despre parintii vitregi ...

vlahos spune:

Eu am mama vitrega. Cind aveam 3 ani tata s-a recasatorit cu mama a fost greu la inceput sa o accept dar cu timpul am capatat incredere un in cealalta. Tata ne-a ajutat sa ne legam sufleteste nu mi-a luat niciodata apararea cind ma mustruluia o trata ca si cum ar fi mama mea adevarata si stia ca trebuie sa-i dea o sansa iar ea a fost intotdeauna dreapta.Imi aduc aminte ca pe la 7 ani au facut o gluma ca divorteaza pentru maximul 30 de secunde ca in momentul in care au vazut fata mea au inteles ca ma puneau intr-o situatie dficila nu asi fi putut sa aleg pe unul in defavoarea celuilalt.
Parerea mea e ca desi poate pe tata il durea cind mama ma certa a fost capabil sa sa abtina si sa lase lucrurile sa se aranjeze de la sine. Mai tirziu cind am ajuns la liceu deja aveam secretele noaste si a fost rindul mamei sa se "certe " cu tata pentru mine.
Poate ca sint eu o norocoasa sau poate ca nu dupa parerea mea totul este se datoreaza increderi parintilor mei in iei ca si cuplu
Aaa si nu in ultimul rind familia mamei mele adevarate a incercat de multe ori sa ne dezorienteze dar nu au reusit

ade_ spune:

Eu am crescut cu tata vitreg de la varsta de 6 ani.Mama mi-a facut si un frate cu 9 ani mai mic decat mine.Tatal meu nu a facut niciodata diferente intre noi.Toata lumea stie ca sunt fata lui tata.Tata imi cumpara cele mai cool haine,cel mai nou model de telefon,la majorat mi-a cumparat masina inainte sa imi iau carnetul , ca sa aiba fata lui de toate.Fac parte dintre copiii privilegiati.Parintii mei s-au iubit emorm de la inceput si la fel se iubesc si azi,tata nu a jugnit-o niciodata pe mama(nici vorba sa ridice mana la ea),noi nu am luat niciodata o palma de la parinti(daca ne cearta ne e rusine de ne vine sa intram in pamant),eu si fratele meu ne iubim la nebunie,santem nedespartiti si nu putem sta unul fara celalalt mai mult de cateva ore.Cand vin de la scoala intotdeauna ii iau si lui ceva din banii mei de buzunar si el face la fel.Desi si noi am avut probleme si neajunsuri,parintii mei nu s-au certat niciodata.Va spun cu mindrie ca santem cei mai fericiti copii din lume si nu stiu daca mai exista parinti ca ai mei.Colegele mele de scoala si Dna diriginta au fost mirate cand au aflat cat de apropiati santem noi.Mama si tata nu ne iubesc , ne adora.Ne spun mereu ca suntem viata lor si si-ar da si inima din piept daca ne-ar trebui noua ca sa traim si eu stiu ca vorbesc serios.Desi ne adora nu am iesiti rasfatati.Santem bine educati ,muncitori,seriosi ne place sa facem lucruri bune,de care parintii nostrii sa fie mandrii.Santem ambitiosi si o ajutam mereu pe mama la treburi ca sa o protejam fiindca a descoperit de curand ca are probleme cu inima si nu vrem sa o pierdem.
Parintii mei ar merita diplome de merit pentru cei mai buni parinti din lume.

Eseea spune:

Ade_, impresionant!

Mami de fetita si de baietel

leoric spune:

Nu pot sa ma pronuntz in acest caz pt ca nu am fost pus in situatia asta dar pot spune ca toate femeile pe care le-am cunoscut pana acum (adica de cand suntem singuri Sever + subsemnatul) au plecat mancand pamantul cand aflau ca am un sufletzel care ma asteapta acasa... :( si nu cred ca in situatia actuala (criza economica => stres, nervi si chef de cearta) o sa intalnesc prea curand o femeie gata sa accepte copilul altei femei.

ellinia spune:

Leoric, copilul altei femei .... e o exprimare cam dura.
Si eu sunt mama vitrega, sotul meu avea un copil in clasa a saptea cand a venit sa locuiasca cu noi. Acum suntem deja 4 de vreo 5 ani si ne e foarte bine impreuna. Copiii se iubesc chiar daca sunt 13 ani intre ei, nu au fost divergente sau alte chestii de genul asta, suntem o familie inchegata.
Am intalnit multi parinti care considera ca nu isi vor mai gasi perechea pentru ca au copii dintr-o casatorie anterioara. Nu e chiar asa. E o problema delicata, si eu am crescut doar cu mama, nu stiu cum as fi reactionat daca mama mea ar fi vrut sa se racasatoreasca.
Spunea nemo mai sus ca intotdeauna copiii ajung sa-si urasca parintii vitregi. Cred ca nu trebuie generalizat, sunt cazuri si cazuri.

tenorov spune:

Am un prieten caruia i-a decedat tatal si a fost infiat la varsta de 6 ani. Dupa 9 ani a aparut si surioara lui. Iubire in familie, intelegere...Cand s-a casatorit, tatal i-a facut nunta, i-a luat casa. Si azi il ajuta cu de toate.

brotacel03 spune:

Eu cred ca depinde si de modul in care apare acest parinte vitreg in lumea copilului.
Eu de exemplu nu o pot credita pe "doamna" mama vitrega (actuala sotie a ex-ului)cu prea multe intentii bune reale, cata vreme in timp ce eu plimbam carutul cu bebe pana-n an, ea iesea la "cafea" cu ex-ul. Din pacate, aceasta este doar experienta mea, generalizarea nu-si are locul aici.

LilianaR spune:

Am citit mai sus ca depinde de parintele natural pe care-l inlocuieste cel vitreg... sau de bani... sau de ecsi... sau de vreme, poate?
Depinde de adulti, de unii si de toti in acelasi timp.
Nu e normal sa incerci sa inlocuiesti vreun om in viata unui copil, caci fiecare il invata ceva, ii creeaza anumite experiente, il indruma si-si are locul sau.
Cum sa crezi ca poti inlocui efectiv? Mai ales cand ambii traiesc?

Cat despre jignirea, discreditarea unuia in fata altuia, aici cred ca e o problema de cuplu. Cum sa ma discrediteze sotul meu in fata mamei, soacra-nmii, fiului vecinilor etc.?
Daca asa s-at intampla, ar trebui vazuta cauza, ca ceva pute pe undeva in relatia noastra.
Nu are legatura nici cu atitudinea parintelui natural, nici daca e bun sau rau... Copilul va creste, isi va forma o parere, proprie si va vedea... sa nu-i subestimam!

Am mai citit cum ca asta e, nu mai poti fi fericit bla-bla-bla! Eu nu cred ca o mama sau un tata frustrat pot fi parinti buni! Ca sa nu soun ca asta inseamna sa-i minti pe cei din familie, inclusiv odorul de pret. Si numai sa nu fii cinstit cu el, ca se duce naibii tot.
Cum poate crede o femeie ca in momentul in care nu e fericita in casnicie va creste IN ACEA CASNICIE un copil fericit?
Eu cunosc multe cazuri care contrazic si, din nefericire, niciunul sa confirme ideea asta.
Si am vazut si divorturi fara numar si am lucrat si cu psihologi de copii, niciunul nu recomanda asa ceva, dumnezeule mare!...

Cred ca totul tine de relatie, de rabdarea ambilor, de comunicarea dintre ei etc.

manuelacrina spune:

mami Manuela + Crina cretzulina

ramiha spune:

Liliana82, impresinanta povestea ta, dar nu ma pot abtine sa spun ca parintii tai au facut niste greseli tipice in educatia voastra. Este absolut gresit sa pui unul dintre copii sa il controleze ep celalalt, este absolut gresit sa lasi copiii sa-si imparta singuri detoriile ce le revin.

Din fericire, voi v-ati revenit si sunteti din nou surori bune. Cunosc cazuri de persoane care si la 50 de ani fac pe tortionarii fata de fratii lor mai tineri carora le erau "superiori in grad" in copilarie. Acest lucru a fost posibi din cauza educatiei gresite primite in familie, prin care practic fratii au fost instigati unul impotriva celuilalt si au fost tolerate nedreptatile fara ca nimeni dintre adulti sa intervina.

Raluca, mama Nectariei, 30.03.2007
http://www.drepturile-gravidelor.ro