despre parintii vitregi ...

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Ayla21 spune:

Citat:
citat din mesajul lui witeflower

Ayla21, cand adopti un copil o faci pt ca iti doresti f mult un copil si probabil nu-l poti avea pe al tau, biologic; sau pt. ca l-ai cunoscut pe acel copil, l-ai indragit, iar indragindu-l, l-ai dorit foarte mult pe el - copilul.

Cand devii parinte vitreg - sa recunoastem - copilul e pe planul 2... Sau chiar mai departe... Principalul e ca tu, parintele vitreg, vrei sa te casatoresti/sa traiesti impreuna cu mama/tatal copilului respectiv. Iar el, copilul, face parte din "pachet", adica esti constient ca daca iei mama tre sa iei si copilul. Daca vrei destul de mult mama, ii iei pe amandoi.


Dar nu ar trebui sa fie asa, "copilul sa fie la pachet". In cazul nostru nu a fost la pachet, ci am iubit copilul lui pt cum era, nu pt ca era al barbatului de care ma indragostisem. Adica relatia dintre mine si copil era cu totul altceva decat relatia dintre mine si iubitul meu pe atunci.
Nici nu cred ca poate fi in alt fel o relatie reusita. Iei parintele, dar nu traiesti numai cu parintele, ci si cu copilul. Imi doresc copilul, nu numai pt ca este al sotului meu, ci pt ca il iubesc, ce este intre mine si copil nu are nici o legatura cu faptul ca natural apartine sotului meu. Nu prea inteleg eu ce inseamna treaba asta cu "a lua la pachet". Un copil nu-i un bonus. Si ala nedorit. De aceea am facut comparatia cu adoptia, asa cum un parinte adoptiv isi iubeste copilul adoptat, desi nu-i natural al lui, asa si un parinte vitreg poate si ar trebui sa isi iubeasca fiul/fiica vitrega. Sau sunt eu deplasata, sau sunt eu norocoasa, pt ca fiul meu nu are legaturi cu mama naturala, si relatia dintre mine si copil nu este bulversata de alta prezenta.

_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns paula2003 spune:

Mi-as fi dorit sa infiez un copil. Mai ales dupa ce am nascut fetita....
Sotul nu a vrut, el nu este instare sa faca un copil sanatos?
Este greu sa-ti cresti propriul copil, facut de tine, dar sa nu fie al tau. Cred ca este foarte greu. Decat sa-l cresti singur, mai bine in doi dar sa fie intelegere, ce conteaza ca este mama/tata vitreg.
Eu cunosc un tip care creste copilul iubitei de la nastere. Acum este la liceu pustiul, ii zice tata, il iubeste...mult de tot si el pe copil. Ii face toate poftele, il ajuta, nu spui ca nu-i al lui. Sper sa fie la fel si mai tarziu, la batranete.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oanamada spune:

Citat:
citat din mesajul lui Natasa

Citat:
citat din mesajul lui Liliana82

Asa ca vrand nevrand mi-au iesit si mie fumurile adolescentei din cap si am ajuns sa avem o relatie de "surori model" pintre straini . Imi facea temele , imi cumpara haine , mergeam impreuna la teatru , mergeam impreuna la petreceri , ne gospodaream impreuna, imparteam aproape totul , si era exact aceeasi persoana care cu mult timp in urma fusese "tortionarul meu" . dar complet de nerecunoscut. Acum suntem fiecare cu viata ei , amandoua realizate si ne ducem dorul. Nu stiu ce as fi fost azi daca sora mea nu ar fi fost de acord sa ma trasfer la bucuresti , dar am senzatia ca in acea perioada m-a salvat de la "funurile de adolescenta" si a avut grija de mine cum numai bunica reusise sa o faca odata.


Impresionanta povestea si cum oamenii pot schimba in bine sau in rau vietile altora.


Asta daca este vreun dram de adevar in ea sau doar o alta postare pentru statistici personale...cunoscatorii stiu ce spun!

Oana siCati mica (1 an si 8 luni)

CATI POZE NOI

"Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti Óntreaga lume."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns witeflower spune:

oanamada, nu esti deplasata cand consideri ca parintele vitreg poate iubi copilul partenerului sau si ii poate fi un parinte bun. Mesajul meu, luat de-a-ntregul, sustine, de fapt, aceasta idee. Dar cu conditia sa existe acea dorinta puternica a cuiva de a deveni un parinte adevarat pentru copilul partenerului sau. Sa existe acea deschidere sufleteasca deosebita, care-l face pe copil sa te primeasca si el in sufletul sau.
Pentru ca, se spune ca pe copil si pe caine nu-i poti minti. Ei simt din prima daca sunt iubiti, acceptati, doriti - sau doar...tolerati.

Daca esti tu mai norocoasa? Da si nu. Pe de-o parte da, poate ai avut aceasta sansa de a intalni un copil asa simpatic incat ti-a fost imposibil sa nu-l indragesti. Pe de alta parte, poate nu a fost doar noroc - ci a contat foarte mult atitudinea cu care ai pornit tu in relatie cu partenerul tau si cu copilul. Ti-ai deschis sufletul si asa ai putut construi o relatie frumoasa.

Cand vorbeam insa despre relatiile in care copilul vine "la pachet" - nu exageram. E o trista si pura realitate, care nu este deloc o exceptie. Da, ai dreptate, nu ar trebui sa fie asa. Dar cate lucruri din lumea asta sunt "cum ar trebui sa fie"?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns angelinajoli spune:

As putea spune ca va inteleg foarte bine,pt ca si eu am un copil dintr-o casatorie anterioara,iar acum copilu meu,are tata vitreg,eu fiind casatorita cu un alt barbat.Ce am observat de multe ori,este ca atunci cand este o mica cearta intre cei doi,eu ii i-au foarte mult apararea copilului,care mi se pare neindreptatit,de sotul meu,ceea ce nu-i convine deloc sotului,apoi ii impac cu metodele mele,cunoscandu-i pe amandoi.Problema este ca sotul meu isi doreste un copil cu mine,iar eu bat in retragere de frica sa nu existe in viitor conflicte de genul asta este copilul meu si etc...dar sa speram ca timpul e in favoarea noastra si le rezolva pe toate.Va pup!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lara_c spune:

Citat:
citat din mesajul lui angelinajoli

As putea spune ca va inteleg foarte bine,pt ca si eu am un copil dintr-o casatorie anterioara,iar acum copilu meu,are tata vitreg,eu fiind casatorita cu un alt barbat.Ce am observat de multe ori,este ca atunci cand este o mica cearta intre cei doi,eu ii i-au foarte mult apararea copilului,care mi se pare neindreptatit,de sotul meu,ceea ce nu-i convine deloc sotului,apoi ii impac cu metodele mele,cunoscandu-i pe amandoi.Problema este ca sotul meu isi doreste un copil cu mine,iar eu bat in retragere de frica sa nu existe in viitor conflicte de genul asta este copilul meu si etc...dar sa speram ca timpul e in favoarea noastra si le rezolva pe toate.Va pup!





Angelina, tu ai discutat cu sotul inainte de casatorie ce si cum???
Cat si cum se implica in educatia si viata fiului tau, daca sau nu veti avea copii, cum vor fi tratati?
Mie mi se pare absolut egoist felul in care te comporti in casnicie.
Cum te-ai simti daca nu ai avea copii si sotul tau nu ar mai vrea fiindca are cu alta femeie???Ba ti-ar mai si da de inteles ca vrea si apoi ar 'bate in retragere'.
Nu e de mirare ca se ajunge la conflicte si divorturi.

Parerea mea ca cine are idei din astea gen : copilul meu e numai al meu si tu nu ai cuvant de spus iar tie oricum nu iti fac copii ca eu am deja cu altii ar trebui sa se casatoresca numai cu oameni tot divortati si cu copii si cu aceleasi 'viziuni' asupra vietii de familie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns belle_vue spune:

Problema e dificila, intr-adevar si sunt multe variabile.
Situatia in care un cuplu adopta un copil pe care si-l doresc, pentru care se pregatesc multa vreme si pentru care ei vor fi parintii pe care copilul ii va recunoaste ca atare este una, iar cea in care te legi de un om care are deja copii si deci exista o alta persoana ca al doilea parinte "in drepturi" pe care nici nu se pune problema sa-l inlocuiesti e cu totul alta. Desigur, cu o gama intreaga de posibilitati in-between.

Sotul meu are un copil dintr-o relatie anterioara, de care din pacate eu nu m-am putut apropia. Mama lui si cu mine avem probabil cele mai opuse filosofii posibile cu privire la cresterea copiilor, asa ca eu nu aveam cum sa ma "bag" in ciorba ei fara sa provoc tulburari -- si am preferat sa nu o fac si sa am o relatie neutra cu copilul lin perioadele in care vine la noi in vizita. Sotul meu nu m-a ajutat deloc, fiindca s-a purtat de multe ori dezagreabil cu mine in prezenta copilului lui, ceea ce a contribuit la raceala generala.
Asta e un aspect care nu e evident de la distanta, dar nu e mai putin important: parintele natural trebuie sa-si asume o anume responsabilitate in stabilirea puntilor deoarece chiar este liantul in situatia data.
Ba mai mult, au fost situatii in care si mama lui s-a purtat cu totul aiurea in chestiuni delicate care ma priveau direct (la nasterea fetitei mele, de pilda), ceea ce iarasi n-a ajutat. Sigur ca nu e vina copiluli pentru modul in care se poarta parintii, dar la fel de sigur e ca va prelua si copia/utiliza ceea ce vede la acestia si cu care eu nu pot fi de acord...

Mie mi se pare absolut normal ca pe copil "il luam la pachet", in sensul ca e evident ca nu cu copilul ai inceput o relatie, ci cu parintele acestuia, deci copilul era deja "in pachet" inaintea ta. Si desigur ca nici nu vei ramane in relatie cu copilul in cazul in care s-ar rupe cea cu parintele -- fiindca parintii copilului nu ar fi probabil de acord, ceea ce e foarte de inteles.

Ce vreau sa spun este ca relatia cu un copil dintr-o relatie anterioara este determinata in mod decisiv si in numeroase feluri de relatia cu parintii lui, deci discutia mi se pare mie ca trebuie largita in directia asta.




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns witeflower spune:

belle_vue, mi se pare foarte intemeiat ceea ce scrii. Si, da, ai reusit sa prinzi ideea, ce anume am dorit sa exprim prin aceasta expresie cu "copilul la pachet", care nu trebuie neaparat sa aiba o conotatie negativa.

In ceea ce priveste situatia ta particulara, e intr-adevar dificil daca intre tine si mama copilului exista disensiuni. Dar, daca copilul nu locuieste cu voi, tu nu prea esti, un parinte vitreg pentrtu el. De fapt, s-ar putea ca el sa nici nu conceapa ideea de a te considera vreodata parinte al sau - vitreg sau de orice fel.
El are o mama - mama lui. Tu, pentru el, esti doar sotia/prietena tatalui. In aceasta situatie cred ca relatia dintre tine si copil se poate ameliora in timp, pornind de la ideea de "amicitie", nu de parentalitate.

Desigur, tu esti adult, copilul sta uneori in casa ta, care e si a tatalui sau, deci si a lui, oarecum...Te poti trezi in situatia de a cere respectarea unor reguli de buna cuviinta sau de respect reciproc. Si e ok atata timp cat nu o faci din perspectiva unui parinte, ci pur si simplu in scopul bunei convietuiri.

Mama (si poate chiar tatal) copilului iti pot pretinde sa nu te bagi in educatia copilului, Dar ai dreptul de a stabili anumite reguli-intelegeri cu copilul, care sa fie valabile intre voi doi, in scopul bunei convietuiri (de genul : "nu te jignesc - nu ma jignesti", "eu nu umblu cu lucrurile tale personale, tu nu umbli cu ale mele", "televizorul il folosim cu totii, deci ne intelegem si ne dam rand la emisiuni", "nu folosesti aparate electrocasnice fara permisiunea tatalui tau sau a mea" etc.).

Partea cu afectivitatea poate sa vina cu timpul, daca se construieste o relatie deschisa, sincera, si nu una evitativa, uzand la maxim de simtul umorului si empatie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lara_c spune:

Citat:
citat din mesajul lui belle_vue

Problema e dificila, intr-adevar si sunt multe variabile.
Situatia in care un cuplu adopta un copil pe care si-l doresc, pentru care se pregatesc multa vreme si pentru care ei vor fi parintii pe care copilul ii va recunoaste ca atare este una, iar cea in care te legi de un om care are deja copii si deci exista o alta persoana ca al doilea parinte "in drepturi" pe care nici nu se pune problema sa-l inlocuiesti e cu totul alta. Desigur, cu o gama intreaga de posibilitati in-between.

Sotul meu are un copil dintr-o relatie anterioara, de care din pacate eu nu m-am putut apropia. Mama lui si cu mine avem probabil cele mai opuse filosofii posibile cu privire la cresterea copiilor, asa ca eu nu aveam cum sa ma "bag" in ciorba ei fara sa provoc tulburari -- si am preferat sa nu o fac si sa am o relatie neutra cu copilul lin perioadele in care vine la noi in vizita. Sotul meu nu m-a ajutat deloc, fiindca s-a purtat de multe ori dezagreabil cu mine in prezenta copilului lui, ceea ce a contribuit la raceala generala.
Asta e un aspect care nu e evident de la distanta, dar nu e mai putin important: parintele natural trebuie sa-si asume o anume responsabilitate in stabilirea puntilor deoarece chiar este liantul in situatia data.
Ba mai mult, au fost situatii in care si mama lui s-a purtat cu totul aiurea in chestiuni delicate care ma priveau direct (la nasterea fetitei mele, de pilda), ceea ce iarasi n-a ajutat. Sigur ca nu e vina copiluli pentru modul in care se poarta parintii, dar la fel de sigur e ca va prelua si copia/utiliza ceea ce vede la acestia si cu care eu nu pot fi de acord...

Mie mi se pare absolut normal ca pe copil "il luam la pachet", in sensul ca e evident ca nu cu copilul ai inceput o relatie, ci cu parintele acestuia, deci copilul era deja "in pachet" inaintea ta. Si desigur ca nici nu vei ramane in relatie cu copilul in cazul in care s-ar rupe cea cu parintele -- fiindca parintii copilului nu ar fi probabil de acord, ceea ce e foarte de inteles.

Ce vreau sa spun este ca relatia cu un copil dintr-o relatie anterioara este determinata in mod decisiv si in numeroase feluri de relatia cu parintii lui, deci discutia mi se pare mie ca trebuie largita in directia asta.




Mami de Theodor Codrut (27.10.2004) si Audrey Maria (19.02.2007)



Those who can't laugh at themselves leave the job to others


Bell Vue, tu ai exprimat foarte bine unele lucruri, inclusiv cum vine treaba cu 'pachetul'.
Nici eu nu consider ca ar trebui sa te amesteci in chestiuni de genul alegerea scolilor sau alte asemenea.Dar cand copilul vine in vizita mi se pare normal sa respecte regulile casei voastre.
Vad ca si tu ai copii, indiferent daca sunt sau nu cu sotul actual, banuiesc ca si ei respecta niste reguli de bun simt si in ultima instanta facute in interesul lor.
Daca ei nu au voie sa spunem sa manance 3 ingetate inainte de cina,cred ca ai dreptul sa le ceri la toti sa respecte asta cand vine fiul tau vitreg in vizita.Chiar daca mama lui ii da voie.Nu e ok sa se culce la 2 noaptea , chiar daca , sa zicem acasa o face.Iar tu ca mama vitrega poti sa ii spui frumos ca e ora de culcare.
Cu atat mai mult cu cat exista alti copii in casa care si ei sunt crescuti cu aceleasi reguli.
Daca tatal incepe sa tipe' Nu...nu ii spui tu copilului meu ce sa faca' deja incep problemele.Si diferentele intre copii, pe care copiii vostri le vot simtii si specula imediat.
La asta ma refeream cand spunem ca si parintele vitreg trebuie sa aiba un cuvant de spus.Nu ma refeream ca tb sa le faci teorii sau sa jignesti.
In aceeasi masura esti responsabila pt siguranta si bunastarea lor atata timp cat sunt in casa ta, in egala masura cu tatal.

Faptul ca tatal lui s-a purtat urat cu tine in fata lui, a adancit acesta raceala.Cred ca solutia ar fi o discutie cu tine si cu baiatul in care sa i se explice pe intelesul lui ca atunci cand e la voi face parte din familie exact ca ceilalti copii, toti respecta celeasi reguli si toti asculta de adultii din casa.
La urma urmei si daca imi las copilul cu o matusa sau o amica sa zicem ii spun ca trebuie sa fie cuminte si sa o asculte, nu?
De asta nu inteleg de ce unii parinti devin asa de 'agresivi' cand e vorba tocmai de omul cu care au ales sa isi imparta viata.
Sigur, nu vb aici de cei care au fost abuzati intr-ul fel de parintii vitregi iar parintii naturali au luat atitudine.Mi se pare normal.

Apropos..am fost in vara asta in orasul in care locuiesti si mi-a placut tare mult..


Editez pt ca tocmai am citit ce ai spus despre ex nevasta sotului tau.Daraga mea, nu ii mai permite sa se bage in familia ta.Intre ea si fiica ta chiar nu exista nici o legatura.Nu e cazul sa se bage.Asta poate avea consecinte grave pt casnicia si familia ta.Cum va intelege copilul ca tatal lui si mama lui au divortat si ca tatal are o noua familie si o noua sotie pe care e normal sa o respecte cand vine in vizite ,daca vede ca mama lui inca are un cuvant de spus in familia voastra?
Bafta iti doresc si sper sa se rezolve eventualele divergente si 'raceala' de care vorbeai.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nemo spune:

Cred ca succesul relatiei parinte vitreg - copil depinde de citiva factori:

- Virsta copilului in momentul aparitiei parintelui vitreg. Cred ca daca parintele vitreg a aparut foarte devreme e mai usor.

- Atitudinea parintelui natural pe care il inlocuieste parintele vitreg. Daca parintele natural il monteaza pe copil impotriva celui vitreg, cred ca e normal sa fie mai greu. Pe de alta parte, daca parintele natural lipseste complet, probabil ca copilului ii e mai usor sa il accepte pe parintele vitreg.

- Banii. Daca familia dispune de bani berechet, totul e mai usor. Cunosc un astfel de caz: tatal vitreg ii face fetei respective toate poftele posibile. In general, se poarta foarte bine cu ea, el e o fire generoasa.

Am citit odata un articol pe aceasta tema si concluzia nu era prea fericita: de regula, copiii isi urasc parintii vitregi, indiferent cit de bine s-ar purta cu ei si indiferent ce pacate ar avea cei naturali. Cei din urma sint priviti ca singurii parinti adevarati si pace. Posibil sa se fi referit mai ales la copii care traverseaza un divort al parintilor naturali la o virsta mai mare.

Cunosc si contraexemple (cel citat mai sus), dar sint destul de rare. Personal, cred ca sansa sa iti construiesti o familie fericita ti se ofera o singura data. In momentul in care s-a nascut un copil, singura sansa e cu parintele natural al acelui copil. Daca ai ratat sansa respectiva, gindeste-te cum poti sa faci sa fie cit mai bine pentru copil, ca tie bine cu adevarat tot n-o sa-ti mai fie - sigur, daca nu cumva poate sa-ti fie tie bine desi copilului tau ii e rau. Asta e ce cred si ce am aplicat eu si ce o sa le spun si copiilor mei. Experienta profesionala a mamei mele, care e avocata si s-a ocupat de foarte multe divorturi, confirma parerea mea.

Mergi la inceput