Cat si cum oferim copiilor nostri?
Raspunsuri - Pagina 12
oanamada spune:
OFFFF....ok...karima bucur ca eu deja incep sa intru in spiritul sarbatorilor si chiar mi-e asa de greu sa ma mai contrazic si sa ma mai incontrez...da de' pana m-o calca careva pe coada sa vezi ce-mi sare tandara! Asta este meteahna mea...am trecut prin mult prea multe in meseria mea si mi-am cam pierdut increderea in buntatea oamenilor....si mi se pune piticu ala rau repede de tot!!! Pupici multi
Oana si Cati mica (23.08.2007)
Delia21 spune:
OFF TOPICOana
,...si eu sunt cu capul in nori,...si inima usoara din cauza lunii decembrie.Dar ma facusi curioasa,care o fi meseria aia care te dispune in a nu mai avea incredere in oameni?Oare politist(a),...ceva legat de investigatii?
Iar la noi in ograda personala,...rasfatam puiutul,...nu-i cumpar chiar fiecare jucarie ceruta,...dar de cele mai multe ori i dau castig de cauza,cam de 8 ori din 10 zic eu,...iar in privinta laptopului,...nu nu are unul al lui,dar mi-a stricat 2 ale mele,....deci.Si da,...daca as vedea ca e priceput si precoce rau in ale calculatorului i-as cumpara,dar nu e nevoie.Precizez ca la noi sunt fel de fel de reduceri,...cu 300-400 poti cumpara un laptop,...nu super,nu ultimul model aparut pe piata,....dar se gaseste.Dar pana una alta e fascinat de jucarii cu butoane,masinute ,biciclete,trotinete,...deci scapam mai usor
kariguld spune:
eu am intrat in spiritul sarbatorilor de mult, ma simt asa bine si confortabil cand stiu ca vine Craciunul!
mai ales ca la noi este cel mai mare targ de Craciun, in Nurenberg. am fost duminica...super, super, ca in tara povestilor!
daca treceti prin oras, sau locuiti in Germania, nu ratati ocazia de a-l vizita! mai ales pentru copii, merita!
Kari
Daca schimbi calitatea gandirii, vei schimba obligatoriu si calitatea vietii!
numeioana spune:
Oana e ziarista... Oana, ti-am zis ca si eu sunt ziarista?...sau am fost...
Ioana si David, cel mai scump martisor
Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.
oanamada spune:
Ioana, nu stiam, dar ma bucur sa vad ca mai exista si OAMENI in breasla noastra! Si eu AM FOST vreo 14 ani si ceva..acum sunt PR-ista (ca sa zic asa!!!!) adica tot am de-a face cu ai nostri colegi, dar de pe partea cealalta a baricadei...si sicer, ma bucura mai mult aceasta postura.
Delia, cum spuneam intr-o postare anterioara eu am cunoscut ambele "fete" ale vietii...in copilarie, pana la 14 ani am avut absolut tot ce mi-am dorit...am fost privilegiata de soarta...de la 14 ani,dupa divortul parintilor mei- am trait greu si uneori de pe o zi pe alta...Eu cred cu tarie (si in felul acesta raspund cuiva care-si punea intrebarea aici pe forum ce se intampla cu copiii care sunt obisnuiti sa aiba totul si la un moment dat nu mai au) ca depinde si de structura interioara a copilului si mai tarziu a adolescentului cum reactioneaza in astfel de situatii....nu este numai o chestiune de educatie!!! Am prieteni care atunci cand au fost pusi in fata unei situatii grele si nu au mai "avut totul" au esuat...si cunosc oameni care ca si mine au reactionat exact invers...ambitia i-a impins inainte, din dorinta de a deveni independenti au luptat si s-au zbatut si au reusit sa ajunga sus sau chiar foarte sus...exact ca in exemplul cu tipul cu Porche Turbo, doar ca la o scara mult mai larga. Eu una, dupa divortul parintilor mei mi-am dorit atat de mult sa am din nou pe masa ce aveam inainte, sa pot sa am hainele pe care inainte doar clipeam si le primeam etc, etc...incat mi-am canalizat repede "talentul" laudat de toata lumea si de profesori si m-am dus si eu cu saru-mana la George MIhaita care de abia scosese prima revista de adoelscenti din Romania si ...a mers...asta a fost inceputul....la 15 ani castigam suficient de mult cat sa-mi iau blugi, haine si sa merg si in tabara la mare dintr-un salariu!!! Eu cred ca ambitia si sistemul de valori pe care si-l creaza fiecare conteaza la fel de mult ca educatia primita acasa...in afara de asta cred ca este important sa-i lasi copilului libertatea sa aleaga si tu sa-l ghidezi doar din umbra (fara a-l impinge de la spate), sa-i arati incredere in alegerile facute si sa-l stimulezi....mama mea asa a facut cu mine, desi si acum imi spune ca ii tremura sufletul in ea cand se gandea ca plec tarziu de la redactie (uneori si la 9 seara!!!) si ca traversez Cismigiul noaptea ca sa ajung sa iau autobuzul sa vin acasa!!!Ma suna saraca de foooarte multe ori la redactie sa vada ca sunt acolo si a trait multa vreme cu spaima ca odata ce am dat de bani nu voi mai vrea sa fac facultate sau cine stie ce alta traznaie. Faptul ca mi-a acordat credit si ca m-a lasat sa fac ceea ce-mi placea...ca mi-a lasat libertatea si responsabilitatea de a-mi gestiona singura banii castigati (si implicit de a invata ce inseamna sa cheltui cu cap sau fara cap!!!) mie una, mi-au dat aripi....si am facut si facultate si am ajuns si acolo unde la momentul acela putini erau...adica redactor sef al unei reviste internationale la mai putin de 24 de ani. Nu va spun lucrurile astea ca sa ma laud ci pentru ca as vrea tare mult ca mamele care au impresia ca dau copiilor prea mult sau prea putin sa inteleaga ca si asta conteaza, dar in final, in adolescenta conteaza si personalitatea fiecaruia si structura interioara si in final ce- si doreste de la viata fiecare. V-am spus ca am o sora vitrega de care sunt foarte apropiata si care este mai mica cu 17 ani decat mine...ea ma intreaba mereu cum mi-am ales eu ce voi face in viata ca pe ea nu o atrage nimic si nu stie ce o sa se faca mai tarziu...si ca tata o bate la cap sa se faca avocata (de, daca eu nu am vrut!!!!) si i-am spus ca va sti atunci cand se va simti cu adevarat atrasa de ceva...zilele trecute m-a sunat fericita ca stie ce se va face...medic veterinar...pentru ca iubeste animalele!!! I-am spus ca eu o sustin indiferent ce va alege dar i-am dat un sigur sfat: sa aleaga o meserie pe care o poate face si ca angajat si ca independent!!!Este un copil care nu a ajuns nici in gimnaziu si deja se gandeste la asta!Este un copil care are "totul"...un "tot" mai mare decat am avut eu ...si cu toate astea se gandeste singurica ...si discuta doar cu mine chestiile astea...nu o face pentru tata sau pentru maica-sa....Sper sa ma calauzeasca Dumnezeu sa nu fiu o mama panicoasa si extremista si sa-mi las fata sa aleaga asa cum am fost si eu lasata de mama sa aleg si sa-i pot oferi libertatea necesara pentru a-si duce planurile la capat...cat despre oferit....ma repet, daca voi avea cu ce si cum...ii voi da ceea ce imi cere si sper sa fie bine....sper!!!!
Oana si Cati mica (23.08.2007)
bird70 spune:
Am o colega de lucru care are peste 50 de ani. Este al 2-lea copil din 10, nascuta intr-o familie cu un tata alcoolic si foarte violent si o mama care statea in casa mai tot timpul din cauza ca nu putea sa ascunda vanataile pe care le avea vesnic. Intre ea si fratii ei exista o legatura pe care nu pot decat sa o invidiez din tot sufletul. Desi sunt raspanditi pe 3 continente se intalnesc toti in fiecare an si in masura posibilitatilor isi aduc si copiii si nepotii. Colega mea ne povesteste cum maica-sa a divortat cand cea mai mare fata a facut 16 ani (colega mea avea 14) dar tatal ei tot venea si facea scandal si le mai spargea un geam sau ii ameninta ca le da foc. Cand au mai crescut si erau maritate, fetele cele mari faceau cu randul de sarbatori si il invitau pe tatal la ele ca sa poata fratii mai mici sa se bucure de sarbatoare fara sa apara tatal beat si sa faca scandal 
. Colega mea este una din cele mai generoase si implicate persoane pe care le cunosc, pune atata suflet in tot ce face, se zbate pentru fiecare pacient parca ar fi copilul ei si nu ma refer la ceea ce intra pe lista ei de atributii ci mult peste. Nu cred ca situatia materiala a parintilor influenteaza atat de dramatic viitorul copiilor. Nu cred ca fiecare copil trebuie sa aibe exact ce au fratii lui pentru ca nu toti copiii sunt la fel si nu au aceleasi nevoi. Nu cred ca un copil este afectat ca nu a primit un lantisor de aur pe care l-a primit sora mai mare, cred ca acel copil este afectat daca nu primeste afectiunea pe care o primeste cel mare. Si afectiunea in familie nu trebuie niciodata legata de lucruri materiale. A fost o vreme in copilarie cand fratele meu a fost foarte bolnav si parintii si rudele s-au concentrat mai mult pe el decat pe mine, lui i se faceau mofturi, de el se interesa lumea, el era 'bolnavior, saracu'. Nu imi amintesc sa fi simtit vreo adversiune din cauza asta, pentru ca am stiut ca parintii mei ma iubesc la fel de mult doar ca sunt mai preocupati de el ca e bolnav si am fost sigura ca daca eu as fi fost bolnava as fi fost tratata la fel.
Eu incerc sa imi fac copiii sa nu se defineasca prin lucruri materiale. Asta nu inseamna ca nu primesc tot ce isi doresc ci ca nu isi doresc tot ce vad. Cereti copiilor sa va spuna cine sunt ei, sa vorbeasca despre ei. Sperati sa va raspunda: eu sunt X si imi place sa desenez fluturasi, sa mananc inghetata de capsune si sa joc table cu tati, si a nu va raspunda: eu sunt X si am 3 masini teleghidate, un laptop si 25 de jocuri pe X-box .
numeioana spune:
Bird, foarte frumos spus!
Ioana si David, cel mai scump martisor
Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.