Cum ne crestem copilasii fericiti

anca_a spune:

Ba eu chiar te rog sa ne zici, ca eu sper ca nu am inteles bine.
Doar nu-i inchidea in debara!!!!



Children's advocate

Alexia27 spune:

Anca , ba cred ca am inteles bine. Si daca nu-i inchideau acolo, cu siguranta ca ii amenintau cu debaraua.brrrr
Ce gradinita e aia? Chiar vreau sa stiu. Si numele madamei. E cumva Mengele?

Fii TU disponibil cand vrea copilul, nu-l fa pe el disponibil cand vrei tu!

lisaelisa spune:

Dragele mele ,

Oare ce inseamna pt voi " pus la colt " ?!
Stat in genunchi cu fata la perete?
Sau stat in genunchi pe coji de nuci si cu fata la perete ?

Eu vorbesc despre " time out ", adica asezat intr-un loc anume, acelasi de fiecare data. Time out dureaza atatea minute, cati ani de viata.

Acum, la varsta de 5 ani, metoda prin care intelege ca a gresit este confiscarea unei jucarii pana in dimineata urmatoare, fara desene la tv, fara desert dupa masa de pranz.

So, si eu de psihoza in masa care s-a creat, ca eu as fi elise.





Edit pt a mai adauga ca in ciuda acestor " rele tratamente ", fetita mea are o fetisoara de copil iubit si fericit.

Parerea mea si a altora.











lisaelisa

mami de ingeras dragalas

elara spune:

Buna revedere.

Iaca am reusit si eu sa citesc tot, ca am avut cateva zile mai aglomerate.
Nu mai scrie nimeni?

Anca, mai da te rog niste detalii, niste exemple. Cum se gestioneaza situatiile dificile?
Pe mine chiar ma intereseaza o metoda educationala care sa nu implice pedeapsa de nici un fel. Numai ca pana de curand credeam ca nu exista asa ceva.

Din nefericire si eu am fost conditionata de educatia primita si imi doresc foarte mult sa o rastorn definitiv. Eu o coplesesc pe fi-mea cu atentie si dragalasenii si pupicuri. Nu ma plictisesc, desi stau de 1 an si 2 luni acasa. Ma simt cam sigura uneori dar pretuiesc enorm aceste momente unice si am sa stau ana face 2 ani. O iubesc nespus inca de dinainte de a fi fost conceputa. Apreciez enorm acesti ani ce nu se vor mai intoarce. Chiar daca nu se marea indemnizatia tot 2 ani imi doream sa stau, desi nu stiu daca imi permiteam mai mult de 1 an.
Si eu cred in bunatatea innascuta a omului, a copilului. Ma enerveaza cei care traiesc cu impresia ca de la natura sunt rai si smecheri si trebuiesc "struniti".
Ma enerveaza cand intalnesc astfel de parinti la locul de joaca. Acum cateva zile un tatic a stat tooot timpul cu gura pe fetita lui. O zapacea. Ca de ce striga, de ce tipa...Pai daca asta era exemplul ce il dadea? Ca si el striga la ea. Pai atunci? Ce mai vrea? Tare imi venea sa ii zic vreo doua. Nu lasa bietul copil sa se manifeste, sa se bucure...Ca doar ce rau facea??? Si mai avea si un fratior, sau era alt tatic..nu mai stiu bine. Oricum....pustiul iesise pe langa parculet...Si tatal s-a dus repede sa il certe sa stea inauntru. Si asa m-a ofticat limitarea lui, psihologia asta de turma, de incadrare in sablon...(ca in cazul educatoarei si al merelor rosii) Daca copilul acolo vrea sa stea si sa se joace??? Sa exploreze? Te duci tu dupa el, nu?
Si eu sunt de parere ca noi suntem oglinda copiilor nostri. Ca ei reflecta tot echilibrul, dragostea si armonia in care sunt crescuti.

Hai sa va mai povestesc ceva.
Imi spune o cunostinta ca, pentru a o invata pe fata lui (de 11 luni) sa se fereasca de prajitorul de paine, a luat o felie de paine fierbinte si a atins-o pe manutza. Saracutza cica acum fuge numai cand vede felia de paine. Si l-am intrebat: pai si ce a invatat? ca painea e periculoasa?
El zice ca se fereste si de prajitor ca stie ca acolo se pune paine.
Dincolo de faptul ca ma intristeaza ca un parinte poate avea sufletul sa isi faca puiul sa sufere...ma doare ca se pot amuza de asta. L-am intrebat: pai si sotia nu te-a certat? Te-a lasat sa faci asa ceva? Ca mie mi-e mila rau. Eu nu te lasam.
Si imi spune ca se amuza amandoi acum: ii arata fetei painea si ea fuge speriata si ei rad. Ce intelege copilul ala? Nu numai ca parintii ei nu sunt langa ea sa o protejeze, linisteasca si consoleze DAR se mai si amuza de spaima (suferinta) ei, care sigur e reala! Dar pentru parinti e ca si inexistenta pentru ei fiind doar o distractie inofensiva. Fiindac ei nu se gandesc decat la trup, nu si la suflet.



Elara, fericita mamica
a Mariei Roxana (20.03.2008)
Albumul printesei mele

www.sansalaviata.ro/implicare.php" target="_blank">Campania - Sansa la viatza!

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

elara spune:

Revin la subiectul "pedeapsa".

Ati vazut subiectul "a batut doua fetite"? Cum credeti ca era mai bine sa se rezolve? Care e solutia cea mai buna?

Si revin la cazul cu fetita din parc. Imi amintesc ca tatal ei ii tot zicea: Te duc acasa daca nu te potolesti. Chiar mi-a trecut prin cap ca daca foloseste amenintari la orice pas si nici nu el aplica isi stirbeste singur credibilitatea in fata ei.

Dincolo de faptul ca eu nu consider comportamentul ei pasibil de pedeasa, vreau sa stiu cum s eputae rezolva o situatie chiar neplacuta. Sa zicem ca ar fi facut ceva cu adevarat de nedorit. Sa zicem ca vorbea urat si orice explicatie nu o calma. Eu credeam ca fioresc e sa aplici o pedeapsa: mers acasa sau scurtat timpul de joaca sau anulat vizita la o/a unei prietene sau lipsa desene animate sau ceva de genul...

Am citit aNA savin - "Totul se intampla inainte de 6 ani", mi-au placut multe (in mod special partea cu "nu lasasti copilul sa plaga" unde a picat exact pe firea mea) dar mi-au displatut destule. Am citit de Anne Bachus - Bebelusul de la 1 zi la 1 an, Tu si copilul tau, Copilul de al 1 la 3 ani.
Am citit reviste de gen cateva luni cat eram gravida si cat era Maria micutza (Baby, Mami, Super bebe, Mamica de azi).
Va rog sa imi recomandati ceva de citit de unde sa inteleg exact cum se creste un copil fara nici o pedeapsa.

Sau sunt oare suficiente toate celelalte elemente: dragoste neconditionata, disponibilitate nelimitata, rabdare nesfarsita, incurajare si apreciere constante si neconditionate?

Dar daca totusi se lipeste de ei un comportament indezirabil care nu are nimic de-a face cu ce ii invatam noi?
Cum spunea cineva..daca aude injuratri pe strada si le copiaza si nu vor sa renunte indiferent cat am incerca noi cu vorba buna?

Sau suntem feriti si de asta daca toate celelalte in relatia noastra sunt ok? Imi doresc sincer sa fei asa.


Elara, fericita mamica
a Mariei Roxana (20.03.2008)
Albumul printesei mele

www.sansalaviata.ro/implicare.php" target="_blank">Campania - Sansa la viatza!

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

anca_27 spune:

Elara, intradevar, e dureros sa vezi asemenea cazuri. Cred ca fiecare dintre noi poate da numeroase exemple de acelasi gen... Parintii mei deseori ma intreaba `E rea fetita?` , o verisoara care a nascut imediat dupa mine afirma `E atat de rea fetita noastra, plange tot timpul...`. Si sunt apropiati... Daca pana si cu ei ma lupt sa-i fac sa-nteleaga ca un copil de 3 luni nu poate fi `rau`, ce sa mai asteptam de la restul?
Cum ne crestem copilasii fericiti? Parerea mea - desi am doar un pui mic de 3 luni - cu inima deschisa catre orice, educatie, informatie, iubire, combinate cu interesul si vointa de-a fi parinte pentru copilul tau, constient ca el e cartea deschisa, cu pagini albe, pe care tu trebuie sa scrii... si sa scrii....

Mami de Sara (8 dec 2008)
Povestea nasterii

Poarta-ma, mami!
_

Emma este iubire

Sa fim alaturi de Cristian Stefan

anca_a spune:

Elara, sunt tare pe fuga, am intrat sa te imbratisez pentru asta,

sa-ti raspund cu un mare DA la intrebarea asta:


si sa-ti spun de cateva carti



Cum sa vorbim copiilor daca vrem sa ne asculte si cum sa-i ascultam pentru ca ei sa ne vorbeasca, Adele Faber
Cum sa fii prieten cu copilul tau, Roberta Gillbert
Manualul parintelui eficace, Thomas Gordon
A good enough parent, Bettelheim Bruno
Desteptarea Evei, Alice Miller






Children's advocate

elara spune:

Anca_a, iti multumesc tare, tare mult.

Daca ai stii ce mult ma bucur sa aud ca asa ceva se poate.

O sa caut toate cartile recomandate. Eu am mai cumparat si altele pe care le-am aruncat cat colo de cum am vazut cate o aberatie.

Iata una care m-a infiorat dureros.
"Sa ii permiteti copilului dumneavoastra sa adoarma singur va necesita timp, rabdare si dopuri pentru urechi"
citat din Robert Needlman "Esential pentru bebelusul tau" (desi mai mare decat titlul cartii insusi si decat numele autorului, pe coperta apare scris in capul paginii "Dr. Spoock" fiindca autorul ar fi lucrat cu Spoock sau ceva ed genul..nu imi mai amintesc acum).

Vaaaaiii, ce fruuumoooos ai spuuuusssss!!!


Elara, fericita mamica
a Mariei Roxana (20.03.2008)
Albumul printesei mele

www.sansalaviata.ro/implicare.php" target="_blank">Campania - Sansa la viatza!

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

Alexia27 spune:

Mda, de parca respectivul copil ar cere cu tipete si urlete sa doarma singur, si tu, mama needucata nu vrei sa-l lasi. Chiar ca doctor "Spook" .







Fii TU disponibil cand vrea copilul, nu-l fa pe el disponibil cand vrei tu!

ilse spune:

Peretii mei sunt plini de desenele lu fii mea, fii miu mijlociu, nu are aceasta inclinatie fiindca eu consider desenele si pe ea evident mult mai importanta decat orice perete din lume.
Fii mea care acuma debordeaza de imaginatie la desen, are 5 ani si 2 luni,a fost la inceputuri o catastrofa probabil dupa parerea aia invechita a educatoarelor din exemplele de mai sus, totul era o varza minunata, cainii aratau a avioane, florile a bombe stelele a carnati, pisicile a roboti si asa mai departe, cine credeti ca era cea mai mandra din imprejurimi evident ma'sa

Sotul ma intreba foarte serios, de unde o avea ilse "darul" asta ca doar tu ai talent la asa ceva? i-am reamintit ca desenatul pe planseta din meseria mea nu are legatura cu picasso ca tot l-ati reamintit mai sus...Dar daca ma credeti, nu stiu cum eu am citit printre "randuri" minunata lume care era in capsorul ei si cum lua ea "viata" in lumea reala printr-o transpunere.

Apoi a urmat prima evaluare scolara cand mi-a luat nesatisfacator la "povestit" si "vorbit" tin minte si acum cele 5 minute in care eu socata priveam cele doua D-uri din fata mea...nici nu stiam cum ar trebui sa reactionez...pe urma, eu asa fac mereu derulez cumva in cap filmul copilariei mele, m-a apucat un ras "interior" de nu ma puteam abtine, cum eram eu de "neatenta", "imprastiata" si alte cele si ce putin pana la urma a avut asta de a face cu fericirea mea...si evident ca nu putea fi altfel...ilse este o fetita foarte creativa, dar si visatoare, rebela cand e vorba de reguli sau alte nebunii, stie foarte multe dar n-are chef sa urmeze "un traseu"...o apuca povestitul taman cand nu i se cere.

Un copil fericit zic eu este un copil pe care tu ca parinte esti fericit ca il ai.


eu si 3 banditi: ilse, sven si thor