat de bine merge casnicia, daca ea merge bine, certurile-s civilizate si nu fac rau copiilor, daca merge rau...poti sa te abtii cat vrei ca tensiunea tot e simtita de copii.

Probabil ca fetita ta e mai sensibila, si de aceea e afectata. Fiecare copil in felul lui....ca sa dau un exemplu nu neaparat cu legatura: fi-miu a vazut stapanul inelelelor (nu ma intreba care din ele) cu taica-su (ca sa fie totul explicat) si stii la ce s-a pus pe plans? Cand Frodo l-a alungat pe prietenul lui, Sam. Plangea ca si-au pierdut prietenia.
Tot asa si cu certurile. Nu pare afectat cand ne ciondanim insa stai numa sa ne auda ca vorbim mai tare (dintr-o camera in alta de ex). Imediat ne pune la punct
Si jur ca de cateva ori s-a intamplat sa se ia de noi "bai, sa nu va certati" exact in clipa in care eu si tac-su era sa ne sarim reciproc in cap pentru cine stie ce chestie. Deci puiul simte tensiunea, e foarte adevarat. Cred ca al meu stie sa se si descurce cu ea, ceea ce iarasi cred ca ii prinde bine.



Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

Luna1 spune:

Parintii mei s-au certat mereu de fata cu mine. N-am sa uit inicodata cum mi-o lua inima la trap si incepeam sa tremur indiferent pe ce ton era cearta. Nu am inteles niciodata de ce a trebuit sa asist la aceste discutii care m-au afectat enorm (nu suport confruntarile) si de ce nu au ales sa isi rezolve ei problemele fara sa fiu si eu de fata.

Nu, nu consider ok ca un copil sa asiste la certuri, la discutii contradictorii despre ce culoare are cerul da, e altceva, insa cand adultii au ceva de impartit sa o faca in alta locatie. Iar daca copilul simte oricum tensiunea din casa i se poate explica atunci ce si cum, nu mi se pare normal sa il pun in situatii de cearta doar ca sa invete saracu' ca oamenii se mai si cearta, asta i-o pot spune fara sa ii si arat. Va vedea certuri oricum in afara familiei, pe strada, la scoala, va avea confruntari destule, pentru ce sa ii mai supun si eu unor astfel de tensiuni? Ca sa invete ca exista certuri? Si ca sa ii invatam ca exista violenta ce face, ne luam la bataie? (Exagerez evident).

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

patou spune:

asta sintetizeaza exact ceea ce vroiam sa spun si nu stiam cum

eva@maria spune:

Parca as fi dat copy/ paste la situatia mea de acasa Sicand ma gandesc la ce spun psihologii, ca e atit de importanta copilaria in formarea adultului de mai tarziu si a conceptiilor lui despre viata....

Adriana1979 spune:

Parintii mei nu s-au certat niciodata in fata mea cand eram mica. In schimb aveam la etajul superior niste vecini la care erau la oridea zile scandalurile si violenta si asta ma speria de moarte de fiecare data. De aceea evit orice discutie in contradictoriu pe ton mai ridicat in fata copilului pentru ca asta il poate afecta chiar daca nu ne dam seama.