Va certati de fata cu copiii?

Tisina spune:

Dar ce ma fac eu cu vecinii de pe diagonala (in sus)? Nu se cearta foarte des, insa cind o fac, ii stie tot blocul. Si se lasa de fiecare data cu amenintari gen "Te tai! Va tai pe toate!" (e un nene cu doua fete), spuse pe un ton demn de luat in seama. Au trimis niste vecini politia la un moment dat, si s-au potolit o vreme, insa din cand in cand iar ii apuca.
Saptamana trecuta, pe la sapte dimineata am asistat la un astfel de scandal, si mai erau de fata si cei mici ca ne pregateam de gradinita. Nu stiu daca am facut bine, insa le-am zis (cand m-au intrebat ingrijorati ce se intampla) ca au lasat vecinii televizorul pornit si dat mai tare, si e un film urat.

Ingrid S spune:

Tisina, urat film, intr-adevar! Mie ca adult, imi provoaca o stare de disconfort sa aud certuri, darmite copilasilor.
Adriana, Eva, in blocul unde locuiam cand eram copil, traia o familie de muncitori, vesnic era bataie, scandaluri...vai de steaua mea, tare speriata eram cand ii auzeam. Sa mai fi fost si la noi in casa asa ceva, m-ar fi marcat sigur.
Patou, nici toata civilizatia din lume nu poate opri un copil sa fie macar nelinistit, cand parintii se cearta. O vad la copilul meu. Poate e mai sensibila. Asa ca am zis pas la acest gen de discutii. O fi cum zice Mina...sunt copii si copii, unii mai nepasatori, altii mai afectati...
Luna, asta sustineam si eu, nu vor vedea ei oare destul in afara familiei? Musai si inauntrul ei?

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

Flaflo spune:

Noi nu ne certam, nu ne sta nicunuia in fire. Avem intr-adevar divergente de opinii, insa le rezovam prin comunicare. Parerea mea este ca nu e nimic mai dureros pentru un copil decit sa isi auda parintii certindu-se. Noi am facut un pact: indiferent ce spune unul, celelat nu il contrazice in fata copilului. Nu sint de acord, ii spun (sau imi spune el) cind nu e Bianca de fata. Si functioneaza!

patou spune:

IngridS, orice am face nu-i putem feri pe copii de sentimentele de neliniste (ca sa nu mai vorbesc de alte traume). pana si mersul la gradinita genereaza un sentiment de neliniste: Oare vine mama sa ma ia acasa sau m-a uitat aici? si totusi majoritatea persoanele afirma ca socializarea de la gradinita e benefica (eu nu sunt de acord cu asta dar asta e deja alta discutie) si apoi nu cred ca sunt unii copii mai nepasatori, ci unii pur si simplu simt ca parintii lor sunt alaturi de ei in orice circumstante iar altii nu simt asta din comportamnetul parintilor.

Luna1 spune:

Patou de acord cu tine nu ii putem feri INTODEAUNA pe copii de sentimente de neliniste insa putem macar sa incercam. Putem macar sa nu adaugam noi sentimente noi de neliniste. Sa nu uitam ca acel copil nu aude numai tonul discutiei ci si subiectul ei. Iar subiectele pot fi variate, de la discutii despre bani, la discutii despre respect, la discutii despre fidelitate si bineteles se poate ajunge la amenintari (la nervi) cu despartirea.

Noi adultii ne impacam, stim apoi ca amenintarile au fost la nervi,ca vorbele au fost spune la nervi iar ei copiii raman totusi cu intrebarea "oare se despart mami cu tati?" (doar un exemplu).

Cand eram copil in urma subiectelor vaste de discutie ma intrebam "oare o sa murim de foame?" (in urma unei discutii despre banii cheltuiti aiurea), "oare mama l-a inselat pe tata?" (in urma afirmatiei tatalui meu "las' ca te-am vazut eu cum stateai de vorba cu M. ieri") si inevitabilul "tata o sa plece de acasa!". Ah si am uitat inca una, in discutii mama ameninta cu divortul si tata ii zicea "pleci dar fata nu o iei". In concluzie eram terorizata ca mama va pleca intr-o noapte fara mine.

A doua zi ei erau bine mersi dar framantarile mele ramaneau. Deci nu sustinut, oricat ati incerca sa vedeti ceva benefic in cearta in fata copiilor ,nu exista.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

ranena spune:

Noi inca suntem la inceput de drum (bebe are 7 luni) insa chiar acum daca ne ciondanim cand e in prejma se opreste din joaca lui si se uita atent si incruntat la noi. Asta e de ajuns ca sa uitam orice si sa zambim pentru ca el intotdeauna ne intoarce zambetul.
Cand zic ciondamin ma refer la sustinerea punctului de vedere pe un ton mai ridicat din partea mea. Tonul sotului e mai apasat si linistit insa pentru mine tot "tipat" este.

Referitor la faptul ca cearta parintilor cu tipete - am avut si eu parte de asa ceva insa nu cred ca m-a afectat decat cat sa nu-mi doresc sa mai aud cearta in general. Cred ca acest lucru s-a intamplat si pentru ca (desi parinti ne spuneau sa plecam din camera in care se certau ei- tocmai in ideea de a ne proteja) ma duceam sa ascult la usa pentru a afla de ce se cearta. Cu cat intelegeam mai mult de la ce a pornit cearta cu atat nu ma afecta (decat in momentul in care se ajungea la bataie - si atunci plangeam de ciuda ca nu puteam sa-i opresc).

Ranena

mina spune:

Da, da asa e! Tin minte ca eu in prima zi de gradinita ma intrebam daca mama o sa mai stie unde m-a adus, sa vina sa ma ia acasa. Daca uita drumul? Insa nu-mi amintesc nici un sentiment de panica reala, acum ma amuz de asta (ceea ce inseamna, probabil, ca pana la urma mama a castigat increderea mea si a dovedit ca stie drumu napoi ). Insa asa este, panica exista.


Luna, eu nu vorbeam despre certuri de genul celor amintite de tine. Alea la noi nu exista (nu exista deloc). Insa intre doi adulti apar conflicte, oricat ai incerca sa nu apara. Iti dau pe deplin dreptate si copilul meu nu a auzit si nu va auzi vreodata "m-ai inselat cu ala/aia", "ma duc si va las" sau altele de genul asta.
Trecand putin in registrul comic, noi ne-am luat lectii de la copil si ne-am lecuit. Am zis odata in gluma sotului ceva de genul "sigur, oricine e mai important decat sotia" (nu mai stiu subiectul insa nu era nici macar cearta, era gluma de adulti)...si m-am trezit dupa un timp ca repeta fi-miu "pai sigura, tati s-a dus mai intai la banca, doar oricine e mai important decat sotia...". Mi-a luat ceva sa ii explic faptul ca aia fusese doar o gluma.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

patou spune:

ma tot gandeam sa va dau un ex. de cearta (de la mine din ograda) si nu-mi aminteam nimic. acum am amintiri proaspete :( Ex. in urma cu cateva zile sotul a fost la banca si avea nevoie de cardul meu. I l-am dat, dar nu-mi aminteam sa mi-l fi dat inapoi. ieri cautandu-mi cardul am observat ca nu-l gasesc. Am inceput sa-l caut si...am inceput sa-mi cert sotul (adica sa strig) ca el e de vina. daca mi l-a dat de ce nu s-a asigurat ca-l pun la locul lui:). S-a enervat si el si uite asa am inceput sa strigam unul la altul. eram si obositi si nervosi dar pana la urma ne-am dat seama ca ne era ciuda la amandoi ca nu mai stiam ce s-a intamplat.
cat despre reactia copilului trebuie sa recunosc ca n-a fost pozitiva deloc. (mi-a spus ca e mai suparat pe mine ca eu am strigat mai tare)
pe mine fazele de genul asta combinate cu haosul din casa mea ma scot efectiv din minti..si inca n-am gasit cardul...
de fapt sunt suparata pe mine ca nu m-am putut controla, dar oricat as incerca eu nu reusesc sa ma comport altfel.