Despre anonimitatea sau deschiderea virtualului
Raspunsuri - Pagina 3
viviana spune:
Clover nu vorbeste despre exceptii. Vorbeste despre firea umana care este de o complexitate incredibila.
Pentru unele persoane, timide, fara incredere in ele realitatea virtuala bate intotdeauna realitatea cotidiana. Acolo este locul unde, nevazute, nestiute pot trai viata pe care altfel nu au curajul sau pur si simplu nu pot s-o traiasca.
Si este ceva minunat pentru ele. Le da incredere si le ofera libertate. Pentru ca, undeva, acolo, printre conexiuni le asteapta cineva. Undeva, acolo, gasesc ceea ce cauta. Si pot merge cat de departe vor.
Cunosc astfel de persoane, singure, fara speranta, fara incredere in ele, inhibate care si-au creat o frumoasa lume virtuala. Incet, incet, aceasta lume virtuala a luat locul vietii obisnuite. Incet, incet s-a construit o relatie de incredere. Si aici este momentul cheie in care virtualul se intrepatrunde cu cotidianul. Momentul in care nu mai conteaza cum arati ci ceea ce spui. Momentul in care erotismul mintal il bate pe cel chimic.
Momentul in care devii increzator sa pornesti in noua viata reala cu noul partener cunoscut virtual.
Care intotdeauna va fi mult mai bun decat un postas ce suna de 2 ori...
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
LiliaToma spune:
Frumos subiect si la tzanc. Exact astazi vorbeam cu o prietena, careia ii spuneam ca poate nu trebuia sa fiu atat de... aceeasi in realitate si virtual, ca poate ajunge sa citeasca orice curios si sa comenteze cum ii convine.
Dar dupa ce am citit ce ati scris voi, mi-am dat seama, ca daca ar fi sa o iau de la capat, as fi la fel: aceeasi in orice spatiu. Chiar si nikul meu care aproape peste tot e numele real spune asta.
Am fost intotdeauna o persoana deschisa, o persoana care asa cum traieste virtual, asa traieste in viata reala. Nu sunt greu de gasit pentru cei care vor sa ma barfeasca... dar nu am nimic de ascuns, asa cum a spus Laura( de parca ar fi scris despre mine) , ma mandresc cu ce am, cu viata mea, cu bune si rele, cei care ma gasesc aici, ma gasesc la fel si in realitate. Daca am suferit pentru cineva din spatiul virtual am facut-o si in realitate, daca m-am implicat aici, m-am implicat si sufleteste, deci exist paralel in cele doua spatii si cele doua identitati de fapt reprezinta o singura persoana.
Spatiul virtual mi-a adus multe prietene si cunostinte in momentul in care eram singura aici in Romania. Si ma bucur ca ce am cunoscut virtual a devenit in timp o parte a lumii reale, acuma suntem prietene (si chiar rude cu unele dintre ele
) in viata de zi cu zi.
Nu, eu nu as putea sa imi creez o alta identitate virtuala( de fapt am si incercat, sa nu ma spuneti la admini, dar nu am reusit... tot la ceea ce sunt eu am revenit... )
Unica mea frustrare este ca multi ma stiu pe dinafara, iar eu nu stiu nika despre ei 
, nu e cinstit asa
dianocica spune:
quote:e singurul lucru care ma deranjeaza. mai mult decat falsitatea unora pe care banuiesc ca o gasesc si inviata reala. ma deranjeaza toti acei neparticipanti la discutie care aud/citesc totul, dar nu spun/scriu niciodata nimic.
Originally posted by LiliaToma
Unica mea frustrare este ca multi ma stiu pe dinafara, iar eu nu stiu nika despre ei
I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.
kariguld spune:
azi , in pauza de pranz, vb cu niste colegi desper subiectul asta. unul din ei, are 35 de ani, e necasatorit, ne-a spus ca acum cativa ani, a cunoscut o tipa pe internet.
au corespondat ei ceva vreme, s-au cunoscut "virtual" prin poze si descrieri reciproce, ca sa ajunga in final si la monentul cunoasterii reale. intalnirea a fost un soc total!!!! a cunoscut-o pe ea, care era de fapt un "el". saracul om, doua zile a stat in casa, fara sa vb cu nimeni!! si culmea era ca , ajunsese sa o placa foarte tare pe "fata" din poza...
cand si-a revenit din soc, s-a amuzat teribil de intamplare, dar a spus ca s-a lecuit de prietenii virtuale!!!
eu totusi cred, ca sunt exemple izolate!
Kari
viviana spune:
Eu cred ca dorinta de anonimitate nu izvoreste din faptul ca ai avea ceva de ascuns ci din prudenta.
Iar, sinceritatea trebuie sa fie facuta cu masura tot din prudenta.
Oamenii nu sunt ceea ce par a fi.
Si mai cred ca toti, ar trebui sa fim mai prudenti in ceea ce dezvaluim despre noi insine in "intimitatea" spatiului virtual.
Mai cred ca trebuie sa vedem spatiul asta ca pe o calatorie cu autobuzul.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
LiliaToma spune:
quote:
Originally posted by viviana
Mai cred ca trebuie sa vedem spatiul asta ca pe o calatorie cu autobuzul.
Am citit fraza de cateva ori si nu am priceput sensul ei.. cum vedem o calatorie cu autobusul?
Iar despre prudenta, asta trebuie sa fie si in viata reala. E una sa fii anonim, sa iti creezi alta identitate in spatiul virtual decat cea din cel real, si alta e sa fii prudent.
Unii sunt ft prudenti si in viata cea reala si in cea virtuala, deci pana la urma sunt aceeasi persoana, nu se schimba in dependenta de spatiu. Pana la urma o anumita rezerva, prudenta, nesinceritate, falsitate, poti sa intalnesti si in viata reala. Ideea era daca te ascunzi in spatiul virtual, daca esti alt om decat in realitate. Sau cel putin asa am inteles eu.
Dianocica, exact asta vroiam sa zic si eu, dar tu ai exprimat mai bine, stiu sigur ca acuma sunt persoane care ma citesc din umbra si isi fac concluziile lor, nu ma deranjeaza ca citesc, ma deranjeaza ca ei la randul lor nu participa direct la discutii ci probabil doar stau pe la colt si comenteaza... in spatiul real..
kariguld spune:
viviana, subscriu!!!
cu mentiunea ca si in viata reala trebuie sa fie la fel, prudenta si permisivitate pana la un punct!!!
Kari
Oliv75 spune:
quote:
Originally posted by viviana
Clover nu vorbeste despre exceptii. Vorbeste despre firea umana care este de o complexitate incredibila.
Pentru unele persoane, timide, fara incredere in ele realitatea virtuala bate intotdeauna realitatea cotidiana. Acolo este locul unde, nevazute, nestiute pot trai viata pe care altfel nu au curajul sau pur si simplu nu pot s-o traiasca.
Si este ceva minunat pentru ele. Le da incredere si le ofera libertate. Pentru ca, undeva, acolo, printre conexiuni le asteapta cineva. Undeva, acolo, gasesc ceea ce cauta. Si pot merge cat de departe vor.
Cunosc astfel de persoane, singure, fara speranta, fara incredere in ele, inhibate care si-au creat o frumoasa lume virtuala. Incet, incet, aceasta lume virtuala a luat locul vietii obisnuite. Incet, incet s-a construit o relatie de incredere. Si aici este momentul cheie in care virtualul se intrepatrunde cu cotidianul. Momentul in care nu mai conteaza cum arati ci ceea ce spui. Momentul in care erotismul mintal il bate pe cel chimic.
Momentul in care devii increzator sa pornesti in noua viata reala cu noul partener cunoscut virtual.
Care intotdeauna va fi mult mai bun decat un postas ce suna de 2 ori...
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
viviana, eu nu vorbeam despre cum se trateaza timiditatea prin intermediul internetului; am accentuat doar faptul ca la o anumita varsta e o pierdere de vreme ca sa nu mai vorbesc de risipa de energie sa-ti creezi o falsa identitate sub masca anonimatului.
Uite ce-a scris clover :"In virtual poti indeplini toate fanteziile pe care le ai. Poti deveni diva superba sau barbatul fatal si puternic care vrei sa fii fara ca nimeni sa te verifice." Dezideratul asta mi s-a parut un non-sens pentru un om matur (normal)...adica pot sa mint si sa ma mint frumos ca oricum nimeni nu are acces la lumea mea reala ca sa verifice informatiile oferite si sa vada ca nu-s fat-frumos, ci bula, iar calul e de fapt bicicleta lui frate-miu si-i mai bate si lantu'
In rest ceea ce ai spus e ok si aprob pozitiv
monica70 spune:
quote:
Originally posted by dianocicaquote:e singurul lucru care ma deranjeaza. mai mult decat falsitatea unora pe care banuiesc ca o gasesc si in viata reala. ma deranjeaza toti acei neparticipanti la discutie care aud/citesc totul, dar nu spun/scriu niciodata nimic.
Originally posted by LiliaToma
Unica mea frustrare este ca multi ma stiu pe dinafara, iar eu nu stiu nika despre ei [:D], nu e cinstit asa
I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.
Subscriu!
MONI SI www.dropshots.com/DIA1" target="_blank">DIANA NAZDRAVANA (01.01.2006)
"Scrie ca sa nu pierzi florile gandului tau, pe care, altfel le ia vantul !"- N. Iorga
www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/serghei-esenin-7zuduho/focul-vanat-7zudpho.html" target="_blank">
www.youtube.com/watch?v=weJ4a5cKGZ4" target="_blank">
viviana spune:
Cu autobuzul, cu tramvaiul... Da, m-am exprimat cam eliptic.
In autobuz vezi aproape zilnic aceleasi fete, iti mai da cineva locul, altul iti mai da un ghiont si se creaza un fel de interdependenta dar nu ajungi sa te destainui nimanui si iti mai tii si geanta strans.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi