Copiii dezradacinatilor fara familii extinse efect
Raspunsuri - Pagina 4
CriPOD spune:
Happy_in_TO, mie-mi pari anything but... 
Sotul tau ce zice de faptul ca parintii lui nu se implica?
miau, acum ca zici ca nu ai frati, vad de ce nu o intelegi pe Phillip.
Simina, e ok sa simti ca familiutza ta iti este arhisuficienta, n-a zis nimeni ca esti ciudata. Desi vorbesti din perspectiva ta de adult, totusi. Pt mine ar fi foarte trist daca ai mei copii ar simti la fel dupa ce-si fac familiile lor, eu visez la altceva, dar nu suntem toti la fel.
Mihaela, vorbim de chestii complet diferite. Chiar tu zici ca aveai matusa, aveai var, mama, etc si nu erati imigranti. Si daca in cam 6 luni de suedia ai reusit sa aduci bunica la fetele tale de 2 ori si la vara mergeti voi, este extraordinar. Multe nu suntem atat de norocoase. 
In fine, vreau sa va spun doar, cand era fie-mea mica si-a venit bunica ei prima data si s-a dus s-o ia de la gradi, asta a tras-o de mana in clasa si in gura mare a zis: "this is my grandma". Unii copii nu au auzit-o. A insitat: "hey, guys, this is my grandma. Look, my grandma." Radia. De cate ori pleca mama, dormeau imbratisate noaptea dinainte. Imi spunea de multe ori ca e geloasa pe verisoarele ei, ca ajung la buni mai des. Imi spune des ca ii e dor de buni. Fiu-meu a avut o relatie speciala cu tatal meu. Cand a murit tatal meu, m-am simtit foarte vinovata ca nu au putut petrece mai mult timp impreuna, ca i l-am luat, m-a facut el sa ma simt vinovata.
Vorbeam cu sotul meu zilele trecute si zicea si el ca daca copiii nostri ar fi crescut cu bunici & co, ar fi fost mai fericiti si noi am fi avut o legatura mai apropiata cu ei. Nu ca's nefericiti sau ca ne sunt instrainati. Dar mie mi se pare o pierdere pt ei. Ba sunt unii copii nici nu se mai inteleg cu bunicii in romana?
Desigur ca vor creste copii si fara familii extinse, dar nu m-as hazarda sa zic ca nu conteaza. Viata oricarui copil e imbogatita de un bunic/bunica/etc "normal" in peisaj nu pot sa cred altfel.
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ
mamaluidavid spune:
David are doar 3 ani jumate dar simte lipsa familiei din Romania. Pana acum a fost doar de 3 ori,ultima data avea 2 ani jumate si atunci i-au intrat la suflet toti.
Vorbim mereu la tel.,ne vedem pe webcam dar nu e de ajuns,il aud cand se joaca cu avioanele lui cum spune ca se suie acolo mama,tata,el si Nana(sora mai mica) si mergem la Mimi,Miha,Paul si Cristi.
Acum cateva luni mi-a spus sa ne urcam in masina si sa mergem la Mimi (bunica),i-am explicat ca ne trebuie avion sa mergem in Romania,in aceeasi zi dupa-masa cand ne intorceam de la cumparaturi si eram aproape de casa a inceput copilul sa planga in hohote ca de ce nu mergem sa cumparam avion pentru a merge la Mimi.
Aici are doar un bunic si un unchi,cu unchiul ne vedem de cateva ori/an insa de bunic e foarte atasat si il vizitam cel putin o data/sapt.
Eu personal nu simt lipsa,da dor imi este de ei insa mi-e foarte bine asa cum sunt,imi cresc copiii cum cred de cuviinta,nu imi bate vecina vesnic la usa,m-am invatat si imi e suficient sa ii vad 1 data/an.
sinzi_ana spune:
Si noi simtim lipsa clanului!!!
Mai ales ca primii 3 ani David i-a petrecut in Romania cu ei, el e primul si singurul stranepot (are 4 strabunici), nepot, nepot de unchi si matusi care mereu au roit in jurul lui cu dragoste si rabdare...
Si eu simt ca noi, parintii, nu suntem uneori indeajuns...si ca ii lipsesc micile "alintaturi" cu fiecare in parte: strabunica care il legana pe picioare (singura la care a stat vreodata la leganat), bunica si placinta ei de mere, unchiul si excursiile lor la pescuit, matusa cu pufuletii, matusa cu gradina mare...si tot asa...
Desi mergem foarte des in Romania, le duce dorul si ii invita pe toti aici de fiecare data cand vorbeste cu ei...
Eu imi ador una din bunici (cea cu leganatul pe picioare
) si imi dau seama ce importanti sunt pentru copii o "oaza" de liniste si rabdare pe care noi inca nu o avem....
“One test of the correctness of educational procedure is the happiness of the child.
Sinzi, Radu si David 
psihologul
: varsta, poze, Disneyland 2008
Mami si tati
Donia spune:
quote:
Originally posted by mQQm
Oricat de cool is parintii si se adapteaza din mers, nu-i posibil sa isi iasa din tipare chiar de tot. Conflictele care apar din diferenta intre parinti si "comunitatea" noua se tin sub control destul de usor pana la perioada adolescentei. Atunci insa e criza de identitate si cine n-a avut familie extinsa sau comunitate pe aceeasi lungime de unda, sa-si cumepere de urgenta.
Acum sa stii ca nu e vina nimanui, dar cred ca orice ai/am face, tot ai/am fi ne-cool pentru copiii adolescenti sau pre-adolescenti (la 7 ani se poate spune ca incepe pre-adolescenta?
) si ocazional weird.Si asta doar pentru ca e cool sa ai parinti care nu sunt cool
... altfel ce farmec ar mai avea? Ce sursa de revolta fata de familie ar mai exista? Pentru ca adolescentii trebuie sa isi gaseasca motive de rebeliune, pentru a-si gasi propria identitate. Asta s-a dorit o incercare de a te linisti, nu esti weird din cauza emigratiei, ci pentru ca asa esti tu
... si eu, si orice viitor parinte de adolescent. Acum sa revin la subiect... in familia noastra de patru simtim cu totii lipsa familiei largite. Din punctul de vedere al adultilor, mai putin pentru noi si mai mult pentru copii. La inceput mi se strangea inima cand vedeam bunici care isi plimbau nepotii, mi se mai strange si acum, dar de fapt solutia e sa traiesc in denial. Aaa, rational pot sa gasesc destule consolari, dar daca metoda asta ar functiona, atunci nu m-ar sacai cand si cand sentimentul ca ne lipseste ceva.
Fetita mea, careia ii place mult de tot aici si care pare integrata perfect, m-a intrebat de cateva ori, cam cu obida, de ce a trebuit sa plecam din Ro. Explicatii, explicatii, pare sa inteleaga, apoi dupa un timp iar ma intreaba. E destul de limpede ca si ei ii lipseste cercul asta al familiei largite, bunici, matusi, unchi, veri, pentru ca pe ea doar familia ramasa acolo o leaga de Ro, si mai putin muntii, marea, etc.
Dar... zic eu ca in viata rar le ai pe toate, deci regula ar fi ca nu le ai. E ca o balanta... poate ca daca primesti prea mult intr-o parte, pierzi din alta. Din balanta noastra lipseste familionul, dar avem altele in schimb. Daca am fi in Ro, familionul ar atarna foarte greu, ca nu-s putini
asa ca am pierde foarte multe altele... sper ca si copiii nostri sa inteleaga asta la un moment dat.Uite la intrebarea asta nu stiu ce sa raspund "va avea familia acelasi sens pentru ei ca pentru noi si cei pe care i-am lasat in Ro?" Si imi dau seama ca mi-ai bagat un cui... nu-i vorba, poate peste ceva timp isi gasea locul si singur
...Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
Siminaf spune:
Mqqm, nu vorbesc din perspectiva de adult, vorbesc din ce simteam ca si copil si ca adolescent. Parintii si fratele erau familia mea la vremea aceea. Restul rudelor erau vizite de vacanta sau de week-end. Noi am fost foarte uniti, foarte legati de parinti si probabil din aceasta cauza nu prea am simtit nevoia de altii. Recunosc ca daca i-as aduce aici pe parintii si pe fratele meu (cu familia lui, ca doar n-o sa-l despart acum, nu?) as fi foarte multumita, dar mai avem de asteptat un pic. Evident ca de soacra nu zic nimic cu adusul aici, in caz ca s-o intreba cineva daca am uitat de ea. Nuuuu, nu am uitat, dar las' ca sta foarte bine acolo unde sta acum!
Ciudata am zis pentru ca majoritatea au spus pe dos. Dar cum eu de obicei am cam fost in contrasensul curentului... asta e. Ma simt foarte bine asa insa. 
Donia spune:
Ma mai gandeam la ceva... copil fiind, pentru mine era foarte important sa aflu despre bunicii si strabunicii mei, eram in stare sa scult la nesfarsit povesti despre tot felul de rude pe care nici macar nu le cunoscusem... erau reteaua mea, rubedenii vii sau moarte, aproape sau departe, simteam ca trebuie sa stiu cat de mult ne intindem, cat de multi suntem.
Asa ca acum stau la randul meu si ii povestesc fetitei mele, sper ca la un moment dat si baiatului... si ea ma intreaba si e curioasa, sper ca asta sa ii ofere si ei sentimentul ala ca nu e un fulg in bataia vantului, ci ca e o particica din ceva, ca apartine unui clan, chiar daca nu ii are pe toti sub ochi, dar ii poate avea in suflet.
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
principe spune:
quote:
Originally posted by mQQm
Happy_in_TO, mie-mi pari anything but...
miau, acum ca zici ca nu ai frati, vad de ce nu o intelegi pe Phillip.
Simina, e ok sa simti ca familiutza ta iti este arhisuficienta, n-a zis nimeni ca esti ciudata. Desi vorbesti din perspectiva ta de adult, totusi. Pt mine ar fi foarte trist daca ai mei copii ar simti la fel dupa ce-si fac familiile lor, eu visez la altceva, dar nu suntem toti la fel.
Mihaela, vorbim de chestii complet diferite. Chiar tu zici ca aveai matusa, aveai var, mama, etc si nu erati imigranti. Si daca in cam 6 luni de suedia ai reusit sa aduci bunica la fetele tale de 2 ori si la vara mergeti voi, este extraordinar. Multe nu suntem atat de norocoase.
In fine, vreau sa va spun doar, cand era fie-mea mica si-a venit bunica ei prima data si s-a dus s-o ia de la gradi, asta a tras-o de mana in clasa si in gura mare a zis: "this is my grandma". Unii copii nu au auzit-o. A insitat: "hey, guys, this is my grandma. Look, my grandma." Radia. De cate ori pleca mama, dormeau imbratisate noaptea dinainte. Imi spunea de multe ori ca e geloasa pe verisoarele ei, ca ajung la buni mai des. Imi spune des ca ii e dor de buni. Fiu-meu a avut o relatie speciala cu tatal meu. Cand a murit tatal meu, m-am simtit foarte vinovata ca nu au putut petrece mai mult timp impreuna, ca i l-am luat, m-a facut el sa ma simt vinovata.
Vorbeam cu sotul meu zilele trecute si zicea si el ca daca copiii nostri ar fi crescut cu bunici & co, ar fi fost mai fericiti si noi am fi avut o legatura mai apropiata cu ei. Nu ca's nefericiti sau ca ne sunt instrainati. Dar mie mi se pare o pierdere pt ei. Ba sunt unii copii nici nu se mai inteleg cu bunicii in romana?
Desigur ca vor creste copii si fara familii extinse, dar nu m-as hazarda sa zic ca nu conteaza. Viata oricarui copil e imbogatita de un bunic/bunica/etc "normal" in peisaj nu pot sa cred altfel.
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ
Si eu si sotul meu gandim la fel,ca este o mare pierdere atat pentru baiatul nostru cat si pentru toata famila noastra,incluzand si familia din ro,ca nu ne putem bucura unii de altii,ca nu putem imparti momentele importante din viata noastra(si acum cu un bb..sunt mult mai multe).uneori mi-esste ata de ciuda,cand puiul meu face cate o borobosenie,ca nu avem mai multi martori ...
stiu la ce te referi..si cred ca ai mare dreptate.
Mata Emma lupta iar cu cancerul
http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?i
Sneeuwklokje spune:
Eu am emigrat tanara si singura... o adolescenta-ntarziata... si mi-a lipsit "satul". Am crescut mai independenta sigur dar imi aduc aminte ca mergeam in .ro si nu m duceam in vacanta ci ma duceam sa ma bucur de rude, prieteni... stateam la o barfa cu oameni cu care acasa n-as fischimbat poate mai mult de buna ziua. In timp bineinteles ca am luat-o pe drumuri atat de diferite incat comunicarea s-a redus...
....dar cine-mi spune ca nu-i lipseste "satul" sa spuna aici clar si logic ce "cata" pe DC cand sincer o carte s-o cana de ceai ar fi mai relaxante.
Asta asa din perspectiva copilului din mine... pentru ai mei doi copii incerc sa mentin o legatura stransa cu putinele rude pe care le-am avut si-n ro. Al meu are familia imprastiata in toata lumea, dar si pe aceia ii vedem cat putem de des.
Si da eu recunosc ca nu-s "cool" fata de media de aici, mai ales in ceea ce-i priveste pe copii. Incerc sa clarific copiilor de ce ei lor li se cere ceva diferit, de ce cred eu ca-i bine. Dar nu-s deloc convinsa ca vor fi la fel de intelegatori la adolescenta. Putinii prieteni ne-emigranti cu care am impartasit pasiuni sau idei educationale se aflau intr-o clasa sociala sa zicem diferita. Mult mai sus sau mult mai jos s-intr-un final legaturile cu ei sunt asa mai lejere tocmai ca sa nu ne separe posibilitatile.
Si sunt atasata de comunitatea romaneasca. Am si de unde alege in NY, dar sunt fericita ca nu-s singura care ofera o sansa de apropiere indiferent de clasa sociala, origini... s-ale chestii la fel de stupide. Banuiesc ca si ei si noi o facem din dorinta de a recupra pentru copii partea buna a satului cu care se cresc copiii.
CriPOD spune:
principe, vad ca esti in venezuela. In postarea anterioara am vrut sa-i dau exemplu pe vecinii mei, venezueleni, un exemplu de familie extinsa armonioasa si cu valori sanatoase chiar fara comunitate, dar am sters pana la urma c-am zis ca nu-i relevant. Daca tot ai scris... Pe mine ma impresioneaza cat de uniti sunt, cat de mult conteaza unii pt altii si cum si-au crescut cei 3 copii in spiritul asta. Baiatul lor, de-o varsta cu al meu, are o atitudine complet diferita fata de familie si implicit efectul familiei asupra lui e fenomenal. Si nu au ajuns aici usor, stiu ca au facut toti un efort... si bunici, si matusi si unchi si parinti. Pt mine sunt un model de armonie.
Donia, conflictele sunt accentuate de multe ori din cauza lipsei de "suport" in cazul nostru, al imigrantilor. Trebuie sa ai pe cineva de partea ta, altfel te iau de nebun. Nu mai vorbesc de conflictele intre valorile tale si ale parintilor prietenilor copiilor, ohoho.
Uite acum imi amintesc si eu de povestile alea si cum cascam gura a zecea oara la aceeasi istorioara. Eu nu m-am gandit insa sa le povestesc mai mult decat bunici, unchi matusi si verisori directi, hmm, interesant.
Siminaf, pai gata! Parintii tai si fratele tau sunt deja "extended family" pt copiii tai si vorbim din perspectiva lor. Suntem pe aceeasi pagina.
Dar asa este. Ca sa le oferim un viitor mai cat mai bun le-am luat ceva foarte important si pozitiv din prezent.
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ